SECȚIUNEA I: Cererea nr. 43689/13 Giorgio GABIN împotriva Italiei (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 16 iunie 2022 într-un comitet compus din Alena Poláčková, președinte, Raffaele Sabato, Davor Derenčinović, judecători, și Viktoriya Maradudna, grefiere adjunctă a secțiunii f.f. Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 iunie 2013, având în vedere declarația guvernului pârât prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURĂ Informațiile detaliate referitoare la reclamant se găsesc în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către M. G. Ventura, un avocat care își desfășoară activitatea în Trieste. În ceea ce privește aplicarea articolului 1 din Legea nr. 266 din 2005 la procedurile pendinte în fața instanțelor civile, au fost comunicate guvernului italian ( La încheierea negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că propunea să pronunțe o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții și, în plus, a invitat Curtea să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște că reclamantul a fost supus încălcării art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. Acesta se angajează să nu efectueze recuperarea, în proporție de 40 %, a sumei care a fost plătită reclamantului în executarea hotărârii Tribunalului din Trieste din 4 mai 2004, anulată în 2006 de către instanța de apel din Trieste în temeiul art. 1 din Legea nr. Din 2005, termenul de declarație unilaterală a fost transmis reclamantului cu câteva săptămâni înainte de data acestei decizii. Reclamantul a indicat că nu respectă termenii declarației. Curtea reamintește că articolul (c) din Convenție îi permite să elimine o cauză a rolului dacă (...) pentru orice alt motiv pe care [ea] îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate să șteargă din rol cereri pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 77, CEDO 2003 VI). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze îndreptate împotriva Italiei că adoptarea legii finanțelor pentru 2006 care reglementa definitiv, în mod retroactiv, fondul litigiului dintre reclamanți și statul în fața instanțelor interne și făcea deșartă orice continuare a procedurilor, nu era justificată de motive imperative de interes general (a se vedea Cicero și altele, precum și Italia, n 29483/11 și 4 altele, §§ 31-33, 30 ianuarie 2020; De Rosa și alții c. Italia, n 52888/08 și 13 altele, §§ 48-54, 11 decembrie 2012; Agrati și alții c. Italia, n 43549/08, 6107/09 și 5087/09, § 59-66, 7 iunie 2011). În cazul în care Curtea a ajuns la concluzia încălcării articolului 6 alineatul (1) din convenție, aceasta a considerat că părțile interesate au suferit o pierdere reală de șanse și că, prin urmare, încălcările constatate erau susceptibile să fi cauzat un prejudiciu material reclamanților. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea a considerat că constatarea încălcării la care a ajuns constituie în sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți (De Rosa și alții, citată anterior, §§ 60-62). Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și suma propusă a despăgubirii (care este conformă cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Curtea amintește că, în conformitate cu art. 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când o hotărâre este retrasă de la rolul în temeiul articolului 37 din convenție, cheltuielile de judecată sunt lăsate la aprecierea sa (a se vedea, de exemplu, Uniunea martorilor lui Iehova și alții c. Georgia (dec.), nr. 72874/01, § 33, 21 aprilie 2015 și Meriakri c. Moldova (radiație), nr. 53487/99, § 33, 1 martie 2005).În cazul de față, Curtea ia notă de faptul că nu a propus o sumă pentru a acoperi cheltuielile și cheltuielile suportate de reclamant în fața acesteia și decide să își exercite puterea discreționară în sensul articolului 43 alineatul (4) din Regulamentul (CEvanova c. Letonia (radiație) [GC], nr. 58822/00, § 53, 7 decembrie 2007, Manfredi c. Franța (dec.), nr. 52117/14, 17 iulie 2017, Saakov c. Rusia (dec.), nr. 39563/11, 13 ianuarie 2015, Zakirov c. Rusia (dec.), nr. 50799/08, 18 februarie 2014, Scholvien și alții c. Germania (dec.), nr. 13166/08, 12 noiembrie 2013, 368/więch c. Polonia (dec.), nr. 60551/11, 1 iulie 2013, Gil c. Polonia (dec.), nr. 461611/11, 4 iunie 2013, Costa San San Severino di Bisignano c. Italia (dec.) [comitet], nr. 58330/16, 15 mai 2018, și Romanenco c. Republica Moldova (dec.) [comitet], n 39107/14, 25 martie 2021. Prin urmare, având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamantului o sumă de 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Având în vedere cele de mai sus, această cerere trebuie eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că din declarația guvernului pârât și din modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate se decide eliminarea cererii de a juca un rol în temeiul art. c) din Convenție. Spune că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, pe lângă sumele conținute în declarația unilaterală a guvernului, în termen de trei luni, 1 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată ; de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va fi crescută de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 7 iulie 2022. Viktoriya Maradudiana Alena Poláčková Grefier adjunct f.f. președintă Anexă Cerere privind obiecțiunile întemeiate pe art. 6 §1 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr (intervenție legislativă în curs de procedură) Numărul și data de introducere a cererii Numele reclamantului și anul nașterii Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (în euro) [1] 43689/13 12/062013 Giorgio GARBIN 1948 Ventura Giovanni Trieste 25/05/2021 22/07/2021 000 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit.
Requête n
o
43689/13
Giorgio GARBIN
contre l’Italie
(voir tableau en annexe)
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 16 juin 2022 en un comité composé de
:
Alena Poláčková,
présidente,
Raffaele Sabato,
Davor Derenčinović,
juges,
et de Viktoriya Maradudina,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 12 juin 2013,
Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les informations détaillées concernant le requérant se trouvent dans le tableau joint en annexe.
Le requérant a été représenté devant la Cour par M
e
Les griefs que le requérant tirait de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, concernant l’application de l’article 1 de la loi n
o
266 de 2005 à des procédures pendantes devant les juridictions civiles, ont été communiqués au gouvernement italien («
le
Gouvernement
»).
À l’issue de négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article
37 de la Convention.
Le Gouvernement reconnaît que le requérant a subi la violation de l’article
6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1.Il s’engage à ne pas procéder au recouvrement, à hauteur de 40 %, de la somme qui a été payée au requérant en exécution du jugement du tribunal de Trieste du 4
mai
2004, annulé en 2006 par la cour d’appel de Trieste en application de l’article
1 de la loi n
o
266 de 2005.
Les termes d’une déclaration unilatérale ont été transmis au requérant plusieurs semaines avant la date de cette décision. Le requérant a indiqué qu’il n’acceptait pas les termes de la déclaration.
La Cour rappelle que l’article
37
§
1
c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si
:
«
(...)
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt
Tahsin Acar c.
Turquie
(question préliminaire) [GC], n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires dirigées contre l’Italie que l’adoption de la loi de finances pour 2006 qui réglait définitivement, de manière rétroactive, le fond du litige opposant les requérants à l’État devant les juridictions internes et rendait vaine toute continuation des procédures, n’était pas justifiée par d’impérieux motifs d’intérêt général (voir
Cicero et autres c. Italie
, n
os
29483/11 et 4 autres, §§ 31-33, 30 janvier 2020;
De Rosa et autres c. Italie
, n
os
52888/08 et 13 autres, §§ 48-54, 11 décembre 2012;
Agrati et autres c. Italie
, n
os
43549/08, 6107/09 et 5087/09, §§ 59-66, 7 juin 2011). Lorsque la Cour a conclu à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention, elle a considéré que les intéressés avaient subi une perte de chances réelle et que, par conséquent, les violations constatées étaient susceptibles d’avoir causé aux requérants un dommage matériel. Quant au dommage moral, la Cour a estimé que le constat de violation auquel elle était parvenue constituait en soi une satisfaction équitable pour le préjudice moral subi par les requérants (
De Rosa et autres
, précité, §§ 60-62).
Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
§
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article
37
§
2 de la Convention (
Josipović c.
Serbie
(déc.), nº
18369/07, 4
mars 2008).
La Cour rappelle, que selon l’article 43 § 4 du règlement de la Cour, lorsqu’une requête est rayée du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention, les dépens sont laissés à son appréciation (voir, par exemple,
Union des témoins de Jéhovah et autres c. Géorgie
(déc.), n
o
72874/01, § 33, 21 avril 2015, et
Meriakri c. Moldova
(radiation), n
o
53487/99, § 33, 1
er
mars 2005). Dans le cas d’espèce, la Cour note que le Gouvernement n’a pas proposé de somme afin de couvrir les frais et dépens engagés par le requérant devant elle et décide d’user de son pouvoir discrétionnaire au sens de l’article 43 § 4 du règlement (
Chevanova c. Lettonie
(radiation) [GC], nº 58822/00, § 53, 7
décembre 2007,
Manfredi c. France
(dec.), nº 52117/14, 17 juillet 2017,
Saakov c. Russie
(dec.), nº 39563/11, 13 janvier 2015,
Zakirov c. Russie
(dec.), nº 50799/08, 18 février 2014,
Scholvien et autres c. Allemagne
(dec.), nº 13166/08, 12 novembre 2013,
Święch c. Pologne
(dec.), nº 60551/11, 1
er
juillet 2013,
Gil c. Pologne
(dec.), nº 46161/11, 4 juin 2013,
Costa San Severino di Bisignano c. Italie
(déc.) [comité], n
o
58330/16, 15 mai 2018, et
Romanenco c. République de Moldova
(déc.) [comité], n
o
39107/14, 25
mars 2021). Par conséquent, compte tenu des documents en sa possession, et de sa jurisprudence, la Cour estime raisonnable d’accorder au requérant une somme de 1
000
euros au titre des frais et dépens.
Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en vertu de l’article
37
§
1
c) de la Convention.
Dit
a)
que l’État défendeur doit verser au requérant, en plus des sommes contenues dans la déclaration unilatérale du Gouvernement, dans les trois mois, 1
000
EUR
(mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme, pour frais et dépens ;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.
Fait en français puis communiqué par écrit le 7 juillet 2022.
Viktoriya Maradudina
Alena Poláčková
Greffière adjointe f.f.
Présidente
Requête concernant des griefs tirés de l’article 6 §1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1
(intervention législative en cours de procédure)
Numéro et date d’introduction de la requête
Nom du requérant et année de naissance
Nom et ville du représentant
Date de réception de la déclaration du Gouvernement
Date de réception de la lettre du requérant
Montant pour frais
et dépens
(en euros)
[1]
43689/13
12/06/2013
Giorgio GARBIN
1948
Ventura Giovanni
Trieste
25/05/2021
22/07/2021
1
000
[1]
Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt.