2ra-19/22 — încasarea sumei

2ra-19/22 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-19/22

2-20087606-01-2ra-11012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Clima, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Irina

Cociuc, reprezentată de către avocatul Victor Ciumac,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana

Buișvili împotriva Marinei Șveț și Irinei Cociuc cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 16 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Irina Cociuc, reprezentată de către Victor

Ciumac și a fost menținută hotărârea din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

constată:

La 23 iulie 2020 Tatiana Buișvili a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Marianei Șveț și Irinei Cociuc cu privire la recunoașterea ca debitori

solidar și încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, inițial, investitor și proprietar al

apartamentului cu numărul cadastral xxxx era Elena Șveț, mama pârâtelor, Marina

Șveț și Irina Cociuc.

A menționat că, între ea și Elena Șveț a existat un acord privind transmiterea

apartamentului familiei sale pentru răscumpărare.

A susținut că, apartamentul în cauză a fost finalizat în bloc nou, fiind fără

lucrări de finisare și amenajare, iar plățile regulate de răscumpărare ar fi trebuit să

înceapă după instalarea efectivă în apartament și, anume, după finalizarea lucrărilor

de reparație și finisare din contul său.

A afirmat că, a primit în posesie apartamentul și a început efectuarea lucrărilor

de reparație și finisare, fapt care confirmă apariția obligațiilor reciproce între părți și

manifestarea consimțământului.

1

A notat că, Elena Șveț a decedat pînă la finisarea lucrărilor de reparație a

apartamentului și a fost înmormântată la 10 februarie 2017, iar ea a continuat să

finalizeze lucrările de reparație și să amenajeze apartamentul.

A declarat că, după decesul Elenei Șveț, pârâtele au devenit moștenitoare ale

apartamentului și au reziliat unilateral acordul de răscumpărare, investire în lucrările

de reparație și amenajare a apartamentului, care a fost încheiat anterior între ea și

proprietara decedată, în mod verbal, cu solicitarea eliberării imediate a

apartamentului pentru înstrăinarea lui ulterioară, după care pârâtele s-au obligat să-

i restituie sumele de bani investite, care vor fi argumentate prin acte de constatare.

A relevat că, la moment, părțile au convenit asupra unei tranzacții bilaterale

cu titlu oneros și, anume, ea imediat a eliberat apartamentul pentru înstrăinarea lui

ulterioară și a comandat raportul de evaluare a proprietății nr. 2017/68 și actul de

constatare a faptelor și a stării de fapt nr. 007-A15/17 din 08 august 2017, prin care

a fost stabilită starea inițială a apartamentului, în timpul și după finisarea lucrărilor

de reparație și amenajare a apartamentului, lista materialelor utilizate, costul

acestora, precum și diferența dintre valoarea apartamentului înainte și după

reparație, iar pârâtele s-au obligat să-i restituie suma investită pentru lucrările de

reparație, amenajarea apartamentului, stabilită prin acte constatatoare, după

înstrăinarea apartamentului.

Consideră că, conform art. 316 alin. (1) și (3) din Codul civil, și-a îndeplinit

obligațiile asumate în cadrul tranzacției verbale, a eliberat apartamentul și a

argumentat suma de bani investită în efectuarea lucrărilor de reparație și amenajare

a apartamentului prin documentele corespunzătoare.

A invocat că, pârâtele nu au contestat actele de constatare, fapt care indică la

voința lor de a îndeplini tranzacția încheiată verbal privind restituirea sumelor

bănești investite de ea în efectuarea lucrărilor de reparație și amenajare a

apartamentului, stabilite de documentele de constatare, după înstrăinarea

apartamentului, deoarece conform art. 316 alin. (4) din Codul civil, tăcerea se

consideră exprimarea voinței de a încheia actul juridic în cazurile prevăzute de lege

sau de acordul părților.

A mai invocat că, prin raportul de evaluare a proprietății nr. 2017/68 s-a

stabilit prețul de piață al apartamentului pînă la investiții în sumă de 594800 de lei

sau 28083 de Euro și după investirea în efectuarea lucrărilor de reparație și finisare

în sumă de 802200 de lei sau 37875 de Euro. Astfel, diferența, adică valoarea

stabilită a costului investițiilor în efectuarea lucrărilor de reparație cheltuite de ea

constituie suma de 207405,33 de lei sau 9792 de Euro.

A relevat că, conform raportului de evaluare a proprietății enunțat, a fost

stabilită starea inițială a apartamentului și starea apartamentului după finisarea

lucrărilor de reparație și amenajare a apartamentului.

A comunicat că, prin actul de constatare a faptelor și a stării de fapt nr. 007-

A15/17 din 08 august 2017 s-a stabilit nivelul și calitatea lucrărilor de reparație

efectuate, tipurile de îmbunătățiri, instalații sanitare, materiale de construcție și alt

mobilier care nu poate fi demontat.

2

A menționat că, a informat pârâtele despre suma investițiilor în efectuarea

lucrărilor de reparație și amenajare a apartamentului argumentată prin documentele

corespunzătoare, a eliberat apartamentul la timp, contribuind unei vânzări rapide,

aflându-se în așteptare, însă pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, nu i-au

restituit compensația materială convenită, înstrăinând apartamentul și cu rea-

credință au însușit investițiile deturnate în amenajarea, confortul și comoditate,

deținute de ea.

A solicitat recunoașterea pârâtelor ca debitori solidari și încasarea de la

acestea a sumei în mărime de 207405,33 de lei.

Prin hotărârea din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă acțiunea depusă de către Tatiana Buișvili și au fost încasate în mod

solidar de la Marina Șveț și Irina Cociuc în beneficiul Tatianei Buișvili suma de

207405,33 de lei și taxa de stat în sumă de 5766,50 de lei.

La 16 martie 2021 Irina Cociuc, reprezentată de către avocatul Victor Ciumac,

a declarat apel nemotivat, iar la 22 iunie 2021 a declarat apel motivat împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

Prin decizia din 16 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Irina Cociuc, reprezentată de către Victor Ciumac și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a stabilit din materialele cauzei și din explicațiile

participanților la proces că, bunul imobil cu nr. cadastral xxxx, în anul 2014,

constituia un imobil în varianta gri, iar ulterior, după instalarea familiei Buișvili de

mai bine de un an, pe parcurs au fost efectuate lucrări de reparație a imobilului.

Astfel, instanța de apel a reținut drept întemeiată concluzia primei instanțe cu

privire la faptul că, apartamentul nr. xxxx a fost reparat de către intimată, or,

proprietarii de iure nu au prezentat probe contradictorii în acest sens, iar raportul de

evaluare a proprietății nr. 2017/68 din 09 august 2017, întocmit de către SRL

„Pozitiv Media” și actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt nr. 007-A15/17

din 08 august 2017, întocmit de către executorul judecătoresc Viorica Prutean,

dezvăluie îmbunătățirile efectuate la bunul imobil.

În acest sens, instanța de apel a considerat drept justificată restituirea de către

actualii proprietari, Marina Șveț și Irina Cociuc a sumei de 207405,33 de lei în contul

Tatianei Buișvili, sumă determinată în baza raportului de evaluare a proprietății

nr.2017/68 din 09 august 2017, întocmit de SRL „Pozitiv Media”.

Prin urmare, instanța de apel a remarcat cu certitudine că, apartamentul în

litigiu a fost reparat de către Tatiana Buișvili împreună cu soțul său, în perioada în

care aceștia au locuit în apartament, or, conform actului de constatare a faptelor și

stărilor de fapt nr. 007-A15/17 din 08 august 2017, au fost efectuate mai multe

lucrări de reparație, necesare pentru trai, având în vedere că, apartamentul a fost

transmis Tatianei Buișvili în varianta gri.

La fel, instanța de apel a remarcat că, lucrările de reparație au fost efectuate

de către familia Buișvili, având în vedere că, de către Grigorii Buișvili a fost încheiat

contractul din 10 octombrie 2016 de prestări servicii cu SRL „Logistic Exclusiv”,

3

obiectul căruia a constituit instalarea plafoanelor suspendate. Totodată, conform

certificatului de garanție din 11 mai 2017, s-a constatat procurarea de către Grigorii

Buișvili a hotei de model PIANO 75060BL; conform certificatului de garanție f/n,

s-a constatat procurarea de către Grigorii Buișvili a robinetului model Fabiano;

conform certificatului de garanție din 25 mai 2017, s-a constatat procurarea de către

Grigorii Buișvili a cuptorului model TORNADO; conform bonului de casă

nr.0000076283 din 22 decembrie 2016, s-a constatat procurarea de către Grigorii

Buișvili a 6 întrerupătoare; conform certificatului de garanție din 11 mai 2017, s-a

constatat procurarea de către Grigorii Buișvili a aragazului de model TORNADO;

conform bonului de consum din 19 septembrie 2016, s-a constatat procurarea de

către Grigorii Buișvili a 3 uși; conform bonului din 21 septembrie 2016, s-a constatat

procurarea de către Grigorii Buișvili a plintelor; conform bonului din 19 septembrie

2016, s-a constatat procurarea de către Grigorii Buișvili a utilajului pentru baie și a

mobilei de model Verona (f. d. 55-85, vol. I).

Pe cale de consecință, instanța de apel a apreciat drept neîntemeiate

argumentele apelantei cu privire la faptul că, după eliberarea imobilului de către

familia Buișvili, aceștia au luat cu ei bunurile procurate, or, se atestă că o parte din

bunurile indicate, beneficiarul final, al cărora conform actelor menționate supra este

Grigorii Buișvili, soțul intimatei, nu pot fi luate cu sine, doar prin dezasamblare,

precum și de către apelantă nu a fost făcută dovada faptului că, aceste bunuri nu se

mai regăsesc în imobil.

În același timp, instanța de apel nu a reținut declarațiile apelantei precum că,

lucrările de reparație au fost efectuate de către Elena Șveț, care transmitea periodic

bani, or, la materialele cauzei nu au fost prezentate careva probe în acest sens, cum

ar fi bonuri, transferuri bănești, sursa venitului etc., or, în conformitate cu art. 122

alin. (1) CPC, circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite

mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

Totodată, instanța de apel a apreciat drept lipsite de importanță afirmațiile

apelantei precum că, a lipsit acordul coproprietarilor Marina Șveț și Irina Cociuc la

transmiterea în proprietatea Tatianei Buișvili a apartamentului, ce le aparține prin

răscumpărare, or, pînă la decesul Elenei Șveț în anul 2017, apelanta Irina Cociuc și

intimata Marina Șveț nu au invocat careva obiecții față de Tatiana Buișvili și nu au

solicitat ca împreună cu soțul său să părăsească apartamentul ce le aparține cu drept

de proprietate.

Prin urmare, odată ce instanța de apel a reținut cu certitudine că, conform

materialelor cauzei s-au efectuat îmbunătățiri la apartamentul nominalizat, Tatiana

Buișvili este îndreptățită să solicite costul acestor lucrări de la proprietarii

apartamentului și, anume, Marina Șveț și Irina Cociuc. Or, în corespundere cu

art.786 din Codul civil, dacă doi sau mai mulți creditori au dreptul să pretindă la o

prestație în așa fel încît fiecare să poată pretinde la întreaga prestație, iar prestația

făcută unuia dintre creditori eliberează debitorul, atunci creanța lor este solidară.

La 25 noiembrie 2021 Irina Cociuc, reprezentată de către avocatul Victor

Ciumac, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

4

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

A menționat că, prin cererea de chemare în judecată înaintată, Tatiana Buișvili

relevă asupra unor raporturi juridice stabilite între ea și Elena Șveț anterior anului

până la 01 martie 2019).

A susținut că, la examinarea cauzei, atît prima instanță, cît și instanța de apel

au aplicat prevederile Codului civil de după modificare, adică au aplicat prevederi

legale care nu urmau a fi aplicate cauzei (art. 9, 1984, 1991), deși urmau să fie

aplicate prevederile Codului civil în vigoare la data apariției raportului material

litigios.

A afirmat că, în condițiile în care instanțele judecătorești ar fi determinat și

aplicat corect prevederile legale ce guvernează litigiul examinat, acestea urmau să

examineze cauza prin prisma prevederilor art. 1389-1392 din Codul civil (în redacția

până la 01 martie 2019).

A relevat că, aplicând dispozițiile legale nominalizate speței, se constată că,

Tatiana Buișvili și familia acesteia au primit de la Elena Șveț apartamentul nr. 13

din str. A. Doga,13, mun. Chișinău pentru a locui în el, însă fără a achita nici o taxă,

sub condiția că, primii vor executa în apartament reparația curentă pe cheltuiala

Elenei Șveț și ulterior vor avea grijă de apartament. În aceste circumstanțe rezultă

fără echivoc că, ambele părți s-au obligat la executarea unor contraprestații și

recurenta nu a obținut de fapt nici o îmbogățire.

A notat că, chiar și în condițiile în care instanța ar fi reținut ca probat faptul

achiziției de către familia Buișvili a bunurilor indicate, aceasta nu era în drept să

admită cerința intimatei de încasare a sumei. Or, reieșind din prevederile art. 1392

din Codul civil, intimata era în drept să solicite doar restituirea bunurilor în natură.

A declarat că, cerințele înaintate de către Tatiana Buișvili sunt absolut

neîntemeiate, la materialele dosarului nefiind anexată nici o probă directă, care să

confirme cele invocate de intimată în cererea de chemare în judecată.

A invocat că, raportul de evaluare a proprietății nr. 2017/68 din 09 august

2017 nu poate servi drept probă de evaluare a îmbogățirii fără justă cauză, deoarece

sporirea valorii apartamentului după finisarea reparației nu echivalează cu valoarea

investiției efectuate.

A mai invocat că, sporul valorii este, conform tendințelor pieței, totdeauna net

superioară valorii materialelor folosite și a costului manoperei. Astfel, chiar și în

contextul identificării unui prejudiciu, aprecierea instanțelor inferioare în vederea

determinării cuantumului acestui prejudiciu sunt absolut eronate și nu au la bază nici

o probă concludentă.

A menționat că, Tatiana Buișvili a invocat în cererea de chemare în judecată

că, între ea și Elena Șveț ar fi existat un acord de transmitere a apartamentului

nr.xxxx în proprietate prin răscumpărare.

A susținut că, din prevederile art. 210 alin. (1) din Codul civil (în redacția până

la 01 martie 2019) rezultă că, pentru valabilitatea unui contract de vânzare-

cumpărare a apartamentului, acesta urma a fi încheiat în scris. Or, nerespectarea

formei prevăzute de lege atrage după sine nulitatea actului juridic.

5

A afirmat că, conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, anexat la

materialele cauzei, proprietari devălmași ai apartamentului nr. 13 din str. A.Doga,13,

mun. Chișinău sunt Elena Șveț (decedată), Marina Șveț și Irina Cociuc.

A relevat că, chiar și în ipoteza în care Tatiana Buișvili ar fi încheiat cu Elena

Șveț un contract de răscumpărare a apartamentului în litigiu, acesta nu putea fi

valabil în lipsa acordului exteriorizat al coproprietarilor Marina Șveț și Irina Cociuc.

A notat că, în cererea de chemare în judecată, intimata nu face nici o mențiune

asupra faptului că, recurenta sau sora acesteia și-au exprimat acordul și au permis

Tatianei Buișvili să primească în proprietate apartamentul, ce le aparține.

A declarat că, nici prima instanță și nici instanța de apel nu au dat apreciere

argumentului referitor la nulitatea actului juridic pretins a fi încheiat de către

intimată cu Elena Șveț, deși, acest argument este indubitabil unul pertinent, care

urma să stea la baza hotărârilor judecătorești ale instanțelor inferioare.

Prin referința depusă la 04 februarie 2022 Tatiana Buișvili a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 23 septembrie 2021 (f. d. 205, vol. I), însă

la materialele dosarului lipsesc date, ce ar confirmat recepționarea acesteia de către

recurentă.

Astfel, recursul declarat la 25 noiembrie 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

6

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Irina Cociuc,

reprezentată de către avocatul Victor Ciumac, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Irina Cociuc, reprezentată de către avocatul Victor Ciumac,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Irina Cociuc, reprezentată de către avocatul

Victor Ciumac, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

7

dispune:

Recursul declarat de către Irina Cociuc, reprezentată de către avocatul Victor

Ciumac, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

8