2ra-73/22 — incasarea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea prejudiciului material
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-73/22 — incasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-73/2022
2-19199003-01-2ra-17012022
Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (E. Bulat)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)
Î N C H E I E R E
02 martie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Bogdan Gontaric,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Bogdan
Gontaric împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Tehnostel-Car” privind
încasarea prejudiciului material,
împotriva deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 16 decembrie 2019, Bogdan Gontaric a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SRL „Tehnostel-Car” privind încasarea prejudiciului material
în mărime de 87 674 de lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, conform formularului de mișcare a
animalelor seria A nr. 1516535652, întocmit în lipsă și fără semnătura sa,
SRL „Tehnostel-Car” a devenit proprietar a 35 de capete de bovine.
La 28 octombrie 2016, în baza actului de achiziție a mărfurilor seria XP
950828 întocmit de către Grigori Canalî, contrar prevederilor legale, i s-a achitat
suma de 124 550 de lei, iar 450 de lei au fost achitați pentru întocmirea actelor.
La 31 octombrie 2016, conform formularului de înregistrare seria A
nr. 1016539005, toate bovinele au fost sacrificate.
Reclamantul a susținut că având în vedere că nu a fost clarificată problema
achitării impozitelor pe vînzare, cu ajutorul organelor fiscale a reușit să stabilească
că actul de vînzare-cumpărare a fost modificat și că de fapt îi revenea suma de
217 014 de lei. Din această sumă a fost calculată taxa de vînzare de 4 340,28 de lei.
În rezultat nu i s-a achitat suma de 87 674 de lei. Acest fapt i-a devenit cunoscut în
a.2017 în baza actelor Inspectoratului Fiscal Cantemir.
La 15 octombrie 2019, a expediat în adresa SRL „Tehnostel-Car” cerere
prealabilă, prin care a solicitat rambursarea benevolă a datoriei în sumă de 87 674
de lei, ca urmare a acțiunilor ilegale la achiziționarea bovinelor.
Reclamantul a menționat că, cererea prealabilă a fost recepționată la
1
18 octombrie 2019, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns.
Reclamantul a invocat că, i-a fost pricinuit un prejudiciu material considerabil
din cauza schemei frauduloase, care constă în următoarele, în locul actului inițial
de achiziție a mărfurilor, a fost întocmit un al doilea act falsificat de achiziție a
mărfurilor pentru suma reală de cumpărare. Cu ajutorul autorităților fiscale, s-a
stabilit existența unui document din data de 13 octombrie 2017 privind plata
impozitelor pe vânzare din suma reală a vânzării.
Prin hotărârea din 08 octombrie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,
cererea de chemare în judecată depusă de către Bogdan Gontaric împotriva
Societății cu Răspundere Limitată „Tehnostel-Car” privind încasarea prejudiciului
material, s-a respins ca neîntemeiată.
Prin decizia din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea
de apel depusă de Bogdan Gontaric și s-a menținut hotărârea din 08 octombrie
2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, adoptată în cauza civilă la cererea de
chemare în judecată depusă de către Bogdan Gontaric împotriva Societății cu
Răspundere Limitată „Tehnostel-Car” privind încasarea prejudiciului material.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat ca fiind justă și întemeiată
concluzia instanței de fond, potrivit căreia răspunsul Serviciului Fiscal de Stat
nr. 26/5-09/2-455 din 13 octombrie 2017, nu poate servi drept probă confirmativă a
predării de către Bogdan Gontaric către SRL „Tehnostel-Car” a bovinelor în sumă
de 217 014 de lei or, conform actului de achiziție seria XP nr. 950828 din 28
octombrie 2016, se atestă cu certitudine predarea - primirea a 35 capete de bovine
contra sumei 125 000 de lei, în acest sens fiind aplicată semnătura ambelor părți.
Instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe privind
lipsa unei tranzacții sau înțelegeri scrise, încheiate între Bogdan Gontaric și SRL
„Tehnostel-Car”, la un alt preț decât cel indicat în actul de achiziție a mărfurilor
seria XP nr. 950828 din 28 octombrie 2016.
La fel instanța de apel a stabilit că, potrivit răspunsului Serviciului Fiscal de
Stat nr. 26/5-09/2-455 din 13 octombrie 2017, se atestă că veniturile pentru
perioada a.2016, în sumă totală de 217 014 de lei, au fost achitate în mai multe rate
și vizează actul cu codul fiscal xxxx, pe când pretențiile reclamantului/apelant
vizează o singură factură fiscală, pentru suma de 125 000 de lei. Astfel a constatat
ca, fiind certă și evidentă predarea bovinelor de către apelantul Gontaric Bogdan
către SRL „Tehnostel-Car” în baza actului de achiziție seria nr. XP nr. 950828 din
28 octombrie 2016, iar alegațiile apelantului privind predarea către SRL
„Tehnostel-Car” a mărfurilor în sumă de 217 014 de lei urmează a fi apreciate
declarative or, în acest sens nu au fost prezentate careva probe concludente și
verosimile.
Instanța de apel a relevat că, factura fiscală seria XP nr. 950828 din
28 octombrie 2016, a fost semnată inclusiv de către apelantul Bogdan Gontaric,
fără careva obiecții, astfel nefiind demonstrată prin probe pertinente și
incontestabile nici legătura cauzală dintre prejudiciul cauzat urmare a predării
bovinelor și recepționarea prețului real al acestora, nefiind clară întinderea
prejudiciului cauzat, imputabil SRL „Tehnostel-Car”.
La 26 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Bogdan Gontaric a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond cu
pronunțarea unei hotărîrii noi.
2
În motivarea recursului, recurentul și-a exprimat dezacordul cu decizia
instanței de apel invocând motivele de fapt și de drept din cererea de apel
menționând că, certificatul eliberat de Serviciul Fiscal de Stat nr. 455 din
13 octombrie 2017 (f.d. 6) indică șase acte de cumpărare de animale în valoare
totală de 217 014 de lei pentru anul 2016. Din aceste sume s-a reținut impozitul de
vânzări în contul bugetului pe numele său în sumă de 4 340,28 de lei. Suma
impozitului plătită este o realitate ce poate fi verificată pe site-ul Serviciului Fiscal
de Stat.
Printre aceste șase acte de cumpărare nu există nici un act de cumpărare de
mărfuri seria XP nr. 950828 din 28 octombrie 2016 în valoare de 125 000 de lei
pentru 35 capete de bovine. De asemenea, nu există nicio confirmare că s-a reținut
impozit din suma vânzării la venitul bugetar de 2 500 de lei (125 000 x 2%).
Instanțele de judecată confirmă faptul transferului a 35 de capete la data de
27 octombrie 2016 în baza formularului de mișcare a animalelor (F-2) (f.d. 7-8) în
absența sa, fără declarația sa prealabilă și fără semnătura sa în formular, contrar
cerințelor Hotărârii Guvernului nr. 507 din 18.07.2012, capitolul 1 Partea 1 și
Partea 4 din capitolul 3, alin. 83 în posesia și proprietatea SRL „Tehnostel-Car”.
Recurentul a menționat că, la 27 octombrie 2016 a refuzat suma de 5000
dolari SUA oferită de reprezentantul pîrîtului Gregori Canalî pentru 35 de capete
de bovine, la rândul său a refuzat să cântărească vitele. În acest sens, l-a avertizat și
pe reprezentantul Direcției pentru Siguranța Alimentelor Cantemir despre
consecințe, însă la 28 octombrie 2016 s-a confruntat cu faptul ca nu are nici
bovine, nici bani pentru aceste bovine.
Recurentul a susținut că, în baza actului de cumpărare a mărfurilor ser. XP
nr. 950828 din 28 octombrie 2016 în sumă de 125 000 de lei, au fost reîntocmite
șase acte de cumpărare de marfă și ulterior completate în conformitate cu cerințele
instrucțiunilor de întocmire a acestora, în valoare totală de 217 014 de lei cu plată
în bugetul de stat pe numele său ca vânzător a impozitului în valoare de 4340,28 de
lei pentru 35 de capete de bovine. Costul mediu al unui cap este de 6 200 de lei,
ceea ce reprezintă o valoare relativ reală unei vite la momentul vânzării. Numai din
acest motiv, pârâtul nu a depus originalele acestor șase acte de cumpărare instanței
de judecată și copiile acestora.
Recurentul a invocat că instanțele de judecată nu au interpretat corect datele
actului de achiziție, care nu conțin prețul pentru 1 kg a unei unități de vite în viu,
nici greutatea unității de vite. Despre existența SRL SRL „Tehnostel-Car” a aflat
doar din actul de cumpărare a mărfurilor seria XP nr. 950828 din 28 octombrie
2016 obținut cu forța de la angajatul Gregori Canalî.
La 17 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului copia cererii de recurs depusă de către Bogdan Gontar, cu înștiințarea
despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 145).
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 30 iunie
La 27 septembrie 2021, a expediat în adresa participanților la proces decizia
motivată (f.d. 111), însă careva date privind recepționarea deciziei de către
recurent, la materialele dosarului lipsesc.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
3
legea nu prevede altfel.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Recursul a fost declarat la 26 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului
poștal, astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material
și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
4
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten
v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică
doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,
nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Bogdan
Gontaric, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din
Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Bogdan Gontaric.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
5