3ra-1072/21 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ

3ra-1072/21 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-1072/21

2-18148952-01-3ra-15102021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud.: G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc )

Î N C H E I E R E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Alexandr Vîhori,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandr Vîhori împotriva Agenției Servicii Publice, terți Victor Ciolac și Ludmila Ciolac

cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins

apelul depus de Alexandr Vîhori și s-a menținut hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 17 decembrie 2014, Alexandr Vîhori a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva ÎS „Cadastru” (în prezent Agenția

Servicii Publice) cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului

administrativ (f.d. 1, vol. I).

În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că prin încheierea din 29 iulie 2010 a

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău a fost admisă cererea depusă de Victor Ciolac și

Ludmila Ciolac și s-a explicat modul de aplicarea al dispozitivului hotărârii din 08

octombrie 2008 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău referitor la faptul că în rezultatul

succesiunii în drepturile procedurale înregistrării certificatului de moștenitor legal

nr.XXXXX din 20 august 2009 în Registrul bunurilor imobile urmează a fi modificată cota-

parte din imobilul din str. XXXXX, a Ludmilei Ciolac din XXXXX în XXXXX, celelalte

cote-părți – potrivit dispozitivului hotărârii.

Nefiind de acord cu încheierea din 29 iulie 2010 a Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău, a contestat-o cu recurs.

Prin decizia din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău a fost admis recursul lui și s-a

casat încheierea din 29 iulie 2010 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, cu emiterea unei

încheieri noi de respingere a cererii depuse de Victor Ciolac și Ludmila Ciolac cu privire la

explicarea modului de aplicare al dispozitivului hotărârii din 08 octombrie 2008 a

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău.

Reclamantul a reținut că până la casarea încheierii din 29 iulie 2010 a Judecătoriei

Buiucani, mun.Chișinău, Victor Ciolac și Ludmila Ciolac au reușit să o înregistreze la

1

organul cadastral, prin care au fost modificate cotele-părți a coproprietarilor bunului imobil

din str. XXXXX.

La 07 noiembrie 2014 s-a adresat OCT Chișinău cu cerere, solicitând rectificarea

datelor în Registrul bunurilor imobile, cu modificarea cotelor-părți a coproprietarilor

bunului imobil, cu nr.cadastral XXXXX, din str. XXXXX, corespunzător situației existente

de până la înregistrarea încheierii nr.3e-9/10 din 29 iulie 2010 emisă de Judecătoria

Buiucani, mun.Chișinău, având în vedere faptul că încheierea din 29 iulie 2010 a

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău a fost casată prin decizia din 13 iunie 2012 a Curții de

Apel Chișinău.

La 12 noiembrie 2014, registratorul OCT Chișinău, Ion Graur, a emis decizia prin care,

în temeiul art.31 alin.(1) lit.d) din Legea cadastrului bunurilor imobile, a respins cererea sa

privind modificarea cotelor-părți din bunul imobil, cu nr.cadastral XXXXX, din str.

XXXXX, necătând la faptul că încheierea din 29 iulie 2010 a Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău, deja fusese anulată prin decizia din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău,

motivând că proprietarii la care se face referire în decizia prezentată nu corespund cu

proprietarii înregistrați în Registru la momentul actual, fapt ce face imposibilă executarea

corectă a prevederilor deciziei.

Alexandr Vîhori consideră că decizia din 12 noiembrie 2014 a registratorului OCT

Chișinău, Ion Graur, este neîntemeiată și ilegală, deoarece prin aceasta i se lezează dreptul

de proprietate, având în vedere că prin înregistrarea încheierii din 29 iulie 2010 a

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, a fost modificată cota sa parte din bunul imobil din

str. XXXXX, din XXXXX în XXXXX.

În contextul enunțat, Alexandr Vîhori a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei

din 12 noiembrie 2014 a registratorului OCT Chișinău a ÎS „Cadastru”, Ion Graur, prin care

a fost respinsă cererea sa din 07 noiembrie 2014 cu privire la modificarea cotelor-părți din

bunul imobil din str. XXXXX și obligarea ÎS „Cadastru” să modifice cotele-părți a

coproprietarilor bunului imobil, cu nr.cadastral XXXXX, din str. XXXXX, corespunzător

situației existente de până la înregistrarea încheierii nr.3e-9/10 din 29 iulie 2010 emisă de

Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău a fost admisă

acțiunea depusă de Alexandr Vîhori. A fost anulată decizia din 12 noiembrie 2014 a

registratorului OCT Chișinău a ÎS „Cadastru”, Ion Graur, prin care a fost respinsă cererea

depusă de Alexandr Vîhori privind modificarea cotelor-părți din bunul imobil, cu

nr.cadastral XXXXX, din str. XXXXX. A fost obligat ÎS „Cadastru” după devenirea

hotărârii date definitive și executării, să modifice cotele-părți care revin coproprietarilor

bunului imobilul, cu nr.cadastral XXXXX, amplasat pe XXXXX, corespunzător situației

existente până la înregistrarea și executarea încheierii din 29 iulie 2010 a Judecătoriei

Buiucani, mun.Chișinău, cauza nr.3e-9/10, prin care s-a explicat modul de aplicare a

dispozitivului hotărârii din 08 octombrie 2008 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău (f.d.

48, 51 vol. I).

La 08 mai 2015, prin intermediul oficiului poștal, ÎS „Cadastru” a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe (f.d. 54, vol. I).

2

Prin încheierea din 10 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost restituit apelul

depus de ÎS „Cadastru”, ca fiind depus de o persoană care nu era în drept să-l declare (f.d.

67-71, vol. I).

La 19 mai 2017 Ciolac Victor și Ciolac Ludmila au depus cerere de revizuire

împotriva hotărârii din 27 aprilie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău (f.d. 76, vol.

I).

Prin încheierea din 15 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost

respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ciolac Victor și Ciolac

Ludmila împotriva hotărârii din 27 aprilie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău (f.d.

127, vol. I).

La 22 august 2017, prin intermediul oficiului poștal, ÎS „Cadastru” a depus recurs

împotriva încheierii din 15 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 131-

134, vol. I).

La 30 august 2017 Ciolac Victor și Ciolac Ludmila au depus recurs împotriva

încheierii din 15 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 135, vol. I).

La 12 februarie 2018 Agenția Servicii Publice, Departamentul Cadastru, succesor în

drepturi a ÎS „Cadastru”, a depus supliment la cererea de recurs (f.d. 164, vol. I).

Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost admise recursurile

depuse de Agenția Servicii Publice, Departamentul Cadastru succesor în drepturi a ÎS

„Cadastru”, Ciolac Victor și Ciolac Ludmila. A fost casată încheierea din 15 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a emis o încheiere nouă, prin care a fost admisă

cererea de revizuire depusă de Ciolac Victor și Ciolac Ludmila împotriva hotărârii din 27

aprilie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău. A fost casată hotărârea din 27 aprilie

2015 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima

instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, în alt complet de judecată (f.d. 171-178,

vol.I).

La 13 iunie 2018 Alexandr Vîhori a depus cerere prin care și-a concretizată pretențiile

din acțiune înaintată împotriva Agenției Servicii Publice, solicitând anularea deciziei din 12

noiembrie 2014 a registratorului OCT Cadastru, prin care a fost respinsă cererea de

modificare a cotelor-părți și obligarea organului cadastral să modifice cotele-părți

corespunzător situației existente de până la înregistrarea încheierii nr.3e-9/10 din 29 iulie

2010 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău și anume, XXXXX cote-părți în folosul său

(f.d. 189-190, vol. I).

Prin încheierea protocolară din 18 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani au fost atrași în proces în calitate de terți Victor Ciolac și Ludmila Ciolac (f.d.

199, 201, vol. I).

Prin hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Alexandr Vîhori (f.d. 161, vol. II).

La 02 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Alexandr Vîhori a depus apel

împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 04 mai 2021 a fost prezentată motivarea apelului,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii din 23 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii (f.d. 159, 183,

vol.II).

3

Prin decizia din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat

de Alexandr Vîhori și s-a menținut hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani (f.d. 209, vol. II).

Fiind învestite cu judecarea cauzei, prima instanță și instanța de apel au motivat soluția

de respingere a acțiunii, constatând următoarele circumstanțe, că la 07 noiembrie 2014,

Vîhori Alexandr s-a adresat cu cerere ÎS „Cadastru” (la moment IP Agenția Servicii

Publice), solicitând modificarea cotelor-părți corespunzător situației existente de până la

înregistrarea încheierii Judecătoriei Buiucani nr. 3E-9/10 din 29 iulie 2010 (f.d. 2, vol. I).

Prin decizia din 12 noiembrie 2014 a registratorului OCT Chișinău, în temeiul art.31

alin.(1) lit.d) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. XXXXX din 25 februarie 1998, a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Alexandr Vîhori privind modificarea cotelor-părți

asupra bunului imobil din str. XXXXX, nr.cadastral XXXXX și anume, documentele

prezentate nu corespund cerințelor stabilite de legislație. Concomitent, reclamantului i s-a

explicat că respingerea cererii pe celelalte temeiuri specificate la alin.(1) poate fi atacată la

registratorul din cadrul ÎS „Cadastru”, iar decizia acestuia poate fi atacată în instanța de

judecată (f.d. 3 vol. I, f.d. 17 vol. II).

Nefiind de acord cu actul administrativ emis de organul cadastral, Alexandr Vîhori s-a

adresat cu prezenta acțiune în instanța de judecată, concretizată ulterior, solicitând anularea

deciziei din 12 noiembrie 2014 a registratorului OCT Chișinău de respingere a cererii de

modificare a cotelor-părți și obligarea Î.S. „Cadastru” să modifice cotele părți corespunzător

situației existente de până la înregistrarea încheierii Judecătoriei Buiucani nr. 3E-9/10 din

29 iulie 2010 și anume, XXXXX cote-părți în folosul său (f.d. 189-190, vol. I).

Cu trimitere la prevederile art.1 alin.(2) și art.3 alin.(1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare la momentul inițierii procedurii

administrative și depunerii cererii de chemare în judecată), precum și la art. 10, art.63

alin.(1), art,189 alin.(3), art.219 alin.(1) – (3) din Codul administrativ, instanțele de judecată

au reținut că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, construcțiile din str.

XXXXX, cu numerele cadastrale: XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, sunt

înregistrate cu drept de proprietate comună, în diviziune, după cum urmează:

- pe numele lui Victor Ciolac și Ludmila Ciolac, cota-parte în mărime de XXXXX, în

temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din XXXXX, contractului de

donație nr. XXXXX din XXXXX, procesului-verbal de recepție finală nr. XXXXX din

XXXXX, deciziei comitetului executiv nr. XXXXX din XXXXX, hotărârii Comitetului

executiv nr. XXXXX din XXXXX, hotărârii Judecătoriei Buiucani nr. 2-187/08 din

08.10.2008;

- pe numele lui Alexandr Vîhori, cota-parte în mărime de XXXXX, în temeiul

certificatului de moștenitor testamentar nr. XXXXX din XXXXX;

- pe numele Ludmilei Ciolac, cota-parte în mărime de XXXXX, în temeiul

certificatului de moștenitor legal nr. XXXXX din XXXXX și hotărârii Judecătoriei

Buiucani nr. 2-187/08 din 08.10.2008;

- pe numele lui Victor Ciolac, cota-parte în mărime de XXXXX, în temeiul

contractului de donație nr. XXXXX din XXXXX (f.d. 166-168; 194-195; 199-200; 237-238

verso, vol. I, 14-16, vol. II).

4

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că anterior între părți a mai fost

soluționat un litigiu, unde prin hotărârea irevocabilă nr. 2-187/08 din 08 octombrie 2008 a

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, menținută prin decizia din 12 noiembrie 2009 a Curții

de Apel Chișinău și decizia din 29 aprilie 2010 a Curții Supreme de Justiție, a fost admisă

parțial acțiunea depusă de Victor Ciolac, Ludmila Ciolac și Gheorghe Cataranciuc, și au

fost modificate cotele-părți ale coproprietarilor imobilului din str. XXXXX, după cum

urmează: lui Victor Ciolac și Ludmila Ciolac din XXXXX în XXXXX; lui Gheorghe

Cataranciuc din XXXXX în XXXXX, iar lui Alexandr Vîhori din XXXXX în XXXXX (f.d.

29-32; f.d. 126-127, f.d. 129-131, f.d. 241-243, vol. I; f.d. 132-135, vol. II).

Totodată s-a reținut că, după decesul lui Gheorghe Cataranciuc și renunțării fiului

acestuia la cota-parte, fiica Ludmila Ciolac a devenit moștenitoare legală a averii lui

Gheorghe Cataranciuc și anume, asupra a XXXXX cote-părți din bunul imobil situat pe

adresa mun. Chișinău, str. XXXXX (f.d. 229, vol. I).

Potrivit certificatului de moștenitor testamentar din XXXXX, moștenitor al bunului

defunctului Ivan Vîhori, este Alexandr Vîhori, constituind XXXXX cotă-parte din bunurile

imobile situate în mun. Chișinău, str. XXXXX (f.d. 156, vol. I).

Prin încheierea din 29 iulie 2010 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău s-a dispus

explicarea modului de aplicare a dispozitivului hotărârii din 08 octombrie 2008 a

Judecătoriei Buiucani referitor la faptul că în rezultatul succesiunii în drepturile procedurale

și înregistrării certificatului de moștenitor legal nr. XXXXX din 20 august 2009, în

Registrul bunurilor imobile urmează a fi modificată cota-parte din imobilul din str. XXXXX

a Ludmilei Ciolac din XXXXX în XXXXX, celelalte cote-părți, potrivit dispozitivului

hotărârii (f.d. 33-34; 213-214, vol. I).

Ulterior, prin decizia din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău a fost casată

încheierea din 29 iulie 2010 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, și pronunțată o

încheiere nouă, prin care a fost respinsă cererea depusă de Victor Ciolac și Ludmila Ciolac

privind explicarea hotărârii din 08 octombrie 2008 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău

(f.d. 35-37, vol. I).

Cu trimitere la prevederile art.22 alin.(1), (2) și (3), art.31 alin.(1) lit.d), art.40 alin. (2)

și art.41 alin.(1) și (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile, instanțele de judecată au

constatat că modificarea cotelor-părți ale coproprietarilor imobilului din str. XXXXX, după

cum urmează: lui Victor Ciolac și Ludmila Ciolac din XXXXX în XXXXX; lui Gheorghe

Cataranciuc din XXXXXX în XXXXXX și lui Alexandr Vîhori din XXXXX în XXXXX,

au fost stabilite prin hotărârea irevocabilă din 08 octombrie 2008 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău, care produce efecte juridice până în prezent, în baza căreia a fost înregistrat

dreptul de proprietate a lui Victor Ciolac, Ludmila Ciolac și Alexandr Vîhori asupra bunului

imobil în litigiu în procente (f.d. 76-78, vol. II).

Subsecvent, instanțele au notat că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, la

situația din 16 decembrie 2014, bunurile imobile din str. XXXXX, cu numerele cadastrale:

XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, aparțin cu drept de proprietate

comună, după cum urmează:

- pe numele lui Victor Ciolac și Ludmila Ciolac, cota-parte în mărime de XXXXX, în

temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din XXXXX, contractului de

donație nr. XXXXX din XXXXX, procesului-verbal de recepție finală nr. XXXXX din

5

XXXXX, deciziei comitetului executiv nr. XXXXX din XXXXX, hotărârii Comitetului

executiv nr. XXXXX din XXXXX, hotărârii Judecătoriei Buiucani nr. 2-187/08 din

08.10.2008;

- pe numele lui Alexandr Vîhori, cota-parte în mărime de XXXXX, în temeiul

certificatului de moștenitor testamentar nr. XXXXX din XXXXX;

- pe numele lui Ludmila Ciolac, cota-parte în mărime de XXXXX, în temeiul

certificatului de moștenitor legal nr. XXXXXX din XXXXXX, hotărârii Judecătoriei

Buiucani nr. 2-187/08 din 08.10.2008;

- pe numele lui Victor Ciolac, cota-parte în mărime de XXXXX, în temeiul

contractului de donație nr. XXXXX din XXXXX (f.d. 14-16, vol. I).

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au concluzionat că modificarea cotelor-părți

ale coproprietarilor imobilului din str. XXXXX, din fracții, în procente, a avut loc prin

hotărârea definitivă și irevocabilă din 08 octombrie 2008 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău.

Cu referire la art.46 alin.(2) din Constituție, art.316 alin.(1) și (2) din Codul civil și

art.1 din Protocolul nr. la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale, instanțele de judecată au notat că deși reclamantul Alexandr

Vîhori solicită modificarea cotelor-părți la situația anterioară emiterii încheierii din 29 iulie

2010 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, acesta nu a indicat în ce mod modificarea

efectuată i-a lezat drepturile, precum și cum au fost modificate cotele-părți ca urmare a

emiterii încheierii.

Mai mult ca atât, încheierea din 29 iulie 2010 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău

nu a avut ca obiect modificarea cotei-părți deținute de reclamant, referindu-se doar la cota

Ludmilei Ciolac și cea deținută de defunctul Cataranciuc Gheorghe, fiind indicat expres în

dispozitivul încheierii că celelalte cote-părți, rămân a fi conform dispozitivului hotărârii

(f.d.34, vol. I).

Au remarcat instanțele de judecată că în partea ce ține de interesul legal al

reclamantului, nu prezintă relevanță faptul casării încheierii Judecătoriei Buiucani, or,

încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 29 iulie 2010, nu a modificat cotele-

părți ale proprietății reclamantului, în acest sens nefiind efectuate careva modificări.

Din cele constatate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au concluzionat că

autoritatea publică emitentă, la caz, Agenția Servicii Publice succesorul în drepturi a ÎS

„Cadastru”, întemeiat a respins cererea din 07 noiembrie 2014 depusă de Alexandr Vîhori

privind modificarea cotelor-părți asupra bunului imobil din str. XXXXX, nr.cadastral

XXXXX.

Cu trimitere la dispozițiile art.225 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, instanțele de

judecată au conchis că decizia din 12 noiembrie 2014 a fost emisă de către organul cadastral

cu respectarea procedurii de emitere, și în conformitate cu competențele și normele

materiale, în conformitate cu legislația în vigoare, iar asupra oportunității actului

administrativ, instanțele nu s-au expus, deoarece aceasta ar constitui o subrogare în

competențele autorității publice locale.

În aceeași ordine de idei, instanțele de judecată au considerat că urmează să fie

respinsă și cerința subsecventă ce se referă la obligarea modificării cotelor-părți

corespunzător situației existente de până la înregistrarea încheierii Judecătoriei Buiucani,

6

mun. Chișinău din 29 iulie 2010, or, respingerea pretenției de bază, duce la necesitatea

respingerii pretenției privind obligarea autorității publice de a modifica cotele-părți,

conform solicitărilor reclamantului.

La 03 septembrie 2021 Vîhori Alexandr a depus recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 23 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu

emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului Alexandr Vîhori a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta

speță, apreciind arbitrar probele administrate, nu au fost dovedite circumstanțele considerate

de instanța de apel ca fiind stabilite, cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Recurentul a indicat că este eronată concluzia instanței de apel precum că prin

încheierea din 29 iulie 2010 a Judecătoriei Buiucani nu au fost modificate cotele-părți în

acest sens nefiind făcute careva modificări, deoarece anume prin înregistrarea încheierii din

29 iulie 2010 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău a fost modificată cota sa parte din

bunul imobil în litigiu din XXXXX în XXXXX prin ce i-a fost lezat dreptul de proprietate

asupra casei de locuit și terenului aferent acesteia din str. XXXXX.

De asemenea, instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor sale invocate în

cererea de apel precum că dânsul deține XXXXX cotă-parte din bunurile imobile aflate pe

str. XXXXX, care i-a revenit în temeiul certificatului de moștenitor testamentar nr.

XXXXX din XXXXX, care nu a fost anulat și produce efecte juridice până în prezent.

La fel, a menționat că hotărârea din 08 octombrie 2008 a Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău nu a putut fi executată în formula în care a fost emisă, fapt demonstrat prin

decizia registratorului Ana Nicorici, care a explicat în decizia sa că este nevoie de o

încheiere explicativă, care nu a fost contestată de către Victor Ciolac și Ludmila Ciolac.

În esență nu a solicitat schimbarea propriu zisă a cotelor părți, dar a solicitat revenirea

cotelor la situația de până la înregistrarea încheierii nr. 3E-9/10 din 29 iulie 2010 a

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, încheiere care a fost anulată prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 13 iunie 2012.

Consideră recurentul că formula de explicare expusă în încheierea contestată de care s-

a condus registratorul pentru a modifica cotele-părți a fost anulată, iar la moment există o

situație potrivit căreia organul cadastral refuză revenirea situației la cea anterioară anulării

actului.

În viziunea recurentului odată ce posibilitatea înregistrării modificării cotelor-părți din

bunul imobil proprietate comună a apărut odată cu emiterea încheierii Judecătoriei Buiucani

din 29 iulie 2010, care a fost anulată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2012,

urmează să fie dispusă și întoarcerea executării acestei încheieri adică revenirea cotelor

părți la situația de înaintea înregistrării încheierii, și anume la XXXXX pentru Vîhori

Alexandr, care este necesară nu doar în virtutea apărării dreptului său de proprietate, dar

pentru o înregistrare legală a hotărârii din 08 octombrie 2008 a Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău fără a recurge la ilegalități de genul abuzului sau reflectarea incorectă a

cotelor coproprietarilor.

De asemenea, instanța de apel nu a luat în considerație probele administrate la dosar,

dar au crezut în declarațiile neconfirmate a reprezentantului Agenției Servicii Publice

7

potrivit cărora dânsul a primit în moștenire după decesul tatălui său doar XXXXX din bunul

imobil în litigiu.

Recurentul a remarcat că la 27 aprilie 2015 a avut câștig pe cauza de revenire la cotele

părți din imobil până la momentul înregistrării încheierii explicative, iar la rejudecarea

cauzei organul cadastral invocă faptul că executarea unei astfel de hotărâri este imposibilă.

Totodată, a reținut recurentul că extrasul din Registrul bunurilor imobile prezentat de

organul cadastral conține o mulțime de erori și necorespunderi, totodată este nesemnat și

neștampilata, din care considerente consideră că acesta nu reflectă datele reale și este în

contradicție cu actele din dosar, iar atragerea la răspundere nu este posibilă pentru că nimeni

nu poartă răspundere pentru un astfel de act.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 iulie 2021, în ședință

publică.

Actele cauzei nu atestă faptul când dispozitivul deciziei instanței de apel a fost

notificată participanților al proces.

Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 09 august 2021 lui Alexandr Vîhori i-a

fost notificată decizia integrală a instanței de apel, fapt ce se confirmă copia plicului anexat

la cererea de recurs, fapt confirmat și de către recurent (f.d. 228, 230).

Instanța de recurs reține că informația nominalizată supra se conține și pe pagina

oficială web a ÎS „Poșta Moldovei”, la compartimentul Track&Trace: XXXXX.

În condițiile enunțate, recursul din 03 septembrie 2021 a fost depus în termenul legal

prevăzut la art.245 din Codul administrativ.

La 21 octombrie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Agenției

Servicii Publice, Victor Ciolac și Ludmila Ciolac copia recursului depus de Alexandr

Vîhori, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor, notificată ultimilor la 28

octombrie 2021 și respectiv la 29 octombrie 2021, fapt ce rezultă din avizul de recepție

(f.d.3-5, vol. III).

La 19 noiembrie 2021 și 23 noiembrie 2021 Agenția Servicii Publice, Victor Ciolac și

Ludmila Ciolac au depus referințe, solicitând să fie declarat inadmisibil recursul depus de

Alexandr Vîhori, deoarece temeiurile invocate în cererea de recurs nu întrunește exigențele

privind admisibilitatea acestuia.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, și obiecțiile

din referința depusă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul

8

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-

f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de

5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează

că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din

sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului

de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

9

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31,

Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Alexandr Vîhori.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Alexandr Vîhori se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

10