2ra-2027/21 — incasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2027/21 — incasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-2027/21 (2-18040364-01-2ra-27122021) Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. A. Donos) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza) ÎNCHEIERE 02 februarie 2022 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Galina Stratulat examinând admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Viorel Bodarev împotriva lui Ion Axenti cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 05 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost admis apelul declarat de către apelantul Ion Axenti, a fost casată hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii, c o n s t a t ă: La data de 04 iulie 2018, Viorel Bodarev a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Axenti cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 05 noiembrie 2014 pârâtul Ion Axenti a primit cu împrumut de la reclamant, bani în sumă de 6300 euro. În contract, Ion Axenti și-a asumat obligația să restituie suma împrumutată până la data de 05 iulie 2015. A menționat reclamantul că, termenul de restituire a împrumutului a expirat de aproape trei ani de zile, iar pârâtul până în prezent nu a restituit suma împrumutată. Timp de doi ani de zile între părți au avut loc mai multe convorbiri referitoare la modalitatea restituirii împrumutului. Pârâtul a lansat mai multe promisiuni că va restitui suma împrumutată, însă până în prezent suma nu a fost restituită. A invocat reclamantul că, în urma celor relatate, unica posibilitate de a fi soluționat prezentul litigiu constituie procedura judiciară de încasare pe cale silită a sumelor împrumutate.
Or, în contractul din 05 noiembrie 2014 pârâtul a prevăzut în mod expres termenul scadent de rambursare a împrumutului ca fiind data de 05 iulie 2015. Astfel, a comunicat reclamantul că, de la 06 iulie 2015, pârâtul se consideră 1 de drept în întârziere fără a fi necesară depunerea unei somații. Respectiv, de la 06 iunie 2015 și până la 04 iulie 2018, se aplică dobânda de întârziere în mărime de 5% + rata de refinanțare a BNM. În acest sens, suma dobânzii acumulate până la data de 04 iulie 2018 constituie suma în mărime de 3083 euro. A solicitat reclamantul, încasarea datoriei în mărime de 6300 euro, a dobânzii de întârziere în mărime de 3083 euro și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, acțiunea a fost admisă integral.
Prin decizia din 05 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul declarat de către apelantul Ion Axenti, a fost casată hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii. În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima instanță este în contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța nu a constatat corect toate circumstanțele, concluziile fiind neîntemeiate și contradictorii cu materialele cauzei. Din materialele cauzei rezultă că, la data de 04 iulie 2018, Viorel Bodarev a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Axenti cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.
Astfel, a susținut reclamantul că, la 05 noiembrie 2014, a împrumutat pârâtului Ion Axenti, o sumă de bani în mărime de 6300 euro. În contract, Ion Axenti și-a asumat obligația să restituie suma împrumutată până la data de 05 iulie 2015. Drept urmare, reclamantul a indicat că, termenul de restituire a împrumutului a expirat la 05 iulie 2015, iar pârâtul până în prezent nu a restituit suma împrumutată. Respectiv, de la 06 iunie 2015 și până la 04 iulie 2018, se aplică dobânda de întârziere în mărime de 5% + rata de refinanțare a BNM. În acest sens, suma dobânzii acumulate până la data de 04 iulie 2018 constituie suma în mărime de 3083 euro.
Ca urmare a studierii materialelor dosarului, instanța de apel a constatat că, la materialele cauzei nu se regăsește nici un act de predare-primire sau un alt act de aceeași valoare (dispoziție de plată) care ar confirma faptul transmiterii sumei împrumutului în mărime de 6300 euro de către intimatul Viorel Bodarev în beneficiul apelantului Ion Axenti. Consecutiv, instanța de apel a reținut că, în speță prin semnarea contractului de împrumut de către părți, nicidecum nu se confirmă faptul transmiterii sumelor bănești în mărime de 6300 euro în beneficiul apelantului, or, momentul transmiterii sumelor bănești urma să fie confirmat printr-un act de predare-primire a banilor, care se constată a fi lipsă de la materialele cauzei.
În atare condiții, în lipsa unor probe, pertinente și concludente, înscrisuri justificative care ar confirma faptul transmiterii sumei bănești în beneficiul apelantului, circumstanțele invocate de reclamantul-intimat Viorel Bodarev în susținerea pretențiilor sale, poartă un caracter declarativ, or, conform prevederilor art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească 2 circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu prevede altfel. Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite apelul declarat de către apelantul Ion Axenti, de a casa integral hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și de a emite o hotărâre nouă de respingere integrală a acțiunii.
La 29 noiembrie 2021, reprezentantul recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel din 05 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central. În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a exprimat dezacordul cu decizia recurată, calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.
Totodată, reprezentantul recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș, a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei. Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 27 decembrie 2021, instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 174). Prin referința depusă la 27 ianuarie 2022, reprezentantul intimatului Ion Axenti, avocatul Andrei Grigorița, a solicitat de a considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș, ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Decizia instanței de apel a fost adoptată la 05 octombrie 2021, iar cererea de recurs a fost depusă la 29 noiembrie 2021. Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la proces la 03 noiembrie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d. 146, 147), iar, recepționarea copiei deciziei respective este confirmată de către prezența la materialele dosarului a avizului de recepție nr. DS8001979398AS, la data de 10 noiembrie 2021 (f.d. 148). Astfel, recursul este declarat în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către reprezentantul recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau 3 aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). 4 În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera ca fiind inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș.
În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș, împotriva deciziei din 05 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Galina Stratulat 5
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.