3ra-1259/21 — anularea actelor administrative, obligarea incheierii contractului de vinzare-cumparare, transmiterea in proprietate privata cu titlu gratuit a apartamentului, emiterea unei hotariri translative de proprietate

3ra-1259/21 — anularea actelor administrative, obligarea incheierii contractului de vinzare-cumparare, transmiterea in proprietate privata cu titlu gratuit a apartamentului, emiterea unei hotariri translative de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1259/2021

2-17217633-01-3ra-02122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Clima)

D E C I Z I E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând recursul depus de către Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de către Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran împotriva Consiliului municipal

Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău, Direcției Generale Economie, Comerț și

Turism cu privire la anularea actelor administrative, obligarea încheierii contractului

de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței, emiterea unei hotărîri

translative de proprietate,

împotriva deciziei din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 decembrie 2017, Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran au depus cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, Comisiei de

privatizare a fondului locativ, prin care a solicitat anularea hotărîrilor Comisiei de

privatizare a fondului locativ nr. 501 din 27 octombrie 2017, nr. 392 din 23 ianuarie

2015, încasarea din contul Consiliului municipal Chișinău a sumei de 15 000 de lei,

achitați pentru privatizarea apartamentului.

În motivarea acțiunii, Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran au menționat că

la 19 octombrie 2017 au depus cerere prealabilă către Consiliul municipal Chișinău,

înregistrată sub nr. T-7982/17, solicitând anularea hotărîrii Comisiei de privatizare a

fondului locativ nr. 392 din 23 ianuarie 2015, prin care s-a decis privatizarea

apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx, la prețul de 295 626 de lei și restituirea sumei

de 15 000 de lei achitată pentru privatizarea apartamentului.

1

Prin răspunsul din 13 noiembrie 2017, Consiliul municipal Chișinău a respins

pretențiile din cererea prealabilă.

Reclamanții menționează că, la 22 ianuarie 2008, familiei Taran i-a fost eliberat

bon de repartiție, pentru domiciliere permanentă în apartamentul xxxx din str. Xxxx,

nr. xx, mun. Chișinău.

Prin hotărârea Comisiei de privatizare a fondului de locuințe nr. 392 din

23 ianuarie 2015, s-a decis privatizarea apartamentului xxxx din str. Xxxx,

nr. xx, la prețul de 295 626, 31 de lei.

Reclamanții consideră neîntemeiată hotărârea nr. 392 din 23 ianuarie 2015,

deoarece reprezentanții Consiliului muncipal Chișinău la adoptarea hotărârii nr. 501

din 27 octombrie 2017 au examinat superficial circumstanțele cu privire la situația

financiară precară a familiei Taran, în condițiile în care Ion Taran a rămas fără loc de

muncă, soția Irina Taran beneficiază de un salariu în mărime de 5 000 de lei, iar fiica

Ecaterina Taran este studentă, la întreținerea lor fiind și părinții pensionari.

Reclamanții invocând prevederile art. art. 12, 623, 219 alin. (2) din Codul civil și

art. 12 din Legea privatizării fondului de locuințe nr. 1324-XII din 10.03.1993, susțin

că până la data depunerii prezentei acțiuni nu dispun de contract de vânzare-cumpărare

a apartamentului nominalizat.

La 21 februarie 2018, Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran, în temeiul

art. 60 din Codul de procedură civilă, au depus cerere de completare a cerințelor din

acțiune, solicitând obligarea Consiliului municipal Chișinău, Comisiei de privatizare a

fondului locativ de a emite decizie prin care să dispună privatizarea gratuită a

apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx, pe motiv că prin Legea nr. 309 din 22

decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 7-17/68 din 12 ianuarie 2018, au

fost introduse noi modificări la Legea privatizării fondului de locuințe.

De asemenea, s-a indicat că potrivit certificatului nr. 122 din 19 aprilie 2017

eliberat de către Ministerul Apărării, Ion Taran a participat la acțiunile de luptă pentru

apărarea integrității și independenței Republicii Moldova, iar potrivit certificatului

nr. 5237 eliberat de Primăria și Consiliul mun. Chișinău, se confirmă că familia Taran

cu domiciliul permanent în satul xxxx, raionul xxxx, au fost forțați să părăsească locul

de trai aflat în teritoriile Republicii Moldova din stînga Nistrului și beneficiază de

înlesnirile, prevăzute de Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 172 din

17 martie 1992 privind unele măsuri urgente întru ajutorarea refugiaților, forțați să-și

părărsească locurile de trai aflate în teritoriile Republicii Moldova din stânga Nistrului

(f.d. 24, vol. I).

La 24 mai 2018, Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran, în temeiul art. 60 din

Codul de procedură civilă, au depus cerere de completare a cerințelor din acțiune,

solicitând anularea hotărârii Comisiei de privatizare a fondului de locuințe nr. 511 din

23 martie 2018, obligarea Consiliului municipal Chișinău, Comisiei de privatizare a

fondului locativ de a emite decizie prin care să dispună privatizarea gratuită a

apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx (f.d. 29, vol. I).

În acest sens, reclamanții au menționat că la 20 februarie 2018 au depus cerere

privind privatizarea gratuită a apartamentului, iar prin hotărârea Comisiei de

privatizare a fondului de locuințe nr. 511 din 23 martie 2018 a fost respinsă cererea.

Nefiind de acord cu hotărârea Comisiei de privatizare a fondului de locuințe

nr. 511 din 23 martie 2018, la 02 mai 208 au depus cerere prealabilă, solcitând anularea

hotărârii respective, însă răspuns nu au primit.

2

La 24 aprilie 2020, Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran, în temeiul art. 60

din Codul de procedură civilă, au depus cerere de completare a cerințelor din acțiune,

solicitând obligarea Primăriei municipiului Chișinău să încheie contractul de vînzare-

cumpărare, transmitere-primire în proprietatea privată a apartamentului xxxx din

str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău lui Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran cu titlu

gratuit și/sau emiterea unei hotărîri judecătorești care să înlocuiască contractul de

vînzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietatea privată a apartamentului

xxxx din str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău lui Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran

cu titlu gratuit (f.d. 220-224, vol. I).

În susținerea ultimei cereri de completare a cerințelor, reclamanții au indicat că,

familia Taran este în drept să privatizeze apartamentul cu titlu gratuit, iar o eventuală

acțiune prin care se va solicita încasarea sumei de 280 626 de lei din contul familiei

Taran, nu se va solda cu succes, deoarece potrivit prevederilor art. 372 alin. (1) din

Codul civil (în redacția de până la 31.03.2019), termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere dreptul încălcat pe calea intentării unei acțiuni în instanță de

judecată este de 3 ani.

Totodată au menționat că, horărîrea Comisiei de privatizare a fondului de locuințe

nu este obligatorie în vederea emiterii deciziei privind privatizarea apartamentului cu

titlu gratuit sau contra cost or, atribuțiile Comisiei se rezumă la calcularea costului

apartamentului și numai contractul de privatizare semnat de vice-primar constituie

actul prin care urmează să decidă aceste aspecte.

Prin încheierea protocolară din 24 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-a atras în proces în calitate de copîrît, Direcția Generală de Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale (f.d. 35-36, vol. I).

Prin încheierea din 01 aprilie 2019 Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

declinată competența și s-a remis cauza pentru redistribuirea aleatorie prin intermediul

PIGD unui alt judecător specializat în materie de contencios administrativ pentru

examinare (f.d. 60, vol. I).

La 02 aprilie 2019 și respectiv 26 septembrie 2019, Asociația Obștească

„Mișcarea Refugiaților Transnistreni” a depus cerere prin care a solicitat atragerea în

proces în calitate de terț/intervenient accesoriu.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2019 Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

menținută prin decizia din 23 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca

neîntemeiată cererea Asociației Obștești „Mișcarea Refugiaților Transnistreni” cu

privire la atragerea în proces în calitate de terț (f.d. 88-89, 185-186, vol. I).

La 18 mai 2020, Asociația Veteranilor Războiului din Moldova – 1992 din mun.

Chișinău, a depus cererere prin care a solicitat atragerea în proces în calitate de

terț/intervenient accesoriu (f.d. 207-209, vol. I).

Prin hotărârea din 23 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată (concretizată) înaintată de Ion

Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran împotriva Consiliului municipal Chișinău,

Primăriei municipiului Chișinău, Direcției Generale Economie, Comerț și Turism cu

privire la obligarea încheierii contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire

în proprietate privată și emiterea unei hotărîri translative de proprietate (f.d.9, 13-25,

vol. II).

La 01 martie 2021, Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran au declarat apel

nemotivat (f.d.32, vol. II), iar la 15 aprilie 2021, au prezentat motivarea apelului

3

împotriva hotărârii din 23 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

solicitând casarea hotărârii contestate și emiterea unei decizii noi privind admiterea

acțiunii acțiunii (f.d.35-36, vol. II) .

Prin decizia din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de apel declarată de Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran (f.d.67, 68-78, vol. II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că obiect de examinare a

prezentului litigiu constituie obligarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire în proprietate privată a apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx,

mun. Chișinău lui Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran cu titlu gratuit, și/sau

emiterea unei hotărâri judecătorești care să înlocuiască contractul de vânzare-

cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a apartamentului xxxx din

str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău lui Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran cu titlu

gratuit.

Instanța de apel a stabilit că atât prin acțiunea depusă, cât și prin cererea de apel,

reclamanții au pretins că, urmare a modificărilor operate la Legea privatizării fondului

de locuințe, au dreptul de a privatiza locuința cu titlu gratuit, menționând că hotărârea

Comisiei de privatizare a fondului de locuințe din 23 ianuarie 2015, în partea încasării

prețului apartamentului supus privatizării, nu va putea fi executată.

În această ordine de idei, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia

primei instanțe de respingere a acțiunii depuse de Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina

Taran, în condițiile în care prin hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului

locativ nr. 392 din 23 ianuarie 2015, în temeiul art. 17 din Legea privatizării fondului

de locuințe nr. 1324-XII din 10.03.1993, Comisia a decis transmiterea în proprietate

privată locuințele de stat în limitele normei prevăzute de Legea cu privire la

privatizarea fondului de locuințe lui Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran, cu plata

100 % din costul apartamentului din str. Xxxx nr. xx, compus din 2 camere, suprafață

totală echivalentă – 55,60 m.p., costul total al locuinței constituind suma de 295 626,31

de lei.

Sub acest aspect, instanța de apel a remarcat că hotărârea Comisiei municipale de

privatizare a fondului locativ nr. 392 din 23 ianuarie 2015, este un act administrativ

individual favorabil în vigoare și urmează să producă efecte juridice pentru persoanele

vizate, în limitele stabilite prin aceasta. Din acest motiv, cerințele acestora cu privire

la transmiterea apartamentului în proprietate cu titlu gratuit, sunt lipsite de suport legal.

Mai mult, la momentul adoptării hotărârii Comisiei municipale de privatizare a

fondului locativ nr. 392 din 23 ianuarie 2015, legislația în vigoare nu prevedea dreptul

de privatizare a locuințelor cu titlu gratuit, iar dispozițiile legale prin care s-a

recunoscut acest drept, au fost adoptate și au intrat în vigoare după emiterea hotărârii

respective. Corespunzător, reclamanții nu pot pretinde transmiterea locuinței în

proprietate privată cu titlu gratuit, așa cum modificările operate la Legea privatizării

fondului de locuințe, nu au caracter retroactiv și nu sunt aplicabile raportului material

litigios instituit prin hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ

nr. 392 din 23 ianuarie 2015. Or, conform art. 7 alin. (1), (2), (3), (4) din Codul civil,

legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de

constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei

situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează

efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare. Legea nouă

este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare. În

4

cazul situațiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a

legii noi, legea veche va continua să guverneze natura și întinderea drepturilor și

obligațiilor părților, precum și orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu

prevede altfel. De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează,

cu excepția cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

Instanța de apel a apeciat ca fiind corectă concluzia instanțe de respingere a

argumentului reclamanților privind aplicarea prevederilor legale adoptate ulterior,

pentru situațiile juridice născute anterior adoptării legii, respingând critilcile

apelanților privind inaplicabilitatea prevederile art. 7 din Codul civil, pe motiv că

hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 392 din 23 ianuarie

2015 și hotărârea nr. 501 din 27 octombrie 2017, deși au generat efectele juridice și s-

au consumat, nu au fost desființate, respectiv în consecință este legală hotărârea

subsecventă nr. 511 din 23 martie 2018, iar fără o decizie pozitivă a Comisiei de

privatizare a fondului locativ nu există temei pentru obligarea încheierii contractului

de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a apartamentului

litigios cu titlu gratuit.

Totodată, instanța de apel a stabilit că Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran

nu au contestat hotărârea Comisiei de privatizare a fondului locativ nr. 392 din 23

ianuarie 2015, prin care s-a decis privatizarea apartamentului litigios contra cost,

situație ce denotă, că această decizie este în vigoare, produce efecte juridice și nu poate

fi modificată decât în cazul în care legalitatea acesteia va constitui obiect de examinare

în cadrul unui proces judiciar.

De asemenea, instanța de apel a reținut că apelanții prin cererea de apel au solicitat

declararea nulității parțiale a hotărârii Comisiei de privatizare a fondului locativ nr. 392

din 23 ianuarie 2015, pretenție care în opinia instanței nu poate constitui obiect de

examinare în cadrul prezentului proces, așa cum la judecarea cauzei în prima instanță,

reclamanții nu au formulat o astfel de cerință prin cererea de concretizare a pretențiilor.

Instanța de apel a precizat că, nu constituie temei de casare a actului judecătoresc

contestat, nici argumentul apelanților care au susținut că, Consiliul mun. Chișinău prin

decizia nr. 5/4 din 03 aprilie 2014 a dispus privatizarea gratuită a apartamentelor din

str. Xxxx, nr. xx, așa cum obiectul prezentului litigiu nu constituie verificarea legalității

hotărârii nr. 392 din 23 ianuarie 2015.

La 18 octombrie 2021, Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran au depus recurs

nemotivat (f.d.83, vol. II), iar la 23 noiembrie 2021 au prezentat Curții Supreme de

Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate, cu emiterea unei

decizii noi prin care să fie admisă acțiunea, să fie dispusă declararea nulității parțiale

sau totale a hotărîrii Comisiei de privatizare a fondului locativ nr. 392 din 23 ianuarie

2015, privatizarea gratuită a apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx, inclusiv prin

emiterea unei hotărîri care să înlocuiască contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-

primire a locuinței.

În motivarea recursului, Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran și-au exprimat

dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o neîntemeiată.

Recurenții au menționat, prin acțiunea înaintată, Ion Taran - veteran al războiului

de pe Nistru și persoană deplasată intern, a solicitat privatizarea gratuită a

apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău, fiind îndeptățit prin decizia

Consiliului municipal Chișinău nr. 5/ 4 din 03 aprilie 2014 prin care s-a dispus

5

transmiterea gratuită a apartamentelor din str. xxxx, nr. xx, persoanelor deplasate intern

și prin moficirările operate la 27 decembrie 2017 la Legea privatizării fondului de

locuințe.

Recurenții au invocat că, la adoptarea hotărârii nr. 392 din 23 ianuarie 2015, prin

care a fost dispusă privatizarea apartamentului contra sumei de 295 626 de lei, Comisia

de privatizare a fondului locativ, a ignorat decizia Consiliului municipal Chișinău

nr. 5/4 din 03 aprilie 2014.

Recurenții au criticat concluzia instanței de apel precum că hotărârea nr. 392 din

23 ianuarie 2015 nu constituie obiect al litigiului, în condițiile în care reclamanții nu

au renunțat la cerința respectivă. Mai mult, unul din argumentele invocate în ordine de

apel a fost anume faptul că, Consiliul municipal Chișinău a confirmat valabilitatea

hotărârii nr. 5/4 din 03 aprilie 2014, prin care s-a dispus transmiterea gratuită a

apartamentelor din str. Xxxx, nr. xx, persoanelor deplasate intern.

Recurenții au invocat că, Direcția Generală Comerț și Turism (succesor de drept

al Direcției Generale de Economie, Reforme și Relații Patrimoniale) a indus în eroare

prima instanță menționând că, hotărârea nr. 5/4 din 03 aprilie 2014 prin care a fost

dispusă privatizarea gratuită a apartamentelor din str. Xxxx, nr. xx, a fost anulată de

către instanțele de judecată or, din răspunsul Consiliului municipal Chișinău nr. T-

2010/21 din 09 aprilie 2021 rezultă că nu există nici un act de anulare a deciziei

respective. În acest sens, au fost depuse cererile prealabile corespunzătoare, inclusiv și

notificarea de reziliere a relațiilor contractuale de privatizare a apartamentului xxxx din

str. Xxxx, nr. xx.

Recurenții mai menționează că, între familia Taran și Primăria mun. Chișinău,

Comisia de privatizare într-un termen de 6 ani nu a fost încheiat contract de privatizare

a apartamentului, cu achitarea sumei corespunzătoare, nu a fost încheiat nici acord de

eșalonare a plăților.

În opinia recurenților, având în vedere că hotărârea Comisiei de privatizare a

fondului locativ din 23 ianuarie 2015 nu poate produce efecte juridice, prin urmare

trebuie adoptată o hotărâre nouă conform noilor prevederi, în vigoare din

12 ianuarie 2018. Mai mult, costul apartamentului supus privatizării nu a fost achitat,

iar drept consecință contractul de vînzare - cumpărare, transmitere - primire a locuinței

în proprietate privată nu a fost încheiat, astfel apriori nu se poate rezilia sau ajusta

relații contractuale care nici nu au fost declanșate/încheiate/materializate. Astfel, sunt

contradictorii concluziile instanțelor de judecată precum că notificarea de reziliere nu

poate produce efecte juridice sau contractul nu a fost încheiat și că relațiile contractuale

deja își au efectul prin adoptarea hotărârii Comisiei de privatizare. Or, la caz sunt

inaplicabile prevederile art. 7 din Codul civil, potrivit cărora legea civilă nu are caracter

retroactiv.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ

a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000

a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

6

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare pînă la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

La etapa examinării procedurii de admisibilitate a recursului, prin prisma

articolului 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție a verificat dacă actul judecătoresc de

dispoziție contestat poate constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății

este formulată de persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și

dacă a fost depusă în termen.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Cu referire la termenul de depunere a recursului declarat de către Ion Taran, Irina

Taran și Ecaterina Taran, completul de admisibilitate reține prevederile art. 245 din

Codul administrativ, care statuează că recursul se depune la instanța de apel în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție

recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reține că decizia instanței de apel a fost adoptată la 06 octombrie 2021, însă la

materialele cauzei lipște dovada notificării dispozitivului deciziei. Potrivit avizului de

recepție DS8005678062AS, decizia motivată a fost notificată recurenților la 08

noiembrie 2021 (f.d.82, vol.I).

Astfel, se constată că Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran au respectat

prevederile art. 245 din Codul administrativ, depunând recursul nemotivat la 18

octombrie 2021, iar la 23 noiembrie 2021, prezentând Curții Supreme de Justiție

motivarea recursului.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul depus

de către Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran, împotriva deciziei din 06 octombrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost numit pentru examinare în complet de 5

judecători (f.d.101, vol. II).

Prin prisma articolului 191 alin. (5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărîrilor, deciziilor și încheierilor

curții de apel.

Iar potrivit art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar,

Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

7

recurenților Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran, au fost expuse cu suficientă

claritate.

Colegiul lărgit notează că în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de

recurs într-un termen rezonabil, a remis în adresa intimaților Consiliul municipal

Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău, Direcției Generale Economie, Comerț și

Turism copia cererii de recurs depusă de Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea

de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 92,93 vol. II). Până la data stabilită

pentru examinarea recursului, intimații nu au depus referință.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul declarat de

către Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran, de a casa decizia din 06 octombrie 2021

a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în alt

complet de judecată, din următoarele considerente.

Conform art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia instanței

de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale

examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte

acte normative.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc

felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III

din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru

procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din

prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

În sensul art. 219 alin. (1) - (2) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile,

nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor

înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea

greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor,

completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare

constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de

fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Din materialele cauzei rezultă că, Direcția generală locativ-comunală și amenajare

a Consiliului municipal Chișinău a eliberat la 01 februarie 2008, familiei Taran ordinul

de repartiție nr. 012636 în baza deciziei nr. 1/13 din 22 ianuarie 2008, cu dreptul de a

se instala cu traiul în apartamentul xxxx, cu suprafața locativă de 31,7 m.p., din

str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău (f.d.115, vol. I).

La 20 ianuarie 2015, Ion Taran, Ecaterina Taran și Irina Taran, au depus la

Comisia de privatizare a fondului locativ de pe lîngă Consiliul municipal Chișinău

cerere prin care au solicitat privatizarea apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx, mun.

8

Chișinău (f.d. 111, vol. I).

Prin hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 392 din

23 ianuarie 2015, în temeiul art. 17 din Legea privatizării fondului de locuințe

nr. 1324-XII din 10.03.1993, s-a decis transmiterea în proprietate privată locuințele de

stat în limitele normei prevăzute de Legea cu privire la privatizarea fondului de

locuințe, următorilor cetățeni ai Republicii Moldova, Ion Taran, Irina Taran și

Ecaterina Taran, cu plata 100 % din costul apartamentului din str. Xxxx,

nr. xx, compus din 2 camere, suprafață totală echivalentă – 55,60 m.p., inclusiv

suprafața locativă de 31,70 m.p., costul total al locuinței constituind suma de 295

626,31 de lei. Potrivit aceleiași hotărâri, se atestă că costul locuinței nu a fost achitat și

contractul de vînzare-cumpărare, transmitere – primire a locuinței în proprietate privată

de pe adresa respectivă nu a fost eliberat, urmând a fi achitată suma de 295 626,31 de

lei și impozitul privat de 2 956,26 de lei (f.d.110, vol. I).

După emiterea hotărârii Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ

nr. 392 din 23 ianuarie 2015, beneficiarii acestui act administrativ individual favorabil,

au executat parțial clauzele impuse, achitând suma de 15 000 lei, cu titlu de plată pentru

privatizarea apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău

(f.d. 12, vol. I).

Nefiind de acord cu hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului

locativ nr. 392 din 23 ianuarie 2015, Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran, au depus

cerere prealabilă la 19 octombrie 2017, întregistrată cu nr. T-7982/17, solicitând

anularea hotărârii și restituirea sumei achitate de 15 000 de lei achitați pentru

privatizarea apartamentului (f.d. 9, vol. I), însă, prin hotărârea Comisiei municipale de

privatizare a fondului locativ nr. 501 din 27 octombrie 2017, s-a refuzat în cerința de

anulare a hotărârii (f.d. 6, vol. I).

La 20 februarie 2018, Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran au înaintat cerere

prin care au solicitat obligarea Consiliului mun. Chișinău, Comisia de Privatizare a

Fondului Locativ de a emite decizie prin care să dispună privatizarea gratuită a

apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău (f.d. 135, 140, vol. I).

Prin hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 511 din

23 martie 2018, s-a refuzat în solicitarea privind privatizarea gratuită a apartamentului

xxxx din str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău, întrucât conform hotărârii nr. 392 din 23

ianuarie 2015 a Comisiei muncipale de privatizare a fondului locativ a fost dispusă

transmiterea în proprietate privată a locuinței respective cu suma totală de achitare de

295 626,31 de lei (f.d. 139, vol. I).

La 14 februarie 2020, ulterior la 18 martie 2020, Ion Taran, Irina Taran și

Ecaterina Taran s-au adresat Comisiei de privatizare a fondului locativ și Primăriei

municipiului Chișinău cu cerere prin care au solicitat perfectarea și semnarea

contractului de vânzare-cumpărare, transmitere în proprietate privată a apartamentului

xxxx din str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău, către Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina

Taran (f.d.201-202, 204-205, vol. I).

Prin răspunsul Direcției generale, economie, reforme și relații patrimoniale a

Consiliului municipal Chișinău din 19 martie 2020, a fost respinsă cererea cu privire

la perfectarea și semnarea contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în

proprietate privată a apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău, către

Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran (f.d. 203, vol. I).

La rândul său, Direcția generală, economie, reforme și relații patrimoniale a

9

Consiliului municipal Chișinău prin răspunsul emis a respins și cererea prealabilă din

18 martie 2020 (f.d. 206, vol. I).

Așadar, după cum rezultă din materialele dosarului, înaintând la 13 decembrie

2017 acțiunea în judecată, Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran au solicitat

anularea hotărîrilor Comsiei de privatizare a fondului locativ nr. 392 din 23 ianuarie

2015 și nr. 501 din 27 octombrie 2017, încasarea din contul Consiliului municipal

Chișinău a sumei de 15 000 de lei, achitați pentru privatizarea apartamentului.

Pe parcursul judecării cauzei, la 21 februarie 2018, 24 mai 2018 și 20 aprilie 2020,

Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran au depus în temeiul art. 60 din Codul de

procedură civilă, cerere de completare a cerințelor din acțiune, solicitând obligarea

Consiliului municipal Chișinău, Comisiei de privatizare a fondului locativ de a emite

hotărâre prin care să dispună privatizarea gratuită a apartamentului xxxx din str. Xxxx,

nr. xx, anularea hotărârii Comisiei de privatizare a fondului de locuințe

nr. 511 din 23 martie 2018, obligarea Primăriei municipiului Chișinău să încheie

contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietatea privată a

apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău lui Ion Taran, Irina Taran și

Ecaterina Taran cu titlu gratuit și/sau emiterea unei hotărîri judecătorești care să

înlocuiască contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietatea

privată a apartamentului xxxx din str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău lui Ion Taran, Irina

Taran și Ecaterina Taran cu titlu gratuit.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani

prin hotărârea din 23 februarie 2021 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în

judecată (concretizată) înaintată de Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran împotriva

Consiliului municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău, Direcției Generale

Economice, Comerț și Turism cu privire la obligarea încheierii contractului de vînzare-

cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată și emiterea unei hotărîri

translative de proprietate.

Judecând apelul declarat de de Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran, Curtea

de Apel Chișinău a considerat întemeiată hotărârea primei instanțe, fiind aplicate corect

normele de drept material, cu aprecierea corespunzătoare a circumstanțelor cauzei, fapt

care a determinat respingerea apelului declarat și menținerea hotărârii din 23 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la

caz și criticile aduse de recurenți, conchide că instanța de apel, examinând apelul nu a

elucidat toate circumstanțele importante prezentei cauze, s-a abținut de a răspunde la

toate întrebările (argumentele) ridicate în fața sa, prin ce a încălcat normele de drept

procedural și a emis o hotărâre nemotivată.

Acțiunea în contencios administrativ este ansamblul mijloacelor procesuale

consacrate și garantate, pentru apărarea, prin intermediul instanței de judecată, a unui

drept al său încălcat prin activitatea administrativă a unei autorități publice și constă

din trei elemente interdependente: obiectul, temeiul și părțile acțiunii. La rândul său,

obiectul acțiunii îl formează pretențiile reclamantului față de autoritatea publică pârâtă,

adresate instanței de judecată în scopul apărării propriilor drepturi și care reies din

raportul material-litigios și în privința cărora instanța de judecată urmează să se expună

prin hotărâre.

10

Prin urmare, instanței de judecată îi revine o deosebită atenție de a determina

raportul material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului obiectului

acțiunii și temeiului acesteia. Or, reieșind din acestea, instanța de judecată urmează să

stabilească obiectul probațiunii pe cauza dedusă judecății, circumstanță care presupune

în sine conturarea faptelor juridice prin care se justifică pretențiile și obiecțiile părților

și fără de care este imposibilă soluționarea justă a litigiului.

La acest capitol, instanța de recurs urmează să verifice dacă instanțele de judecată

ierarhic inferioare s-au expus asupra tuturor pretențiilor invocate, asupra tuturor

argumentelor înaintate și dacă au stabilit toate circumstanțele care au importanță pentru

justa soluționare a litigiului și au aplicat corect normele de drept material și procedural.

Implicit circumstanțelor cauzei, instanța de recurs atestă că Ion Taran, Irina Taran

și Ecaterina Taran prin acțiunea înaintată la 13 decembrie 2017, completată în temeiul

art. 60 din Codul de procedură civilă, prin cererile depuse la 21 februarie 2018, 24 mai

2018 și 20 aprilie 2020, au solicitat:

- anularea hotărîrilor Comsiei de privatizare a fondului locativ nr. 392 din 23

ianuarie 2015 și nr. 501 din 27 octombrie 2017;

- încasarea din contul Consiliului municipal Chișinău a sumei de 15 000 de lei,

achitați pentru privatizarea apartamentului;

- obligarea Consiliului municipal Chișinău, Comisiei de privatizare a fondului

locativ de a emite hotărâre prin care să dispună privatizarea gratuită a apartamentului

xxxx din str. Xxxx, nr. xx;

- anularea hotărârii Comisiei de privatizare a fondului de locuințe nr. 511 din 23

martie 2018;

- obligarea Primăriei municipiului Chișinău să încheie contractul de vînzare-

cumpărare, transmitere-primire în proprietatea privată a apartamentului xxxx din

str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău lui Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran cu titlu

gratuit;

- și/sau emiterea unei hotărîri judecătorești care să înlocuiască contractul de

vînzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietatea privată a apartamentului xxxx

din str. Xxxx, nr. xx, mun. Chișinău lui Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran cu

titlu gratuit.

Distinct revendicărilor formulate de către reclamanți, inclusiv prin cererile de

completare a pretențiilor din acțiune, în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă,

instanțele de judecată au considerat că Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran au

modificat acțiunea de contecios administrativ, având ca cerințe obligarea Primăriei

mun. Chișinău să încheie contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în

proprietate privată a ap. xx din mun. Chișinău, str. Xxxx, nr. xx lui Taran Ion, Taran

Irina și Taran Ecaterina cu titlu gratuit sau/și emiterea unei hotărâri judecătorești care

să înlocuiască contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate

privată a ap. 58 din mun. Chișinău, str. Xxxx xx lui Ion Taran, Irinei Taran și Ecaterinei

Taran cu titlu gratuit.

Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran în recurs au susținut că instanțele de

judecată au depășit limitele judecării cauzei, deoarece hotărârea Comisiei municipale

de privatizare a fondului locativ nr. 392 din 23 ianuarie 2015 constituie obiect al

litigiului, iar reclamanții nu au renunțat la cerința respectivă.

Potrivit art. 219 alin. (2) din Codul administrativ, instanța de judecată depune

eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea

11

corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor

declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică

asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de

participanții la proces. Totodată, conform alin. (3) al aceluiași articol instanța de

judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune.

Din analiza cererilor depuse la 21 februarie 2018, 24 mai 2018 și 20 aprilie 2020,

și a proceselor-verbale ale ședințelor de judecată, instanța de recurs observă că Ion

Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran nu au renunțat la pretențiile din acțiunea depusă

la 13 decembrie 2017, dar au completat acțiunea cu pretenții noi în temeiul art. 60 din

Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, cu referire la pretinsa cerere de modificare a pretențiilor

identificată de instanța de fond în cadrul ședințelor de judecată, instanța de recurs

menționează că Codul administrativ nu prevede instituția modificării pretențiilor, însă

prin prisma art. 195 din Codul administrativ această solicitare urmează de verificat

conform prevederilor Codului de procedură civilă.

Aici, instanța de recurs menționează că potrivit art. 60 alin. (2) și (3) din Codul

de procedură civilă, pe tot parcursul examinării cauzei, reclamantul este în drept să

renunțe la acțiune, pîrîtul este în drept să recunoască acțiunea, iar părțile pot înceta

procesul prin tranzacție de împăcare. Nu se consideră modificare a acțiunii dacă

reclamantul completează temeiul acțiunii, mărește sau micșorează cuantumul

pretențiilor, completează acțiunea cu pretenții accesorii sau solicită compensarea

valorii obiectului pierdut sau pierit.

În acest context, instanța de recurs subliniază că reclamanții sunt în drept să-și

completeze temeiul acțiunii, să mărească sau micșoreze cuantumul pretențiilor,

inclusiv să își modifice pretențiile, dar până la începerea dezbaterilor judiciare, iar

cererea de modificare a pretențiilor sau obiectului acțiunii trebuie să corespundă

cerințelor de formă a cererii de chemare în judecată stabilite la art. 211 din Codul

administrativ.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel greșit a interpretat prevederile

art.219 din Codul administrativ, ori acestea stabilesc imperativ că instanța de judecată

nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune, iar înlăturarea greșelilor

de formă, depunerea corectă a cererilor presupune și respectarea procedurii prevăzute

de art. 211 din Codul administrativ.

Pe baza celor menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel nu a analizat elementele

descrise mai sus, nu a răspuns la toate argumentele invocate în cererea de apel, contrar

prevederilor legale, la etapa dezbaterilor judiciare și nu a verificat dacă reclamanții au

renunțat la pretențiile din acțiunea depusă la 13 decembrie 2017.

Argumentele relatate generează concluzia netemeiniciei deciziei din 06 octombrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, iar menținerea acesteia ar constitui o încălcare a

dreptului reclamanților de a dispune de drepturile procedurale în condițiile normelor

de procedură civilă în vigoare.

În cauza Prodan vs. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului,

a reiterat cu titlu de principiu general că art. 6 § 1 din Convenție garantează oricărei

12

persoane dreptul de a înainta orice pretenție cu privire la drepturile și obligațiile sale

cu caracter civil. Din aceste considerente, Colegiul lărgit constată încălcarea de către

instanța de apel a normelor procedurale, anume, omiterea de a se expune asupra tuturor

solicitărilor din cererea de chemare în judecată, completată pe parcurs.

Tot din materialele cauzei rezultă și faptul că la 18 mai 2020, Asociația

Veteranilor Războiului din Moldova – 1992 din mun. Chișinău, a depus în temeiul

art. 205 din Codul administrativ, cerere prin care a solicitat atragerea în proces în

calitate de terț/intervenient accesoriu a Asociației Veteranilor Războiului din Moldova

– 1992 din mun. Chișinău (f.d. 207-209, vol. I).

Analizând hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că

instanțele ierarhic inferioare, au omis să examineze și să se expună asupra cererii

Asociației Veteranilor Războiului din Moldova – 1992 din mun. Chișinău privind

atragerea în prezentul proces în calitate de terț, astfel fiind amisă încălcarea normelor

de drept procesual la soluționarea litigiului și îngrădirea dreptului terțului la un proces

echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Dat fiind faptul că instanța de apel a omis să satisfacă standardele procedurale

relevante referitoare la conținutul actului judecătoresc, examinând cauza cu încălcarea

normelor de drept procedural, dar și ținând cont că lichidarea acestor omisiuni în cadrul

procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, instanța de recurs ajunge la

concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia din 06 octombrie 2021 a Curții

de Apel Chișinău și de a restitui cauza la rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

Or, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile, să

furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul

procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. Iar, o altă soluție decât trimiterea

cauzei spre rejudecare ar echivala cu o validare și protejare a unor încălcări esențiale

ale legii procedurale și materiale săvârșite de instanța de apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că corectarea erorii

instanței de apel la judecarea cauzei în ordine de recurs nu este posibilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul depus de către Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran,

de a casa integral decizia din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și de a

restitui cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d), art. 258 alin. (3) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul depus de către Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran.

Se casează integral decizia din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

emisă în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

înaintată de către Ion Taran, Irina Taran și Ecaterina Taran împotriva Consiliului

municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău, Direcției Generale Economie,

13

Comerț și Turism cu privire la anularea actelor administrative, obligarea încheierii

contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței, emiterea unei

hotărîri translative de proprietate, cu restituirea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

14