2ra-1206/21 — micsorarea cuantumului pensiei de întretinere

Dosarul nr. 2ra-1206/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: D. Șușchevici

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan

ÎNCHEIERE

1 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Victor Tatarciuc

în numele și interesele lui Veaceslav Plăcintă,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Veaceslav Plăcintă împotriva Alinei Turtureanu cu privire la micșorarea

cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori,

împotriva deciziei din 11 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 7 februarie 2019, Veaceslav Plăcintă a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Alinei Turtureanu, prin care a solicitat micșorarea cuantumului

pensiei de întreținere a copiilor minori de la 900 lei pentru fiecare copil la suma de

204 lei pentru toți copiii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a relatat că la 9 septembrie 2005 a

înregistrat căsătoria cu pârâta. Din căsătorie au trei copii minori, xxxxx, a.n.

xxxxx, xxxxx, a.n. 14 iulie 2014 și xxxxx a.n. xxxxx.

Prin hotărârea din 18 iunie 2018 a Judecătoriei Ungheni, sediul central,

căsătoria dintre ei a fost desfăcută, domiciliul copiilor minori fiind stabilit cu

mama.

Totodată, prin hotărârea menționată, de la pârât s-a încasat în beneficiul

Alinei Turtureanu pensie de întreținere a copiilor minori în sumă de 900 lei pentru

fiecare copil.

Reclamantul a susținut că este bolnav și nu este angajat în câmpul muncii,

motiv pentru care nu este în stare să achite pensie de întreținere pentru copiii

minori în sumă de 900 lei pentru fiecare copil.

În rezultatul acutizării stării de sănătate, la 30 octombrie 2018 a fost

încadrat în grad de dizabilitate accentuat, fiindu-i alocată o indemnizație de 287 de

lei, un suport financiar de 120 de lei, în total suma de 407 lei lunar.

A invocat că din cauza stării de sănătate precară nu poate să se angajeze în

câmpul muncii, se simte foarte rău și nu are posibilitate să achite pensia de

1

întreținere stabilită prin hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul central din 18 iunie

2018, motiv pentru care solicită micșorarea sumei de 900 lei pentru fiecare copil la

suma de 204 lei pentru toți copiii.

Prin hotărârea din 9 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Veaceslav Plăcintă împotriva

Alinei Turtureanu cu privire la micșorarea cuantumului pensiei de întreținere a

copiilor minori.

S-a încasat de la Veaceslav Plăcintă în beneficiul Statului taxa de stat în

sumă de 150 de lei.

La 5 august 2020 Veaceslav Plăcintă a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei hotărâri de admitere a

acțiunii.

Prin decizia din 11 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Veaceslav Plăcintă și s-a menținut hotărârea din 9 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivare, Colegiul instanței de apel a reținut că soluția primei instanțe a

fost dată cu elucidarea pe deplin a circumstanțele cauzei, cu aplicarea corectă a

normelor de drept material și procedural și cu lămurirea completă și certă a

situației de fapt sub toate aspectele invocate.

Colegiul a apreciat că instanța de fond întemeiat a considerat că la caz nu a

fost probată solicitarea de micșorare a cuantumului pensiei de întreținere pentru

copiii minori, fiind necesară respingerea acțiunii.

La 8 iunie 2021, avocatul Victor Tatarciuc, acționând în numele și interesele

lui Veaceslav Plăcintă în baza mandatului avocațial din 14 iulie 2020 (f.d. 52), a

declarat recurs împotriva deciziei din 11 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de

a fi casată în baza temeiului de recurs prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. a), b), c) și

alin. (4) din Codul de procedură civilă.

La concret, a susținut că instanța de apel a încălcat normele de drept

material și a apreciat în mod arbitrar și în defavoarea reclamantului/apelantului

probele prezentate de către părți.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu

poate fi restabilit.

Colegiul constată că recursul a fost depus în termen, la 8 iunie 2021, având

în vedere că decizia a fost emisă la 11 mai 2021, iar decizia integrală a fost

expediată apelantului și reprezentantului său la 21 iunie 2021.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra

admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

2

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei cererea de recurs la 7 iulie

2021, informând-o despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

Însă, până la data examinării admisibilității recursului, intimata nu a depus

referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

3

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și

nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers

împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Victor Tatarciuc în numele și interesele lui Veaceslav Plăcintă nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Victor Tatarciuc în

numele și interesele lui Veaceslav Plăcintă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4