2ra-1888/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală

2ra-1888/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1888/21

2-19183605-01-2ra-24112021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Mitrofan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, I. Țurcan, V. Cotorobai)

DECIZIE

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursurile declarate de Zafronschii Serghei, reprezentat de avocatul

Beruceașvili Andrei și Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zafronschii Serghei

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire

la repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală,

împotriva deciziei din 20 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Zafronschii Serghei și Ministerul Justiției, fiind

menținută hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 18 noiembrie 2019, Zafronschii Serghei a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală

cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere

penală.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 02 aprilie 2010 a fost pornită

urmărirea penală în temeiul art. 2171 alin. (3) lit. f) din Codul penal pe faptul realizării

substanțelor narcotice în proporții mari. La 22 aprilie 2010 a fost reținut și pus sub

învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) din Codul

penal, fiindu-i aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe un termen de

30 de zile.

A menționat că prin ordonanța procurorului Secției conducere a urmăririi penale

în organele centrale ale MAI și SV a Procuraturii Generale RM, Victor Rațoi din

1

22 iunie 2010 a fost scos de sub urmărire penală, deoarece fapta ce i-a fost incriminată

nu a fost comisă de el, fiind eliberat din arest preventiv. Însă, prin ordonanța prim-

adjunctului Procurorului General, A. Pîntea din 05 iulie 2010, ordonanța procurorului

din 22 iunie 2010 a fost anulată, iar cauza penală cu noua învinuire, în baza art. 42 alin.

(5), 2171 alin. (4) lit. d), 42 alin. (2), 27 și 190 alin. (5) din Codul penal, a fost expediată

în instanța de judecată.

A relatat că prin sentința din 27 iunie 2011 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău,

a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5),

2171 alin. (4) lit. d), 42 alin. (2), 27 și 190 alin. (5) din Codul penal, pe motiv că fapta

nu a întrunit elementele infracțiunii. Prin decizia din 30 decembrie 2011 a Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău, sentința a fost menținută, iar, prin decizia din 09 aprilie

2013 a Curții Supreme de Justiție, recursurile ordinare declarate au fost admise, fiind

casată decizia din 30 decembrie 2011 a Curții de Apel Chișinău și dispusă rejudecarea

cauzei, în aceeași instanță de apel.

Ulterior, prin decizia din 10 octombrie 2014 a Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău, sentința a fost casată în partea achitării sale, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42 alin. (5), 2171 alin. (4)

lit. d) din Codul penal la 9 ani închisoare și în baza art. 27, 42 alin. (2) și 190 alin. (5)

Cod penal la 10 ani închisoare, conform art. 84 din Codul penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă de 12 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita activitatea privind circulația legală de droguri pe termen de 4 ani.

Prin decizia din 26 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție, a fost casată decizia instanței

de apel din 10 octombrie 2014 și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

A declarat că prin decizia din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

sentința a fost casată în partea achitării sale și pronunțată o noua hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 42 alin. (5), 2171 alin. (4) lit. d) din Codul penal la 9 ani închisoare și în

baza art. 27, 42 alin. (2) și 190 alin.(5) din Codul penal la 10 ani închisoare, conform

art. 84 alin. (1) din Codul penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, fiindu-i stabilită pedeapsa 12 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activități privind circulația

legală de droguri pe un termen de 4 ani.

Reclamantul a afirmat că prin decizia din 26 februarie 2019 a Curții Supreme de

Justiție, a fost dispusă încetarea procesului penal în privința sa pe capătul de învinuire

prevăzut de art. 42 alin. (5), 2171 alin. (4) lit. d), 27, 42 alin. (2) și 190 alin. (5) din

Codul penal, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) din Codul de procedură penală, pe motiv

ca există hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru

aceleași fapte de scoatere a persoanei de sub urmărire penală.

A invocat că, Curtea Supremă de Justiție a confirmat legalitatea scoaterii sale de

sub urmărire penală, prin ordonanța procurorului din 22 iunie 2010.

Astfel, consideră că, în baza prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545

din 25 februarie 1998, are dreptul la reabilitare și repararea prejudiciului cauzat prin

2

tragerea ilegală la răspundere penală și aplicarea măsurii preventive sub formă de arest

preventiv. Infracțiunile incriminate fac parte din categoria infracțiunilor deosebit de

grave pentru care legea penală prevede pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de mai mult de 12 ani.

A afirmat că, conform certificatului din 11 noiembrie 2019, a fost deținut în

Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău de la 30 aprilie 2010 până la 25 iunie 2010 (56 de

zile), de la 27 iulie 2011 până la 30 martie 2012 (247 de zile), de la 09 aprilie 2012 până

la 15 octombrie 2015 (1284 de zile) și de la 19 octombrie 2017 până la 27 februarie

2019 (496 de zile), în total 2083 de zile, adică mai mult de 5 ani și jumătate a fost deținut

în detenție, nefiind vinovat de comiterea vreunei infracțiuni. În perioada respectivă a

fost deținut în condiții degradante și inumane, contrar dispozițiilor art. 3 CEDO în

Penitenciarul nr. 13 Chișinău.

Reclamantul a notat că în total, toate procedurile penale în privința sa au durut 9

ani. Or, tocmai peste 9 ani a fost constatată legalitatea scoaterii sale de sub urmărire

penală la data de 25 iunie 2011 pe motiv că fapta nu a fost comisă de el. În toată această

perioadă a fost supus unei presiuni psihologice imense, fiind lipsit de posibilitate de a

duce un trai normal împreună cu familia sa. Soția sa a rămas singură cu doi copii minori,

fără surse de existență, fiind lipsit de posibilitatea de a participa în viața copiilor săi,

care au crescut fără tată, iar timpul pierdut deja nu poate fi recuperat. Despre reținerea

și arestarea sa au fost informate rudele sale, vecinii, prietenii, astfel i-a fost ponegrită

imaginea în satul său de baștină și la locul de trai, deși din start nu avea nicio atribuție

la comiterea infracțiunilor incriminate. Nicio persoană din cadrul Procuraturii Generale

sau din Ministerul Justiției nu i-a oferit scuze oficiale pentru tragerea ilegală la

răspundere penală conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 1545 din 25 mai 1998.

A solicitat încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul său a sumei de 1 500 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma

tragerii ilegale la răspundere penală.

Prin hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a

fost admisă parțial și s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Zafronschii Serghei suma de 600 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral.

La data de 31 iulie 2020, Procuratura Generală a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 21 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să

fie respinsă.

La data de 20 august 2020 Zafronschii Serghei, reprezentat de avocatul

Beruceașvili Andrei, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea acestuia și modificarea hotărârii din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat până la 1 500 000

de lei.

La data de 20 august 2020, Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii

din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

respinsă integral ca neîntemeiată.

3

Prin încheierea din 24 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituit

apelul declarat de Procuratura Generală.

Prin decizia din 20 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse apelurile

declarate de Zafronschii Serghei și Ministerul Justiției, fiind menținută hotărârea din

21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La data de 10 noiembrie 2021, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea

să fie respinsă integral.

În motivarea recursului s-a invocat interpretarea legii în mod eronat și aprecierea

arbitrară a probelor de către instanța de apel.

A afirmat că la adoptarea soluției, instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material ce țin de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Or, pentru

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 1545 din 25 mai 1998 necesită a fi întrunite

cumulativ atât circumstanțele prevăzute de art. 6 – dreptul la repararea prejudiciului, cât

și de art. 3 – cazurile de reparare a prejudiciului material și moral.

Recurentul a susținut că într-adevăr, în speță, în privința intimatului a fost

pronunțată hotărâre de încetare a procesului, însă, nu orice acțiune a organelor de drept

și judecătorești atrage răspunderea statului. La caz, la materialele cauzei nu există niciun

act emis de către judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată prin care

acțiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanței de judecată, ar

fi fost declarate ilegale. Prin urmare, este nejustificată dispunerea încasării sumei de

600 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, deoarece în contextul celor enunțate și ținând

cont de natura dreptului lezat, de durata desfășurării urmăririi penale, perioada de

valabilitate a măsurii de reprimare, de examinare a cauzei în instanța de judecată, de

statutul intimatului, suma încasată este exagerată și inechitabilă suferințelor invocate ca

suportate.

La data de 03 decembrie 2021 Zafronschii Serghei, reprezentat de avocatul

Beruceașvili Andrei, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului și modificarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe,

prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat până la 1 500 000 de lei.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele de fapt și de drept indicate

în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, invocându-se interpretarea în mod

eronat a legii.

Reprezentantul recurentului a invocat că suma de 600 000 de lei acordată de

instanțele de judecată este una rezonabilă, însă disproporțională cu sumele acordate de

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, dar și de către instanțele naționale pentru

cauze similare. Astfel, consideră că mărimea prejudiciului moral încasat urmează a fi

majorată la suma solicitată în cererea de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 mai 2021.

4

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la adresa electronică a

avocatului Beruceașvili Andrei și a Ministerului Justiției la data de 11 octombrie 2021

(f.d. 136).

Astfel, recursurile declarate la 10 noiembrie 2021 de către Ministerul Justiției și

la 03 decembrie 2021 de către Zafronschii Serghei, reprezentat de avocatul Beruceașvili

Andrei, sunt în termen.

La data de 24 noiembrie 2021 și 03 decembrie 2021, copiile recursurilor au fost

expediate în adresa părților (f.d. 158, 166-170), cu înștiințarea despre depunerea

referinței.

Prin referința depusă la 08 decembrie 2021, Procuratura Generală a solicitat

admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției, alăturându-se la argumentele

expuse în acest recurs.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 26 ianuarie 2022 a considerat recursurile admisibile și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursurile se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursuri și

obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile urmează a fi admise cu

casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 432 alin. (2) lit. a), b) din Codul de procedură civilă, se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată.

Din materialele dosarului rezultă că înaintând prezenta cerere de chemare în

judecată, Zafronschii Serghei a solicitat încasarea din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul său, a sumei de 1 500 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală, în temeiul Legii privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 mai 1998.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii și a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Zafronschii Serghei suma de 600 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral.

Ulterior, instanța de apel, judecând apelurile declarate de Zafronschii Serghei și

Ministerul Justiției, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestora și a menținut hotărârea

primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

5

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare ce

guvernează raportul litigios, consideră că instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia

să fie aplicată, modificând din oficiu temeiul și obiectul acțiunii.

În conformitate cu art. 60 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească nu este în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acțiunii.

Potrivit art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul de judecată

deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele prevăzute de lege

care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină circumstanțele și

caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admiterea

acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încât să se poată da un răspuns

afirmativ sau negativ.

În conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

Conform art. 373 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele

care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază

probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții

la proces.

Materialele cauzei atestă că în motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat

că, ținând cont de durata excesivă a procesului penal de circa 9 ani, se constată

încălcarea dreptului lui Zafronschii Serghei la examinarea cauzei în termen rezonabil,

invocând că potrivit art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații

în materie penală îndreptate împotriva sa.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a invocat prevederile art. 2 alin.

(1), (2), (3), art. 3 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 87 din

21 aprilie 2011.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție conchide că instanța de apel, contrar prevederilor art. 60 alin. (4) din Codul

de procedură civilă, a modificat din oficiu temeiul și obiectul acțiunii, or, Zafronschii

Serghei nu a solicitat constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen

rezonabil și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, dar a solicitat

repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în temeiul prevederilor Legii nr.

6

1545 din 25 mai 1998.

Prin urmare, Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu este aplicabilă speței, fapt ce

indică incontestabil la încălcarea de către instanță a normelor de drept material, precum

și la examinarea superficială atât a apelurilor, cât și a cauzei deduse judecării.

Aceste circumstanțe sunt apreciate drept o eroare judiciară, care nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia pronunțată nu

satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act judecătoresc,

omisiune care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursurile, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite cauza spre

rejudecare în instanța de apel.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul garantat

al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admit recursurile declarate de Zafronschii Serghei, reprezentat de avocatul

Beruceașvili Andrei și Ministerul Justiției.

Se casează integral decizia din 20 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zafronschii Serghei împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la

repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Victor Burduh

Mariana Pitic

7