2ra-2027/21 — incasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2027/21 — incasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-2027/21
(2-18040364-01-2ra-27122021)
Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. A. Donos)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)
ÎNCHEIERE
02 februarie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Maria Ghervas
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul
recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Viorel
Bodarev împotriva lui Ion Axenti cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de
întârziere și cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 05 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a
fost admis apelul declarat de către apelantul Ion Axenti, a fost casată hotărârea din
11 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de
respingere integrală a acțiunii,
c o n s t a t ă:
La data de 04 iulie 2018, Viorel Bodarev a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Ion Axenti cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de
întârziere și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 05 noiembrie 2014
pârâtul Ion Axenti a primit cu împrumut de la reclamant, bani în sumă de 6300
euro. În contract, Ion Axenti și-a asumat obligația să restituie suma împrumutată
până la data de 05 iulie 2015.
A menționat reclamantul că, termenul de restituire a împrumutului a expirat
de aproape trei ani de zile, iar pârâtul până în prezent nu a restituit suma
împrumutată. Timp de doi ani de zile între părți au avut loc mai multe convorbiri
referitoare la modalitatea restituirii împrumutului. Pârâtul a lansat mai multe
promisiuni că va restitui suma împrumutată, însă până în prezent suma nu a fost
restituită.
A invocat reclamantul că, în urma celor relatate, unica posibilitate de a fi
soluționat prezentul litigiu constituie procedura judiciară de încasare pe cale silită
a sumelor împrumutate.
Or, în contractul din 05 noiembrie 2014 pârâtul a prevăzut în mod expres
termenul scadent de rambursare a împrumutului ca fiind data de 05 iulie 2015.
Astfel, a comunicat reclamantul că, de la 06 iulie 2015, pârâtul se consideră
1
de drept în întârziere fără a fi necesară depunerea unei somații.
Respectiv, de la 06 iunie 2015 și până la 04 iulie 2018, se aplică dobânda de
întârziere în mărime de 5% + rata de refinanțare a BNM. În acest sens, suma
dobânzii acumulate până la data de 04 iulie 2018 constituie suma în mărime de
3083 euro.
A solicitat reclamantul, încasarea datoriei în mărime de 6300 euro, a dobânzii
de întârziere în mărime de 3083 euro și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,
acțiunea a fost admisă integral.
Prin decizia din 05 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul
declarat de către apelantul Ion Axenti, a fost casată hotărârea din 11 aprilie 2019 a
Judecătoriei Bălți, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere
integrală a acțiunii.
În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima
instanță este în contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța nu a constatat corect
toate circumstanțele, concluziile fiind neîntemeiate și contradictorii cu materialele
cauzei.
Din materialele cauzei rezultă că, la data de 04 iulie 2018, Viorel Bodarev a
depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Axenti cu privire la încasarea
datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.
Astfel, a susținut reclamantul că, la 05 noiembrie 2014, a împrumutat
pârâtului Ion Axenti, o sumă de bani în mărime de 6300 euro. În contract, Ion
Axenti și-a asumat obligația să restituie suma împrumutată până la data de 05 iulie
2015.
Drept urmare, reclamantul a indicat că, termenul de restituire a împrumutului
a expirat la 05 iulie 2015, iar pârâtul până în prezent nu a restituit suma
împrumutată.
Respectiv, de la 06 iunie 2015 și până la 04 iulie 2018, se aplică dobânda de
întârziere în mărime de 5% + rata de refinanțare a BNM. În acest sens, suma
dobânzii acumulate până la data de 04 iulie 2018 constituie suma în mărime de
3083 euro.
Ca urmare a studierii materialelor dosarului, instanța de apel a constatat că,
la materialele cauzei nu se regăsește nici un act de predare-primire sau un alt act de
aceeași valoare (dispoziție de plată) care ar confirma faptul transmiterii sumei
împrumutului în mărime de 6300 euro de către intimatul Viorel Bodarev în
beneficiul apelantului Ion Axenti.
Consecutiv, instanța de apel a reținut că, în speță prin semnarea contractului
de împrumut de către părți, nicidecum nu se confirmă faptul transmiterii sumelor
bănești în mărime de 6300 euro în beneficiul apelantului, or, momentul transmiterii
sumelor bănești urma să fie confirmat printr-un act de predare-primire a banilor,
care se constată a fi lipsă de la materialele cauzei.
În atare condiții, în lipsa unor probe, pertinente și concludente, înscrisuri
justificative care ar confirma faptul transmiterii sumei bănești în beneficiul
apelantului, circumstanțele invocate de reclamantul-intimat Viorel Bodarev în
susținerea pretențiilor sale, poartă un caracter declarativ, or, conform prevederilor
art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească
2
circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă
legea nu prevede altfel.
Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel a ajuns
la concluzia de a admite apelul declarat de către apelantul Ion Axenti, de a casa
integral hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și de a
emite o hotărâre nouă de respingere integrală a acțiunii.
La 29 noiembrie 2021, reprezentantul recurentului Viorel Bodarev, avocatul
Miroslav Cauș, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel din 05
octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe din 11 aprilie 2019
a Judecătoriei Bălți, sediul Central.
În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a exprimat dezacordul
cu decizia recurată, calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în
temeiul prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.
Totodată, reprezentantul recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav
Cauș, a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a
constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei,
a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar concluziile
instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.
Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 27 decembrie
2021, instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând
despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 174).
Prin referința depusă la 27 ianuarie 2022, reprezentantul intimatului Ion
Axenti, avocatul Andrei Grigorița, a solicitat de a considera recursul declarat de
către reprezentantul recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș, ca
inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,
recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Decizia instanței de apel a fost adoptată la 05 octombrie 2021, iar cererea de
recurs a fost depusă la 29 noiembrie 2021.
Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților
la proces la 03 noiembrie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d. 146, 147), iar,
recepționarea copiei deciziei respective este confirmată de către prezența la
materialele dosarului a avizului de recepție nr. DS8001979398AS, la data de 10
noiembrie 2021 (f.d. 148). Astfel, recursul este declarat în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către reprezentantul recurentului
Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș, completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept
inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
3
aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul
recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții
recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității
constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,
însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a
regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
4
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera ca fiind inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentului
Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș.
În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul
recurentului Viorel Bodarev, avocatul Miroslav Cauș, împotriva deciziei din 05
octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Maria Ghervas
Galina Stratulat
5