2ac-64/22 — anularea partială a actului administrativ

Dosarul nr. 2ac-64/22

(2-22014189-01-2cc-05042022)

ÎNCHEIERE

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând conflictul negativ de competență jurisdicțională materială apărut

între Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani și Curtea de Apel Chișinău,

în acțiunea de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Ion Duca împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale, cu

privire la anularea parțială a actului administrativ,

constată:

La 31 ianuarie 2022, Ion Duca a depus la Curtea de Apel Chișinău cerere de

chemare în judecată împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale, anularea pct.

2.1., pct. 2.2. și pct. 2.3. al dispoziției nr. 2 din 27 ianuarie 2022 a Comisiei pentru

Situații Excepționale.

Prin încheierea din 14 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a dispus

transmiterea cauzei de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

lui Ion Duca împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale, cu privire la anularea

parțială a actului administrativ, după competență Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani (f.d. 50-54).

Prin încheierea din 25 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-

a suspendat examinarea cauzei și s-a transmis Curții Supreme de Justiție pentru

soluționarea conflictului negativ de competență (f.d. 64-65).

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că competentă să judece cauza

de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Ion Duca împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale, cu privire la anularea

parțială a actului administrativ, este Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de fond,

unde urmează a fi remisă, din următoarele considerente.

1

Din materialele dosarului s-a constatat că, la 31 ianuarie 2022, Ion Duca a depus

la Curtea de Apel Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei pentru

Situații Excepționale, cu privire la anularea parțială a actului administrativ ( f.d. 2-

3,10-11).

Prin încheierea din 14 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a dispus

transmiterea cauzei de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

lui Ion Duca împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale, cu privire la anularea

parțială a actului administrativ, după competență Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani (f.d. 50-54).

Prin încheierea din 25 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-

a suspendat examinarea cauzei și s-a transmis Curții Supreme de Justiție pentru

soluționarea conflictului negativ de competență (f.d. 64-65)

În conformitate cu prevederile art. 191 alin. (1) și (2) din Codul administrativ,

cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2) și (3), judecătoriile soluționează în fond

toate acțiunile în contencios administrativ. Curțile de apel soluționează în primă

instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva actelor administrative

normative, care nu se supun controlului de constituționalitate.

În corespundere cu art. 200 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată

în fața căreia a apărut conflictul de competență de natura celui definit la art. 58 alin.

(2) suspendă din oficiu procesul și prezintă dosarul instanței competente să

soluționeze conflictul de competență. (3) Conflictul de competență dintre

judecătoriile din jurisdicția diferitor curți de apel, dintre o judecătorie și o curte de

apel sau dintre două curți de apel se soluționează de către Curtea Supremă de Justiție.

Pentru soluționarea conflictului de competență apărut între Curtea de Apel

Chișinău și Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani urmează de stabilit dacă dispoziția

nr. 2 din 27 ianuarie 2022 a Comisiei pentru Situații Excepționale, este act

administrativ individual sau normativ.

Conform art.10 alin. (1) din Codul administrativ, actul administrativ individual

este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea

publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu

scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau

stingerea raporturilor juridice de drept public.

În conformitate cu art.12 din Codul administrativ, un act administrativ normativ

este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat, sau emis de o autoritate publică

în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune controlului

constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr

nedeterminat de situații identice.

Deci, conform normelor de drept sus-citate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că diferențierea între

actele administrative normative și actele administrative individuale se realizează,

atât în funcție de obiectul lor, cât și în raport cu criteriul determinabilității

persoanelor cărora li se aplică.

Astfel, actele normative sunt acea categorie de acte juridice care conțin o regulă,

adică un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecți de drept nedeterminați,

2

în timp ce actele individuale sunt acea categorie de acte care urmăresc stabilizarea

unei situații juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns și determinat de

subiecți de drept.

Relevant, ce ține de întinderea efectelor juridice produse de actele

administrative, completul relevă că urmează a diferenția actele administrative

normative, care în principiu produc toate categoriile de efecte, fiind și izvoare ale

dreptului, de actele administrative individuale, care se prezintă, în principiu, ca fapte

juridice ce dau naștere la raporturi de drept administrativ, dar și la alte categorii de

raporturi.

În speță, obiectul acțiunii îl constituie, dispoziția nr. 2 din 27 ianuarie 2022 a

Comisiei pentru Situații Excepționale, care prin prisma art.12 din Codul

administrativ, este act administrativ normativ.

Caracterul normativ al unui act administrativ derivă din întrunirea cumulativă a

următoarelor condiții: este un act juridic subordonat legii, este un act probat sau emis

de o autoritate publică în baza prevederilor constituționale sau legale, este un act

care nu se supune controlului constituționalității, stabilește reguli de aplicare

obligatorii pentru un număr nedeterminat de situații identice, asupra unor subiecți de

drept nedeterminați.

De altfel, conform art. 2 al Legii cu privire la actele normative nr.100 din 22

decembrie 2017, în sensul prezentei legi, următoarele noțiuni principale semnifică:

act normativ – act juridic adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică, care are

caracter public, obligatoriu, general și impersonal și care stabilește, modifică ori

abrogă norme juridice care reglementează nașterea, modificarea sau stingerea

raporturilor juridice și care sînt aplicabile unui număr nedeterminat de situații

identice.

Iar, potrivit art. 4 al Legii nominalizate, actul normativ are caracter public,

obligatoriu, general și impersonal. Prevederile actului normativ sînt executorii,

opozabile tuturor subiecților de drept și, în caz de necesitate, sînt impuse prin forța

de constrângere a statului.

Așadar, la caz, se atestă întrunirea cumulativă a condițiilor legale enunțate mai

sus. Astfel, fiind în prezența unor acte juridice subordonate legii, emise de o

autoritate asimilată autorității publice, și anume Comisia pentru Situații

Excepționale. Actul este emis în baza prevederilor legale și anume, a Legii nr. 212

din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, Hotărârea

nr. 41 din 24 februarie 2022 a Guvernului privind declararea stării de urgență și

regulamentul Comisiei pentru Situații Excepționale, adoptat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.1340 din 4 decembrie 2001 și nu intră în sfera de

competență a controlului de constituționalitate stabilită la art.4 din Codul jurisdicției

constituționale. Este un act administrativ obligatoriu și produce efecte erga omnes,

deoarece se adresează nu persoanelor ce figurează în conținutul său, ci prezintă un

grad de generalitate mai mare, respectiv privește întreaga categorie a populației ce

beneficiază de gaze naturale și energie electrică.

Deci, actul contestat stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr

nedeterminat de situații identice în ceea ce ține de aprobarea noilor prețuri

reglementate la gaze naturale și pentru energia electrică, iar destinatarii actului sunt

3

un număr nedeterminat de persoane, consumatori de gaze naturale, energie electrică,

cercul acestora nefiind unul determinat apriori, pe cînd actele administrative

individuale urmăresc stabilizarea unei situații juridice precise în raport cu un număr

relativ restrâns și determinat de subiecți de drept..

Prin urmare, actul administrativ, pct. 2.1., pct. 2.2. și pct. 2.3. al dispoziției nr. 2

din 27 ianuarie 2022 a Comisiei pentru Situații Excepționale nu privesc soluționarea

unui caz individual, dar conțin prevederi, care se vor aplica unui număr nedeterminat

de situații și persoane.

Așadar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că actele administrative contestate în prezenta cauză

stabilesc reguli de aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat de situații

identice și astfel, judecarea prezentei cauze în contencios administrativ, ține de

competența Curții de Apel Chișinău, ca instanță de fond.

Deci reieșind din limitele obiectului și temeiul cererii de chemare în judecată

depuse de Ion Duca, raportat la textele de lege enunțate, instanța competentă

jurisdicțional de a examina acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ion

Duca împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale, cu privire la anularea pct.

2.1., pct. 2.2. și pct. 2.3. al dispoziției nr. 2 din 27 ianuarie 2022 a Comisiei pentru

Situații Excepționale, este Curtea de Apel Chișinău.

Prin prisma art. 197 din Codul administrativ, se reține că nimeni nu poate fi lipsit

de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei competență este dată prin

lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.

Căile procedurale asigură persoanelor interesate accesul la o instanță de judecată,

căreia prin lege i s-a stabilit competența de a hotărî, iar pentru ca dreptul de acces la

o instanță să fie respectat, trebuie ca instanța în fața căreia este adusă cauza să se

bucure de jurisdicție deplină, adică instanța trebuie să fie competentă să analizeze

atât aspectele de fapt, cât și pe cele de drept ale cauzei. Acest mod de reglementare

al dreptului de acces la justiție este în concordanță cu principiile Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora

exercitarea dreptului de acces la justiție presupune tocmai asigurarea accesului

oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, adică garantarea unei proceduri

judiciare în fața căreia să se poată realiza, efectiv, acest drept.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție, prin prisma standardelor Curții Europene a Drepturilor

Omului, notează că nerespectarea de către o instanță a dispozițiilor de drept intern

implică în principiu o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție (cauza DMD Group, A.S.

vs Slovacia, 05 octombrie 2010, §61).

În același timp, articolul 6 § 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale garantează ca prim aspect al procesului echitabil

înfăptuirea justiției de către „un tribunal învestit de lege”, adică în primul rând având

competență clar stabilită de legea națională. De aceea, normele de competență

jurisdicțională sunt de strictă interpretare, iar orice interpretare extensivă sau

restrictivă trebuie calificată ca abuz de drept.

4

Din considerentul că un prim aspect al procesului echitabil este înfăptuirea

justiției de către „un tribunal învestit de lege”, adică în primul rând având

competență clar stabilită de legea națională, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va soluționa

conflictul negativ de competență, prin constatarea competenței Curții de Apel

Chișinău la examinarea cauzei sus nominalizate.

În conformitate cu art. 200 alin. (3), 230 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se constată competența Curții de Apel Chișinău, la judecarea cauzei de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Duca

împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale, cu privire la anularea parțială a

actului administrativ, se remite Curții de Apel Chișinău, pentru examinare în fond.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

5