2r-64/22 — Repararea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2r-64/22

2-21027187-01-2r-31012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – C. Roșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere

DECIZIE

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de Neculce Iulia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Neculce Iulia către

executorul judecătoresc Romaliischi Maxim cu privire la restituirea sumei, încasarea

dobânzii de întârziere, compensarea cheltuielilor de judecată și repararea

prejudiciului moral,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, prin care a

fost respinsă cererea de repunere în termen și, respectiv, restituit apelul declarat de

Neculce Iulia, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 16

septembrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 22 februarie 2021, Neculce Iulia a depus cerere de chemare în judecată către

executorul judecătoresc Romaliischi Maxim cu privire la ridicarea sechestrului

aplicat pe conturile bancare deținute de Neculce Iulia, conform încheierii nr. 175-

3748/19 din 22 noiembrie 2019, restituirea sumei de 1 820, 70 lei, încasată anterior

în cadrul procedurii de executare cu titlu de onorariu, încasarea dobânzii de

întârziere în sumă de 48, 02 lei, compensarea cheltuielilor de judecată ce țin de taxa

de stat în mărime de 350 lei și asistența juridică în sumă de 1000 lei, și repararea

prejudiciului moral în sumă de 3000 lei.

Prin încheierea, Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 16 septembrie 2021,

pretenția cu privire la ridicarea sechestrului aplicat prin încheierea executorului

judecătoresc Maxim Romaliischi din 22 noiembrie 2019, a fost separată într-un

proces aparte.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 16 septembrie 2021, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Neculce Iulia către executorul

judecătoresc Romaliischi Maxim cu privire la restituirea sumei, încasarea dobânzii

de întârziere, compensarea cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului moral.

La 22 octombrie 2021, Neculce Iulia a depus cerere de apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 16 septembrie 2021, solicitând repunerea

1

în termen a cererii de apel, admiterea acesteia și, respectiv, casarea hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei hotărâri, de admitere a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, s-a respins cererea

de repunere în termen și s-a restituit apelul declarat de Neculce Iulia, împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 16 septembrie 2021.

La 30 decembrie 2021, Neculce Iulia a depus cerere de recurs împotriva încheierii

Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, solicitând casarea acesteia și

restituirea cauzei în instanța de apel, la etapa primirii în procedură.

În motivarea cererii de recurs recurenta a indicat că, dispozitivul hotărârii instanței

de fond a fost emis în lipsa ei, iar copia acestuia nu i-a fost expediată.

De asemenea, recurenta a reiterat argumentele indicate în cererea de apel, potrivit

cărora, prezentându-se la 16 septembrie 2021, la ședința de judecată, a aflat că

judecătorului raportor Bagrin Lucia i-au expirat atribuțiile de desfășurate a

activității, prin urmare ședințele de judecată nu vor avea loc, iar accesând la 21

octombrie 2021 portalul instanțelor de judecată, a văzut publicat dispozitivul

hotărârii pe marginea cauzei.

În context a menționat că dispozitivul hotărârii a fost publicat pe portalul instanței

la 06 octombrie 2021, astfel era oportună repunerea în termen a cererii de apel.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie

2021, a fost expediată părților în proces, la 20 decembrie 2021 (f.d.56), însă date cu

privire la recepționarea actului judecătoresc, nu au fost stabilite.

Astfel, Colegiul civil consideră că recursul Iuliei Neculce, depus la 31 decembrie

2021, este în termen.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale aplicabile la caz, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Neculce Iulia, este neîntemeiat și necesită a fi respins din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță se constată că, Neculce Iulia contestă încheierea Curții de Apel Chișinău

din 30 noiembrie 2021, prin care s-a respins cererea ei cu privire la repunerea în

termen și, respectiv, a fost restituită cererea de apel depusă împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 16 septembrie 2021, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Neculce Iulia către executorul judecătoresc

Romaliischi Maxim cu privire la restituirea sumei, încasarea dobânzii de întârziere,

compensarea cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului moral.

Cu referire la aspectele expuse în cererea de recurs, Colegiul civil menționează

că, potrivit art. 100 alin.(1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în

judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor

interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu

2

scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau

înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin

alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea

primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

În context, este de remarcat faptul că trimiterile electronice prin intermediul

tehnicii de calcul și rețelei Internet se efectuează imediat.

Prin prisma celor citate supra, instanța de recurs remarcă că, potrivit materialelor

dosarului, la 11 martie 2021, la adresa electronică a Iuliei Neculce – xxxxx (indicată

în antetul cererii de chemare în judecată, a cererii de apel și a cererii de recurs), a

fost expediată încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 01 martie 2021,

prin care nu s-a dat curs cererii de chemare în judecată, la care, Neculce Iulia a

acționat printr-o cerere de înlăturare a neajunsurilor (f.d.26-31), iar la 09 iulie 2021,

la aceeași adresă electronică, a fost expediată încheierea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, din 19 martie 2021, potrivit căreia, s-a fixat ședința de judecată pentru

examinarea cauzei la 16 septembrie 2021. (f.d.36, 38)

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că nu sunt prezente încălcări

de ordin procedural la expedierea de către prima instanță a citațiilor și/sau

comunicărilor, și că apelanta/recurentă a fost înștiințată legal despre procesul în

cauză, iar ținând cont de prevederile art.56 alin.(3) din Codul de procedură civilă,

trebuia să se folosească cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale,

să se intereseze de mersul procesului de judecată și să declare apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 septembrie 2021, în termenul

stabilit de legislație. Apelanta/recurentă însă, nu a dat dovadă de promptitudine în

vederea exercitării căii de atac în termen, astfel că, depunerea cererii de apel fără a

prezenta dovada imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul

termenului prevăzut de lege, demonstrează o neglijență a obligațiilor sale

procedurale.

De asemenea, în conformitate cu art.362 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, Legea indică o modalitate de calcul a acestui termen și modul de atac,

acesta fiind de 30 zile de la pronunțarea hotărârii, instanța de apel nefiind în drept

de a deroga de la aceste prevederi.

La caz, Colegiul civil menționează că deși ultima zi pentru declararea apelului

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 septembrie 2021, a

fost 18 octombrie 2021 (zi de luni), Neculce Iulia a declarat apel abia la 22 octombrie

2021, fără a prezenta probe cu privire la imposibilitatea depunerii cererii de apel în

termenul stabilit de lege.

Cu referire la argumentele recurentei că nu a recepționat nicio comunicare din

partea instanței de judecată, Colegiul civil menționează că data recepționării

corespondenței nu trebuie confundată cu data verificării poștei electronice de către

destinatar, iar indicând în antetul actelor pe care le-a prezentat instanței, adresa

electronică, recurenta a avut obligația pozitivă de a verifica conținutul cutiei poștale.

Respectiv, punerea la îndoială a recepționării corespondenței de către recurentă,

nu poate fi pusă pe seama instanței de judecată, dar este interpretată de către Colegiu

drept un comportament de rea-voință din partea părților în proces.

3

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține că Neculce Iulia, în cererea de recurs, a

menționat că s-a prezentat la sediul instanței la 16 septembrie 2021, ceea

demonstrează că aceasta a cunoscut despre ședința de judecată, iar circumstanțele cu

referire la faptul că prezentându-se la ședința de judecată, a aflat că judecătorului

raportor Bagrin Lucia i-au expirat atribuțiile de desfășurate a activității și că

ședințele de judecată nu vor avea loc, nu pot fi considerate relevante speței în cauză,

deoarece, potrivit materialelor cauzei, judecătorul raportor pe marginea acestui

litigiu este Roșca Constantin.

De asemenea, instanța de recurs menționează că potrivit art.362 alin.(2) din Codul

de procedură civilă, repunerea în termenul de apel se face de către instanța de apel

în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116 din Codul de procedură civilă.

Potrivit prevederilor art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în

termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la

acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a

cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

Respectiv, luând în considerație constatarea citării legale a reclamantei/recurentă,

instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a remarcat lipsa

circumstanțelor și/sau probelor materiale care să demonstreze temeinicia omiterii

termenului de declarare a apelului și, respectiv, lipsa temeiurilor de a repune în

termen cererea de apel.

Mai mult, Colegiul civil reține că, art. 113 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

prevede că, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea

termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea

termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură,

dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul mai reține că, de rând cu stabilirea anumitor drepturi, legislația

procedurală instituie și obligația părților de a se folosi cu bună-credință de drepturile

lor procedurale, în scopul contracarării oricăror abuzuri de drepturi, la caz, crearea

unei vizibilități de existență a unei stări de fapt. Respectiv, reînnoirea acestui termen

pe motive, care nu au putere de convingere, poate fi contrară principiului securității

raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art.10 alin.(1)-(3) din Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire

sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile procedurale

vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la

proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de

prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din

drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a

4

completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în

drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de

lege.

Articolul 6 par.(1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art.6 par.(1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul vizat.

Colegiul civil mai menționează că prin prisma jurisprudenței CtEDO (cauza

Melnic vs RM (Hotărârea din 14.11.2006), Ciachir vs RM (Hotărârea din

15.01.2008), Popov vs RM (Hotărârea din 02.12.2005), Ponomaryov vs Ucraina

(Hotărârea din 03.04.2008), Van Harn vs Germany (Hotărârea din 11.09.2007)),

neprezentarea de către instanța de judecată a motivelor pentru repunerea apelului în

termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a

dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO.

Din această perspectivă, Colegiul civil susține poziția instanței de apel cu privire

la lipsa temeiurilor de repunere în termen a cererii de apel. Astfel, recursul declarat

de Neculce Iulia este neîntemeiat, iar actul de discreție atacat cu recurs urmează a fi

menținut.

În temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Neculce Iulia.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Neculce Iulia către executorul

judecătoresc Romaliischi Maxim cu privire la restituirea sumei, încasarea dobânzii

de întârziere, compensarea cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

5