2ra-262/22 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-262/22

2-20024316-01-2ra-25022022

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: V. Holban

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca

ÎNCHEIERE

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală

„Advocare-Miron”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Radu Brega

împotriva Întreprinderii Individuale „Advocare-Miron” cu privire la declararea

nulității actului juridic și repararea prejudiciului material și moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 februarie 2020, Radu Brega a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎI „Advocare-Miron”, prin care a solicitat: declararea nulității contractului

nr. 418 din 26 februarie 2019, restituirea sumei de 3 000 lei, încasarea sumei de 3 000

lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că împreună cu soția, Svetlana Brega,

au convenit asupra inițierii procedurii de desfacere a căsătoriei.

Deși nu a avut unul față de altul nici pretenții materiale, nici solicitare privind

stabilirea domiciliului copilului comun, Svetlana Brega a insistat asupra modalității de

desfacere a căsătoriei pe cale judiciară.

Din lipsă de timp liber pentru a fi prezent la eventualele ședințe de judecată, a

avut necesitatea angajării unui avocat, care să-i reprezinte interesele în instanța de

judecată și astfel, s-a adresat pârâtului.

În persoana lui Ion Miron, a explicat nevoia contractării serviciilor de avocat

pentru acțiuni în judecată și reprezentarea intereselor sale în instanță pentru desfacerea

căsătoriei, totodată, atrăgându-i atenția că el și soția nu aveau pretenții materiale unul

față de altul, au convenit asupra stabilirii domiciliului copilului comun și despre lipsa

obiecțiilor față de stabilirea pensiei de întreținere a copilului.

Astfel, la momentul semnării contractului, i-a solicitat lui Ion Miron să-i prezinte

dovada calității de avocat, ultimul prezentându-i licența de avocat.

1

La data semnării contractului pârâtul a încasat suma de 3 000 lei și deoarece nu i-

a eliberat nici un bon de plată, ultimul a făcut mențiunea de achitare a sumei.

În zilele următoare după semnarea contractului, pârâtul a perfectat mandatul

avocațional, încasând suma de 400 lei.

Deci, în baza contractului și mandatului acordat, Ion Miron a depus în instanța de

judecată cererea de chemare în judecată privind desfacerea căsătoriei cu Svetlana

Brega.

Ulterior pârâtul i-a prezentat încheierea judecătorului Maria Frunze (Judecătoria

Centru) din 5 aprilie 2019, prin care acțiunea de desfacere a căsătoriei a fost restituită,

pe motivul neînlăturării neajunsurilor menționate în încheierea Judecătoriei Centru

din 11 martie 2019, și anume, pentru ne indicarea numărului de telefon sau alte date

de contact ale pârâtei, indicarea motivelor imposibilității desfacerii căsătoriei pe cale

extrajudiciară, precum și, autentificarea actelor anexate la cererea de chemare în

judecată.

Mai târziu, pârâtul l-a contactat și a încercat să încaseze o sumă suplimentară,

indicând că mandatul a fost perfectat doar pentru un singur proces de judecată, iar

pentru a continua acțiunile de divorț este nevoie să achite costul perfectării unui nou

mandat.

Deoarece a refuzat să achite un alt mandat, urmare a tergiversării acțiunii

pârâtului în instanță, soția sa a angajat un alt avocat, suportând cheltuieli

suplimentare.

Drept urmare, a fost depusă o altă cerere de chemare în judecată.

Reclamantul consideră că pârâtul a tergiversat premeditat procesul de acționare

în judecată și a admis intenționat neconcordanțe la depunerea acțiunii în instanță, din

cauza lipsei de bună-credință în exercitarea obligațiilor și, drept urmare, a fost

necesară intentarea unei noi acțiuni în instanța de judecată de către soție.

Ulterior, pârâtul a depus din nou o cerere de desfacere a căsătoriei la Judecătoria

Chișinău, sediul Centru, însă aceasta nu a fost semnată de către reclamant.

A susținut că, în urma dubiilor apărute vizavi de caracterul dolosiv al acțiunilor

pârâtului, a apelat la Uniunea Avocaților din Republica Moldova, fiind informat prin

scrisoarea nr.UA/739 din 12 decembrie 2019 despre faptul că, Ion Miron nu figurează

în lista deținătorilor de licență de avocat, licența acestuia fiind retrasă.

Astfel, a invocat că, deși pârâtul nu deținea o licență valabilă la data semnării

contractului, în mod premeditat și prin comportament dolosiv și viclenie, a încheiat cu

reclamantul contractul de prestări servicii, a încasat suma de 3 000 lei pentru prestarea

acestor servicii, pe care le-a exercitat defectuos și exclusiv pentru dobândirea

mijloacelor bănești prin înșelăciune.

Consideră că pârâtul intenționat l-a dus în eroare că deține licența de avocat, or

în condițiile în care ar fi știut de la început că acesta nu deține o astfel de licență, ar fi

renunțat de la semnarea contractului cu pârâtul.

Prin hotărârea din 31 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Radu Brega împotriva ÎI

„Advocare-Miron” cu privire la declararea nulității actului juridic și repararea

prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a declarat nul contractul de prestări servicii nr.418 din 26 februarie 2019,

încheiat între ÎI „Advocare-Miron” și Radu Brega, cu repunerea părților în poziție

2

inițială, prin încasarea din contul ÎI „Advocare-Miron” în beneficiul lui Radu Brega a

sumei de 3 000 lei .

S-a încasat din contul ÎI „Advocare-Miron” în beneficiul lui Radu Brega

cheltuielile pentru taxa de stat în mărime de 150 de lei.

În rest cererea de chemare în judecată s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 7 iunie 2021, ÎI „Advocare-Miron” a declarat apel împotriva hotărârii,

solicitând casarea ei și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă

integral.

Prin decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelu

declarat de ÎI „Advocare-Miron” și s-a menținut hotărârea din 31 mai 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis că este justă și

întemeiată concluzia instanței de fond, potrivit căreia, cerința reclamantului privind

declararea nulității contractului litigios cu repunerea părților în poziție inițială, este

una legală și întemeiată, or din actele cauzei s-a constat cu certitudine că la încheierea

contractului de prestări servicii nr.418 din 26 februarie 2019 între ÎI „Advocare-

Miron” și Radu Brega, Ion Miron nu deținea o licență de avocat valabilă, fapt care nu

a fost comunicat reclamantului.

A reținut că prima instanța, constatând incidența prevederilor art.228 din Codul

civil, raportate la circumstanțele cauzei, întemeiat a dispus declararea nulității

contractului de prestări servicii nr.418 din 26 februarie 2019, cu repunerea părților pe

poziția inițială și încasarea din contul ÎI „AdvocareMiron”, în beneficiul lui Radu

Brega a sumei de 3 000 lei.

La 11 februarie 2022, ÎI „Advocare-Miron” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și a hotărârii, cu

restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel sau instanța de fond.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată nu au aplicat legea

procesuală și materială care trebuie să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea,

și au apreciat greșit probele.

Recurentul a susținut că prin hotărârea din 13 aprilie 2009 a Judecătoriei Rîșcani

a fost admisă cererea sa de chemare în judecată și a fost anulată hotărârea Comisiei

pentru Etică și Disciplină din 14 decembrie 2006 cu privire la retragerea licenței sale

nr.925 din 2 decembrie 2002.

În legătură cu acest fapt în anul 2009 a primit înapoi licența de avocat în original

și legitimația de avocat.

Deci prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 13 aprilie 2009 a fost restabilit în

profesia de avocat. Până în prezent are statut de avocat și este membru al Uniunii

Avocaților și licența de avocat la momentul încheierii contractului de asistență

juridică cu Radu Brega din 26 februarie 2019 nu era retrasă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

comunicată recurentului, prin intermediul poștei electronice, la 4 februarie 2022

(f.d.133), iar cererea de recurs a fost depusă la 11 februarie 2022, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

3

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului cererea de recurs la 25

februarie 2022, informându-l despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Însă,

până la data examinării admisibilității recursului, referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

4

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Întreprinderea Individuală „Advocare-Miron” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Întreprinderea Individuală „Advocare-

Miron”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5