2ra-1983/21 — Încasarea platilor salariale

Dosarul nr. 2ra–1983/21

2-19097840-01-2ra-15122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. E. Culinca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Mihaila, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

02 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă Nour Ion împotriva ÎS

„Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, intervenient accesoriu Casa

Națională de Asigurări Sociale cu privire la încasarea plăților salariale, a

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel depusă de ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din

Stăuceni” și menținută hotărârea din 25 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru),

con st ată:

La 15 mai 2020, Nour Ion a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” cu privire la încasarea plăților

salariale a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 01 februarie 2018, în temeiul contractului

de muncă a fost angajat în calitate de inginer șef la ÎS ,,Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni”. Conform contractului individual de muncă, salariul

lunar a fost stabilit în mărime de 7 000 de lei, cu termenul contractului individual de

muncă până la 01 aprilie 2019.

Până la depunerea acțiunii în instanță angajatorul nu l-a înștiințat, referitor la

ordinul de concediere emis ca urmare a expirării contractului, fapt pentru care

consideră că, relațiile de muncă continuă până la momentul depunerii cererii de

chemare în judecată.

Pe parcursul activității sale în privința lui nu au fost stabilite abateri

disciplinare, nu a fost sancționat disciplinar, îndeplinindu-și sârguincios toate

obligațiunile de serviciu. În baza ordinului din 01 februarie 2019 emis de către ÎS

,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, au încetat raporturile de muncă,

însă ordinul de concediere nu i-a fost adus la cunoștință.

La 01 aprilie 2019 a expediat interpelare angajatorului, prin care a solicitat

copia dosarului de muncă personal și nemijlocit ordinul litigios din 01 februarie

1

2019, însă actele nu i-au fost prezentate. În viziunea reclamantului ordinul de

concediere este ilegal, emis fără acordul organului sindical și fără a fi adus la

cunoștință.

În partea ce ține de salariul restant a menționat că, salariul garantat de lege și

stabilit de contractul de muncă nu i-a fost achitat pe perioada 01 februarie 2018 - 01

februarie 2019, astfel, restanța ajungând la 84 000 de lei, acest lucru rezultând din

certificatul eliberat de CTAS Rîșcani prin răspunsul la interpelarea din 04 aprilie

2019 cu nr. 309, fapt ce l-a determinat să se adreseze în instanța de judecată. În

partea prejudiciului moral a susținut că, datorită stresului ce s-a creat a rămas practic

pe drumuri fără serviciu și fără o altă sursă de existență, are mari probleme de

sănătate.

Prin acțiunile ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” i-a fost

cauzat un prejudiciu moral considerabil, întrucât a fost privat ilegal de dreptul de a

munci, fiind lipsit de drepturile salariale.

În viziunea reclamantului i-a fost știrbită grav onoarea și reputația și i s-a cauzat

suferințe psihice, fiind privat de dreptul de a se angaja legal la un alt loc de muncă

și de a se folosi de polița de asigurare medicală, fapt ce l-a determinat să solicite

repararea prejudiciului moral.

Reclamantul Nour Ion, în fine, a solicitat încasarea din contul ÎS ,,Stațiunea

Didactico-Experimentală din Stăuceni” a sumei de 68 833 lei, cu titlul de salariu

restant, încasarea plăților suplimentare în mărime de 0,3%, pentru fiecare zi de

întârziere din suma salariului neplătit în termen, încasarea îndemnizației de

concediul anual pentru anul 2018, în sumă de 7 000 de lei, încasarea prejudiciului

moral în sumă de 20 000 de lei precum și toate cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 09 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Nour Ion împotriva

ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” cu privire la încasarea plăților

salariale, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

A fost încasată de la ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” în

beneficiul lui Nour Ion suma de 70 000 de lei cu titlu de salariu pentru perioada

martie 2018 - decembrie 2018, suma de 72 450 de lei cu titlu de penalitate, suma de

7 000 de lei cu titlu de indemnizație pentru concediu anual, suma de 10 000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral și suma de 1 000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia din 07 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, a fost casată

hotărârea din 09 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), cu

remiterea cauzei la rejudecare, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 25 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), a

fost admisă integral cererea de chemare în judecată înaintată de Nour Ion împotriva

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” cu privire la încasarea

drepturilor salariale și anularea ordinului.

A fost încasată de la ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” în

beneficiul lui Ion Nour suma de 68 833 de lei cu titlu de salariu restant, suma de 174

169,64 de lei cu titlu de plăți suplimentare pentru reținerea plăților salariale, suma

de 7 000 de lei, cu titlu de indemnizație pentru concediu anual, suma de 14 847 de

lei cu titlu de plăți suplimentare pentru reținerea achitării indemnizației de concediu,

2

suma de 20 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de judecată în

mărime de 1 000 lei, în total suma de 285 849,64 de lei.

A fost încasată de la ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” în

beneficiul statului suma de 8 045,48 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” și

menținută hotărârea din 25 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a decide astfel instanțele au menționat că, existența relațiilor de muncă

instituite între părți se confirmă și prin mențiunile făcute în carnetul de muncă ale

reclamantului, iar potrivit informației oferite de Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Rîșcani, din cadrul Casei Naționale de Asigurări Sociale, pe numele lui Nour

Ion, la 01 martie 2018, a fost deschis cont personal, fiindu-i atribuit statut de angajat

în cadrul agentului economic ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”.

În pofida faptului că, pentru perioada de referință, între părți a fost fixată o

remunerare a muncii în mărime de 7 000 de lei lunar, ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni”, nu a făcut dovada achitării plăților salariale,

înregistrând o restanță pentru toată perioada aflării cu Nour Ion în relații de serviciu.

Instanțele au respins alegațiile pârâtei cu privire la caracterul fictiv al

contractului individual de muncă, or după cum a fost menționat mai sus,

reclamantului i-a fost perfectat carnetul de muncă, cu inscripțiile respective și i-a

fost deschis un cont la Casa Națională de Asigurări Sociale, iar faptul intentării unei

cauze penale pe faptul fictivității contractului nu dovedește nemijlocit caracterul

fictiv al relațiilor de muncă, nefiind prezentată o sentință irevocabilă în acest sens.

Pe de altă parte, instanțele au relevat că caracterul fictiv al actului juridic nu poate fi

prezumat sau presupus ci urma a fi probat de cel care îl invocă.

În cadrul dezbaterilor judiciare nu au fost prezentate probe precum că

reclamantul nu ar fi prezent la muncă sau nu ar exercita atribuțiile de serviciu, la fel

cum și nu a fost probat faptul că ar fi anchetat de serviciu sau sancționat. De altfel,

reclamantul pe lângă contractul individual de muncă a semnat și un contract de

răspundere materială individuală și în privința acestuia a fost emis ordin de acordare

a concediului neplătit, fapte care în ansamblu dovedesc existența relațiilor de muncă.

În ședința de judecată reprezentantul instituției pârâte nu a negat că în privința

reclamantului nu a fost emis ordin de concediere, instanțele reținând că relațiile de

muncă au încetat conform condițiilor stabilite în contract, la 31 decembrie 2018.

Reținând că pentru toată perioada de activitate angajatorul nu a achitat salariul

lunar convenit și indemnizația de concediu anual, instanțele au considerat că ÎS

,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” este responsabilă pentru această

întârziere și urmează să achite suplimentar și o penalitate.

La 26 noiembrie 2021, ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” a

contestat cu recurs decizia din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu remiterea cauzei la

rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

nu a aplicat o lege care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, iar

cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată. Mai mult, prin hotărâre au fost soluționate

3

drepturile fondatorului pârâtei – Agenției Proprietății Publice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 22

septembrie 2021, expediată părților prin poștă electronică la 19 octombrie 2021, fără

a se cunoaște cu certitudine data recepționării acesteia de către părți. Astfel, se

constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul

împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către ÎS

,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, inadmisibil, din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din

Stăuceni”, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod

exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

4

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarate de către ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din

Stăuceni”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către ÎS ,,Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

5