2ra-39/22 — încasarea despăgubirii de asigurare și cheltuielilor de judecată

2ra-39/22 — încasarea despăgubirii de asigurare și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-39/22

2-18094172-01-2ra-12012022

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud. V. Botnaraș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I.Dutca, A. Malîi, M. Guzun)

ÎNCHEIERE

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Victor Bumbu, reprezentat de

avocatul Vasile Gafton,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania de

Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni împotriva lui

Victor Bumbu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 aprilie 2018, prin intermediul poștei (f.d. 31), Compania de Asigurări

„Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni (în continuare CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Victor Bumbu, solicitând încasarea sumei de 62500, 00 lei cu titlu de despăgubire

de asigurare, a cheltuielilor de judecată constituite din cheltuielile pentru asistență

juridică în sumă de 7250, 00 lei și taxa de stat în sumă de 1875, 00 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 31 mai 2017 între CA

„Donaris Vienna Insurance Group” SA, în calitate de asigurător și Victor Bumbu, în

calitate de asigurat, a fost încheiat contractul de asigurare obligatorie de răspundere

civilă nr. 003174048 prin care ultimul a transmis CA „Donaris Vienna Insurance

Group” SA răspunderea civilă pentru orice pagubă produsă prin accident cu

autovehiculul de model „XXXXX”, număr de înmatriculare XXXXX.

În data de 21 august 2017 ora 14:55, în r-nul Ialoveni s-a produs accidentul

rutier, în rezultatul căruia mijlocul de transport de model „XXXXX”, număr de

înmatriculare XXXXX, condus de Victor Bumbu, a tamponat autovehiculul de

model „XXXXX”, număr de înmatriculare XXXXX, condus de Serghei Broșcenco.

Reclamantul a menționat că, prin procesul-verbal cu privire la contravenție din

25 august 2017, vinovat în comiterea accidentului rutier comis a fost recunoscut

Victor Bumbu.

Prin dispoziția CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA nr. RCAI

0906_2017 din 02 noiembrie 2017, a fost recunoscut evenimentul produs drept caz

asigurat și dispusă achitarea păgubitului Mihail Condorachi a despăgubirii

obligatorii de asigurare în mărime de 62500, 00 lei, conform ordinului de plată.

1

Reclamantul a afirmat că, prin înscrisurile prezentate și administrate la dosarul

de daune la momentul producerii accidentului în trafic, s-a stabilit că Victor Bumbu

nu dispunea de certificat de revizie tehnică pentru autovehiculul de model

„XXXXX”, număr de înmatriculare XXXXX, împrejurare care cade sub incidența

art. 29 lit.f) din Legea nr.414-XVI.

La 15 ianuarie 2018, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a înaintat lui

Victor Bumbu reclamația nr. 95/18, solicitând achitarea despăgubirii de asigurare în

mod benevol, însă care a rămas fără răspuns din punct de vedere legal.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de CA „Donaris Vienna Insurance

Group” SA și s-a încasat de la Victor Bumbu în beneficiul CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA suma de 62500 de lei cu titlu de despăgubire de asigurare,

suma de 1875 de lei cu titlu de taxă de stat și suma de 7250 de lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică.

Prin decizia din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Victor Bumbu și s-a menținut hotărârea din 17 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, în speță, cu respectarea

dispozițiilor legale enunțate, la 30 august 2017, asigurătorul CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA a întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor, în

prezența persoanei păgubite Condorachi Mihail și în lipsa persoanei responsabile de

producerea accidentului – Bumbu Victor (f.d.19-20). La acest segment, este de

menționat că s-au întreprins măsuri pentru invitarea lui Bumbu Victor la constatarea

pagubelor, astfel, la materialele dosarului se află un înscris semnat de Bumbu Victor,

potrivit căruia acesta a fost informat despre expertiză. (f.d.81). Prin urmare, criticile

apelantului asupra procesului-verbal de constatare a pagubelor nu pot fi reținute.

Sub un alt aspect, instanța de apel a relevat că, în temeiul art. 23 alin. (4) din

Legea 414/22.12.2006, costul reparației autovehiculului se stabilește pe baza

documentelor eliberate de unitatea de specialitate acceptată de părți.

Potrivit raportului de evaluare a pagubei nr. 2316/09A, întocmit de SRL

„Exauto-Plus” valoarea prejudiciului cauzat automobilului „XXXXX”, număr de

înmatriculare XXXXX, constituie suma de 74610,82 de lei.

Iar potrivit alin. (13) al aceluiași articol, în cazul unui dezacord între părți în

privința alegerii expertului independent sau a unității de specialitate ce trebuie să

stabilească costul reparației părților componente sau a pieselor avariate, costul

lucrărilor de reparație, valoarea autovehiculului la momentul accidentului sau

valoarea rămasă, părțile urmează să menționeze acest fapt în dosarul de daune, fiind

îndreptățite legal să apeleze individual la serviciile experților independenți sau ale

unităților de specialitate pentru stabilirea pagubelor.

Contrar dispoziției legale enunțate, exprimându-și dezacordul cu costul stabilit

pentru reparația automobilului avariat, apelantul nu a apelat la serviciile unui expert

independent sau a unei unități de specialitate pentru stabilirea pagubelor. Pe cale de

consecință, obiecțiile acestuia, cu privire la cuantumul despăgubirii de asigurare, nu

pot fi reținute.

Prin urmare, instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii.

Or pârâtul, fiind persoana responsabilă de producerea accidentului de circulație, este

ținut să restituie asigurătorului despăgubirea de asigurare achitată persoanei

2

păgubire, în cuantumul stabilit prin procesul-verbal de constatare a pagubelor și

raportul de evaluare a pagubei, precum și acordul cu privire la stabilirea cuantumului

despăgubirii de asigurare, un alt volum și cost al pagubelor nefiind demonstrat,

contrar obligației de probațiune instituită de art. 118 din Codul de procedură civilă.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că, contractul de

asigurare obligatorie de răspundere civilă nr. 003174048 din 31 mai 2017 este lovit

de nulitate absolută, ca fiind declarativ și fără suport legal, nefiind indicat temeiul

de nulitate.

Instanța de apel a reținut că, contractul de asigurare a fost încheiat între CA

„Donaris Vienna Insurance Group” SA și Bumbu Victor, în calitate de utilizator al

autovehiculului, la cerere acestuia din urmă, iar la momentul producerii accidentului

rutier contractul fiind valabil, nefiind contestat (f.d.104). Totodată, instanța de apel

a evidențiat că, la momentul când CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA și-a

executat obligațiunea contractuală și a achitat despăgubirea de asigurare persoanei

prejudiciate în urma accidentului rutier, asiguratul Bumbu Victor nu a invocat

nulitatea contractului. Or, acest fapt a fost invocat doar după ce CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA a solicitat încasarea în ordine de regres de la Bumbu Victor a

despăgubirii de asigurare.

Conform art. 666 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01.03.2019)

contract este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care

se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

Potrivit art. 668 alin. (1) din Codul Civil (în redacția până la 01.03.2019),

contractul încheiat legal obligă părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar și

la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu

principiile echității.

În cumulul celor expuse, instanța de apel a conchis că, concluzia primei

instanțe, referitor la admiterea acțiunii, este justă, având la bază cumulul probelor

administrate, cărora le-a fost oferită apreciere juridică cuvenită.

La 14 decembrie 2021, Victor Bumbu, reprezentat de avocatul Vasile Gafton,

a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

cererii de chemare în judecată, încasarea cheltuielilor de judecată privind plata taxei

de stat în mărime de 2460,94 de lei și de acordare a asistenței juridice în mărime de

2800 de lei, în total suma de 5260,94 de lei.

În motivarea recursului s-a invocat că, la adoptarea hotărârilor, instanța de fond

și instanța de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în

mod eronat legea. Aprecierea probelor a fost arbitrară. Erorile comise de către

instanțele inferioare au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Instanța de fond cât și instanța de apel, la adoptarea soluțiilor, nu au aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și anume art.23 alin.(11) al Legii nr.414-XVI.

Hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel sunt motivate în mod

unilateral, nefiind dată o apreciere juridică a tuturor circumstanțelor, care rezultă din

materialele cauzei și argumentelor sale invocate în referințele la acțiunea înaintată,

pledoariile întocmite în formă scrisă și în cererea de apel motivată.

3

Intimatul nu a prezentat instanței de fond și instanței de apel probe care ar fi

confirmat obiectiv că așa numitul expert independent Adrian Ciobanu ar fi fost

acceptat de părți să întocmească actul de evaluare. Respectiv acest raport nu poate fi

folosit ca probă în cauza data, deoarece a fost întocmit contrar prevederilor art.23

alin.(11) din Legea nr.414-XVI.

Recurentul a declarat că, în afară de obiecțiile sale aduse în prima instanță și în

instanța de apel referitor la întocmirea procesului-verbal de constatare a pagubelor

cu încălcarea art.21 alin.(4) și (5) al Legii nr.414-XVI, a înaintat obiecții procesului-

verbal de constatare a pagubelor din 30 august 2017 și anume că procesul-verbal de

daune din 30 august 2017 este semnat doar de către Mihail Condurachi și inginerul

expert numele căruia nu este clar. În procesul-verbal în cauză lipsesc date importante

referitoare la automobilul accidentat și anume numărul caroseriei, numărul

motorului kilometrajul parcurs și termenul de exploatare. La fel, la pct. 3 al acestui

proces-verbal este incomplet, precum și mențiunea de la pct. 4 referitor la faptul că

părțile ar fi ales opțiunea „c)”, este incorectă, în situația în care posesorul

autovehiculului de model „XXXXX”, număr de înmatriculare XXXXX nu a fost

invitat la examinarea automobilului. Atât prima instanță, cât și cea de apel au făcut

abstracție de aceste observații care indică asupra faptului că acest înscris a fost

întocmit cu încălcarea art.21 alin.(4) al Legii nr.414-XVI și că proba dată nu este

una pertinentă și admisibilă în speța data.

Recurentul a susținut că, la materialele cauzei lipsesc probe care ar confirma

faptul că ar fi fost informat de către asigurător referitor la unitatea de specialitate

care urma să stabilească costul reparației și că i-au fost prezentate documente

eliberate de respectiva unitate de specialitate, pentru ca să-și exprime fie acordul sau

dezacordul ca această unitate să stabilească costul reparației. În speță, nu au fost

prezentate instanțelor probe precum că ar fost respectate prevederile art.23 alin. (4)

din Legea 414/22.12.2006.

Atât la judecarea în prima instanță, cât și la judecarea cauzei în apel, a atras

atenția ambelor instanțe asupra prevederilor art.23 alin.(11) al Legii nr.414-XVI.

Din devizul intimatului, suma despăgubirii de 62500 lei nu a fost stabilită conform

prevederilor imperative ale art.23 alin. (9) și (11) al Legii nr.414-XVI, or, aceasta

fost stabilită în baza unui deviz întocmit de către „Exauto Plus” SRL care nu este

unitate de specialitate în sensul noțiunii de la art.2 al Legii nr.414-XVI. Din

materialele cauzei rezultă că, SRL „Exauto Plus” nu este o unitate specializată,

calculele căreia pot fi puse la baza cuantumului de despăgubire stabilit de către

reclamant în devizul său. În devizul întocmit de SRL „Exauto Plus” nu sunt anexate

calculele unităților specializate la care se face referință în acest deviz și anume a

AECM auto, IVALCar, Grand Master, Grand Auto (CNG Auto), GRANDAUTO

Company și DEMAuris.

Conform art.23 alin.(12) al Legii nr.414-XVI actele de evaluare a despăgubirii

de asigurare întocmite fără respectarea prevederilor prezentului articol nu pot servi

drept temei pentru achitarea despăgubirii de asigurare. Neparticiparea sa sau a

posesorului legal Evghenia Bumbu la procedura de constatare și de consemnare a

pagubelor aduse autovehiculului avariat atrage nulitatea absolută a procesului-verbal

din 30 august 2017.

Recurentul a declarat că, în raportul de evaluare, întocmit de către SRL „Exauto

Plus”, nu este clar dacă dauna cauzată automobilului de model „XXXXX”, este

4

totală sau parțială deoarece în raportul dat este indicat că recondiționarea acestuia

transport nu este rațională. Deși, asupra acestei circumstanțe, a atras atenția

instanțelor, ambele instanțe au omis să dea un răspuns explicit acestei obiecții în

soluțiile adoptate.

La adoptarea soluțiilor, atât prima instanță, cât și instanța de apel au invocat

argumente în susținerea soluțiilor care contravin circumstanțelor și probelor

existente în dosar, ignorând argumentele de fapt și de drept invocate. Dacă instanțele

cercetau nemijlocit toate probele din dosar în ansamblu și sub toate aspectele și avea

să le dea apreciere nepărtinitor, urma să fie pronunțată o altă soluție prin care să fie

respinsă respingă acțiunea intimatului.

Din cuprinsul deciziei instanței de apel este evident că la întocmirea deciziei

motivate, instanța de apel a ignorat aceste prevederi și decizia sa este întocmită

contrar art.130 alin.(4) Cod de procedură civilă, ceea ce constituie o încălcare

esențială a dreptului său la un proces echitabil. În decizia motivată, instanța de apel

nu a argumentat de ce a dat preferință argumentelor invocate de intimat în cadrul

ședințelor de examinare a cererii de apel și a ignorant argumentele sale invocate în

cererea de apel.

Instanțele ierarhic inferioare la adoptarea soluțiilor sale, au admis numai

argumentele intimatului, care contravin circumstanțelor și probelor existente în

dosar, ignorând probele și circumstanțele de fapt și de drept invocate de el.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii de însoțire datate cu 12 ianuarie 2022 (f.d.227) și a fost recepționată,

conform avizului de recepție (f.d.229).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Victor Bumbu, reprezentat de

avocatul Vasile Gafton, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art.434.

Art. 434 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă statuează că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că, decizia instanței de apel a fost adoptată la 14

iulie 2021. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată către

participanții la proces la data de 13 septembrie 2021, prin intermediul poștei

electronice, inclusiv avocatului recurentului, Vasile Gafton (f.d.197). În scrisoarea

de expediere a copiei deciziei integrale a instanței de apel către participanții la

proces, este reflectată adresa electronică vasile_gafton@yahoo.com (f.d.197).

Or, însuși recurentul Victor Bumbu a indicat în cererea sa, înregistrată la data

de 09 decembrie 2021 la Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni, precum că decizia

instanței de apel să fie comunicată avocatului său, Vasile Gafton, prin intermediul

poștei electronice la adresele: vasile_gafton@yahoo.com sau vasile50@mail.ru

(f.d.206).

5

În context, Completul reiterează că, decizia integrală a instanței de apel în copie

a fost comunicată avocatului Vasile Gafton de către instanța de apel la adresa

electronică vasile_gafton@yahoo.com, în data de 13 septembrie 2021 (f.d.197),

anterior adresării lui Victor Bumbu la 09 decembrie 2021.

Cu referire la argumentul părții recurente precum că, corespondența expediată

prin e-mail avocatului Vasile Gafton ar fi ajuns în spam și nu ar fi putut fi vizualizată

și recepționată de către avocat, Completul menționează că, corespondența parvenită

în spam, la fel, poate fi verificată și în dependență de expeditor, poate fi accesată.

De regulă, în spam intră corespondența electronică nesolicitată, în special, în cazul

parvenirii de la o sursă anonimă, însă nu este exclusă intrarea corespondenței trimisă

de către expeditori concreți. Astfel, extrasul din poșta electronică privind

corespondența recepționată în perioada 3 septembrie-20 septembrie de către

avocatul Vasile Gafton anexat la cererea de recurs nu poate fi reținut ca fiind o

confirmare a faptului precum că avocatul nu ar fi primit la 13 septembrie 2021, prin

intermediul poștei electronice decizia instanței de apel din 14 iulie 2021, în situația

în care nu a fost verificată inclusiv corespondența din spam.

În altă ordine de idei, confirmarea expedierii și recepționării documentului

către partea interesată se atestă prin extrasul generat de către operatorul poștei

electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei

electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora

expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz

de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul enunțat va

cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Altfel spus, expeditorul va primi

un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va

cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va

explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă,

acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu

a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

Pornind de la textul legal al art.434 Cod de procedură civilă, din care se deduce

expres că termenul de declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării

deciziei integrale, Victor Bumbu, reprezentat de avocatul Vasile Gafton, contrar

prevederii legale citate, a depus cerere de recurs doar la 14 decembrie 2021.

În context, deși, în textul de recurs, recurentul a pretins că nu a recepționat

decizia prin intermediul poștei electronice, extrasul acesteia atestă expedierea la 13

septembrie 2021 a copiei deciziei instanței de apel în adresa avocatului Vasile

Gafton (f.d.197).

Subsidiar, Completul notează că, decizia din 14 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău la data de 19 august 2021 a fost publicată pe portalul instanței de apel,

https://cac.instante.justice.md. Or, portalul instanței de judecată, la fel, putea servi o

sursă de informare despre decizia instanței de apel.

Completul precizează că termenul de declarare a recursului în Secțiunea a 2-a

este de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale, care este un termen de

decădere și nu poate fi restabilit în virtutea art. 434 Cod de procedură civilă.

În condițiile în care comunicarea către partea recurentă a copiei deciziei

integrale a instanței de apel din 14 iulie 2021 s-a efectuat la data de 13 septembrie

2021, termenul de două luni de depunere a cererii de recurs a început a curge din 14

septembrie 2021. Astfel, recursul declarat la 14 decembrie 2021 împotriva deciziei

6

instanței de apel din 14 iulie 2021, s-a realizat cu omiterea termenului două luni de

la data comunicării deciziei integrale.

Cu referire la argumentul recurentului precum că decizia instanței de apel din

14 iulie 2021 a primit-o la 10 decembrie 2021, nu poate fi reținut în justificarea

omiterii termenului, precum nici nu poate duce la considerarea recursului ca fiind

declarat în termen.

Aici Completul precizează că, decizia instanței de apel în copie a fost eliberată

și la 10 decembrie 2021 lui Victor Bumbu ca urmare înregistrării de către ultimul a

unei cereri în acest sens la 09 decembrie 2021 (f.d.206), însă nu a fost argumentat

motivul nesolicitării unei copii de decizie anterior. Or, reprezentantul pârâtului

Victor Bumbu, avocatul Vasile Gafton, care a și semnat în numele lui Victor Bumbu

cererea de apel, a fost prezent la judecarea cauzei în ordine de apel, inclusiv la

pronunțarea dispozitivului deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

ulterior fiindu-i expediată la 13 septembrie 2021 copia deciziei integrale a instanței

de apel (f.d.197).

La caz, de către partea recurentă nu a fost justificată scurgerea acestui interval

de timp, ulterior pronunțării deciziei instanței de apel, 14 iulie 2021 și adresarea în

instanța de judecată abia la 09 decembrie 2021 pentru primirea unei copii a deciziei

integrale a instanței de apel.

În această ordine de idei, Completul relevă că, la caz, depunerea cererii de

recurs s-a realizat cu omiterea termenului legal, în situația în care partea recurentă

urma a se interesa de soarta dosarului. Or, părțile trebuie să ia măsuri în intervale

rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care

aceștia cunosc.

De altfel, procedura de apel a fost intentată prin încheierea din 24 martie 2021

a Curții de Apel Chișinău ca urmare a contestării cu apel a hotărârii din 17 noiembrie

2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, de către Victor Bumbu, reprezentat de

avocatul Vasile Gafton (f.d.168, 150, 158-165).

Astfel, în situația relatată, având în vedere diligența părților de a urmări

desfășurarea procesului, precum și obligația participanților la proces, în contextul

prevederilor art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă, de a se folosi

cu bună-credință de drepturile lor procedurale, Completul conchide că recurentul nu

și-a valorificat posibilitatea de a-și realiza drepturile procedurale în termenul stabilit

de legiuitor.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

a relevat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea

drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007).

În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind

extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul

res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce

privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului limită (a se vedea

Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 3 aprilie 2008).

Or, în cauza Bodiu vs Republica Moldova, cererea nr. 7516/10, hotărârea din

18 iunie 2019, §§ 23-24, Curtea a considerat că prin admiterea recursului după

scurgerea unei perioade considerabile de timp și în absența vreunei explicații

plauzibile de ce nu a făcut-o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care

7

s-a finalizat cu o decizie definitivă și executorie și astfel a constituit res judicata.

Astfel, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității raporturilor

juridice și a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul Articolului

6 § 1 din Convenție, astfel a avut loc violarea Articolului 6 § 1 din Convenție (a se

vedea Brumărescu vs Romania [GC], nr. 28342/95, §§ 61 și 62).

Adițional, Completul notează că în jurisprudența CtEDO, în cauzele față de

Republica Moldova, s-a mai punctat că legislația moldovenească prevede un termen

limită de adresare cu recurs până a deveni o decizie definitivă. Astfel, Curtea a

constatat o violare atunci când autoritățile au admis un recurs depus după expirarea

termenului de prescripție (Melnic c. Moldovei, §§ 41- 43; Istrate c. Moldovei, nr.

53773/00, §§ 53 - 55, 13 iunie 2006). În consecință, Curtea a constatat o violare a

art. 6 § 1 CEDO în ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Victor Bumbu, reprezentat de avocatul

Vasile Gafton, or, recursul a fost declarat cu omiterea termenului prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 433 lit. b), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Victor Bumbu, reprezentat de

avocatul Vasile Gafton, împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

8