2ra-304/22 — defacerea casatoriei, incasarea pensiei de intretinere a copiilor minori
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- defacerea casatoriei, incasarea pensiei de intretinere a copiilor minori
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-304/22 — defacerea casatoriei, incasarea pensiei de intretinere a copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-304/2022
2-21023570-01-2ra-04032022
Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (I. Dragulean)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)
Î N C H E I E R E
06 aprilie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Marcel Plugaru,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către
Diana Plugaru împotriva lui Marcel Plugaru cu privire la desfacerea căsătoriei și
încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori,
împotriva deciziei din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți,
c o n s t a t ă :
La 15 februarie 2021, Diana Plugaru reprezentată de avocatul Aliona Chistruga,
a depus cerere de chemare în judecată, împotriva lui Marcel Plugaru, solicitând
desfacerea căsătoriei înregistrată la 29 octombrie 2005 în Primăria Terebna, r-nul
Edineț, trecută în registrul actelor de stare civilă cu nr. 06, încasarea pensiei de
întreținere a copiilor minori, Xxxx, născută la xxxx și Xxxx, născut la xxxx, în sumă
fixă a câte 1200 de lei lunar pentru fiecare copil din momentul adresării în instanța
de judecată până la atingerea majoratului copiilor.
În motivarea acțiunii a indicat că la 29 octombrie 2005, a înregistrat căsătoria
cu pârâtul, în familie s-au născut 2 copii, fiica Xxxx, născută la xxxx și fiul Xxxx,
născut la xxxx.
Căsătoria cu pârâtul a eșuat devenind o formalitate, neînțelegerile,
incompatibilitatea caracterelor a dus la destrămarea familiei, din vara anului 2020
locuiesc separat. Consideră că pârâtul urmează să participe la întreținerea copiilor
comuni pentru asigurarea dezvoltării intelectuale, fizice și sociale a minorilor.
Prin încheierea protocolară din 24 martie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul
Central, s-a admis demersul lui Marcel Plugaru și s-a acordat părților termen de
împăcare de 2 luni până la 24 mai 2021 (f.d. 29-30).
Prin hotărârea din 24 mai 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a fost
admisă integral cererea de chemare în judecată.
S-a desfăcut căsătoria încheiată între Marcel Plugaru și Diana Plugaru (Spînu)
înregistrată la 29 octombrie 2005, cu nr. 06 de Primăria Terebna, r-nul Edineț.
1
S-a încasat de la Marcel Plugaru în beneficiul Dianei Plugaru pensia de
întreținere a copiilor minori Xxxx, născută la xxxx și Xxxx, născut la xxxx, în sumă
bănească fixă în mărime a câte 1200 de lei lunar pentru fiecare copil începând cu
data de 15 februarie 2021 și până la atingerea majoratului copiilor.
S-a încasat de la Marcel Plugaru în beneficiul statului taxa de stat în mărime de
864 de lei.
Prin decizia din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul
declarat de către Marcel Plugaru și s-a menținut hotărârea din 24 mai 2021 a
Judecătoriei Edineț, sediul Central adoptată în cauza civilă, la cererea de chemare în
judecată depusă de către Diana Plugaru împotriva lui Marcel Plugaru cu privire la
desfacerea căsătoriei și încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia
instanței de fond de admitere a pretenției privind desfacerea căsătoriei din motiv că
soții Plugaru nu locuiesc împreună, iar în termenul de împăcare de 2 luni acordat
părțile nu s-au împăcat.
Referitor la pretenția privind încasarea din contul lui Marcel Plugaru a pensiei
de întreținere pentru copiii minori, Xxxx și Xxxx în cuantumul de 1200 de lei pentru
fiecare copil, instanța de apel a considerat ca fiind justă concluzia instanței de fond
de admitere a pretenției, constatând că ambii părinți sânt obligați să contribuie la
întreținerea copiilor minori, iar conform informației oferite de Biroul Național de
Statistică, valoarea minimului de existență pentru un copil cu vârsta între 7-17 ani în
semestrul I al anului 2020 a constituit 2 261,5 de lei, părinții având obligația
asigurării unui trai decent pentru fiecare copil.
Mai mult, Marcel Plugaru este apt de muncă, personal indicând în referință că
din luna decembrie 2020 a plecat la muncă în Franța (f.d.19), nu a întemeiat altă
familie și nu are alte persoane la întreținere.
La 17 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Marcel Plugaru, a
declarat recurs împotriva deciziei din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin
care a solicitat casarea parțială a hotărîrilor judecătorești cu pronunțarea unei hotărîri
noi prin care să fie respinsă cerința cu privire la desfacerea căsătoriei, cu dispunerea
încasării pensiei pentru întreținerea copiilor minori în mărime de 700 de lei lunar
pentru fiecare până la atingerea majoratului.
În motivarea recursului Marcel Plugaru a invocat că instanța de apel a
interpretat eronat prevederile art. 37 alin. (3) – (5) din Codul familiei or, faptul că
este plecat peste hotarele țării nu înseamnă că relațiile familiare s-au destrămat.
Recurentul susține că reclamanta nu a prezentat probe în sensul destrămării
familiei or, aflându-se peste hotare atât telefonic, cât și prin intermediul rețelelor de
socializare a încercat să discute cu reclamanta pentru a se împăca dar ultima nu
răspunde.
Recurentul a menționat că, în cadrul ședințelor de judecată a prezentat
legitimația de dizabilitate, certificatul medical autentificat în modul prevăzut de lege
și certificatul medicului de familie prin care se confirmă că este diagnosticat cu
diabet zaharat de tip II, însă instanțele de judecată nu au dat apreciere acestor
înscrisuri și neîntemeiat au constatat că aflându-se peste hotarele țării este apt de
muncă și poate achita pensia pentru întreținerea copiilor în mărime de 1 200 de lei
pentru fiecare. De asemenea, recurentul a precizat că, a plecat peste hotarele țării
pentru a câștiga bani pentru intervenție chirurgicală, însă lucrează ocazional, pe ore,
2
iar din cauza stării de sănătate nu se poate angaja la un loc de muncă stabil, astfel
suma de 1 200 de lei este enormă fiind de acord să achite câte 700 de lei pentru
fiecare copil.
Recurentul a menționat că participă la întreținerea copiilor și după posibilitate
ajută copii, atât material cât și financiar, iar după adoptarea hotărârii copii refuză să
meargă la bunica lor și să primească ajutorul care le expediază motivând prin faptul
că mama nu le permite.
La 04 martie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei
copia cererii de recurs depusă de către Marcel Plugaru, cu înștiințarea despre
posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire
anexată la materialele dosarului (f.d. 114).
La 01 aprilie 2022, Diana Plugaru a depus referință prin care a solicitat
declararea ca fiind inadmisibilă a recursului declarat de către Marcel Plugaru
împotriva deciziei din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți.
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează
că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 04 noiembrie 2021.
La data de 05 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal și prin intermediul
poștei electronice (f.d. 99, verso) a expediat în adresa participanților la proces
decizia motivată.
Potrivit avizului de recepție nr. DS8005956932AS, la 19 ianuarie 2022, Marcel
Plugaru a recepționat decizia din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți (f.d. 103).
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Recursul a fost declarat la 17 februarie 2022 și este în termenul stabilit de lege.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
3
casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei
(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §
1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Marcel Plugaru,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
4
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Marcel Plugaru.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
5