2ra-1897/21 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

Dosarul nr. 2ra–1897/21

2-19072805-01-2ra-25112021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. N. Lupașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Pahopol, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

12 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Sperciuc Tudor și de

către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă Sperciuc Tudor

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală,

Dorofeev Nicolae cu privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, restituirea bunurilor și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse cererile de apel declarate de Sperciuc Tudor, Ministerul Justiției și

Procuratura Generală și menținută hotărârea din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 01 februarie 2019, Sperciuc Tudor s-a adresat cu cererea de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al RM solicitând restituirea în natură a

imobilelor cu numerele cadastrale XXXX și XXXX.01 sustrase și deținute ilegal sau

suma de 900 000 de euro, prețul de piață al cafenelei și al lotului de teren; achitarea

venitului ratat al localului acaparat abuziv din decembrie 2014 până în prezent în

sumă de 400 000 de lei; restituirea sumei de 20 000 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată și asistența juridică și încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 de

lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că cu scopul de împroprietărire

ilegală a unui ofițer superior de politie locală Inspectoratul de Politie r. Dubăsari în

2007 împotriva lui a fost pornite procese penale de contestare a documentelor care

îi confirmă dreptul de proprietate asupra a 2 imobile: o cafenea-bar și lotul de teren

pe care este amplasat localul. În cadrul acestui proces ultimul a fost pus sub învinuire

și i-a fost aplicată măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi localitatea.

Astfel, folosindu-se de măsură preventivă indicată supra, ofițerul de poliției a

ocupat abuziv localul cafenelei-bar „XXXX” și desfășoară o activitate comercială

ilegală. Pe parcurs ofițerul de politie devine șef al secretariatului în Judecătoria

Dubăsari și angajat al Ministerului Justiției al RM. După acapararea localului,

1

procurorii clasează urmărirea penală pornită împotriva ultimului pe motivul lipsei

indiciilor de infracționalitate.

În timpul procesului penal au fost cerute pentru expertiză documentele în

original ce confirmă dreptul de proprietate a reclamantului, după efectuarea

expertizei și clasarea procesului penal recuperarea documentelor în original nu a fost

posibilă, ci numai în copii alb-negru. La multiplele adresări și plângeri făcute de

către reclamant Comisariatul General de Poliție au fost oferite răspunsuri formale

precum că aceste documente în original au fost expediate prin poștă în adresa

reclamantului, însă ultimul indică că nu este adevărat. În acest sens, consemnează că

cu scopul de apărare a drepturilor patrimoniale, ultimul a fost nevoit să se implice în

procese judiciare civile.

Reclamantul a afirmat că în 2010, aflând-se la Judecătoria Dubăsari, la

comanda șefului secretariatului Judecătoriei Nicolae Dorofeev, polițiștii locali l-au

dus la poliția Dubăsari, unde ultimul a fost maltratat fizic cu vătămări corporale

serioase, având ca scop intimidarea și cedarea dreptului de proprietate în folosul lui

Nicolae Dorofeev.

Printr-o hotărâre judecătorească din 22 octombrie 2012 reclamantul a fost

recunoscut ca unicul titular de drepturi asupra imobilelor după distrugerea

documentelor scoase de la expertiza ca documente veridice și au fost respinse toate

pretențiile ale lui Nicolae Dorofeev. Iar, prin altă hotărâre de judecată din 22

octombrie 2013 a fost înregistrat la oficiul cadastral dreptul de proprietate asupra

imobilelor (cafeneaua-bar și lotul de teren) pe numele reclamantului.

În urma emiterii acestor hotărâri, șeful secretariatului Judecătoriei Dubăsari, cu

susținerea procurorilor locali, a pornit un nou proces penal cu același obiect

împotriva reclamantului.

Reclamantul a indicat că cu mare efort a suportat aceste hărțuieli și în final a

dovedit nevinovăția sa. În acest mod, printr-o ordonanță procurorului din 15 iunie

2018 reclamantul a fost scos de sub urmărire penală pe motivul lipsei indiciilor de

infracționalitate.

În perioada presiunii și hărțuielii provocate de urmărirea penală ilegală, Nicolae

Dorofeev a transmis ilegal localul acaparat în folosința familiei sale și cu ajutorul

registratorilor de la oficiul cadastral Dubăsari, a efectuat unele modificări ilegale în

Registrul bunurilor imobile cu excluderea și radierea dreptului de proprietate

înregistrat pe numele Sperciuc Tudor.

Prin aceasta s-a efectuat o expropriere ilegală cu implicarea și în folosul lui

Dorofeev care în prezent, nefiind recunoscut ca proprietar legal, culege foloase din

activitatea comercială ilegală desfășurată în localul acaparat.

Reclamantul a considerat că, fiind supus unor ilegalități evidente de către

organele de drept, are dreptul să ceară compensarea materială și morală după mulți

ani de hărțuială organizată și expropriere.

Astfel, în instanță a solicitat restituirea în natură a imobilelor cu numerele

cadastrale XXXX și XXXX.01 sustrase și deținute ilegal sau suma de 900 000 de

euro - prețul de piață al cafenelei și al lotului de teren; achitarea venitului ratat al

localului acaparat abuziv din decembrie 2014 până în prezent în sumă de 400 000

lei; restituirea sumei de 20 000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată și asistența

juridică și încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 07 decembrie 2020

acțiunea depusă de Sperciuc Tudor a fost admisă parțial și a fost încasat de la bugetul

de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul reclamantului Sperciuc

Tudor, a sumei de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat. În rest, pretențiile

au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 08 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse cererile

de apel declarate de Sperciuc Tudor, Ministerul Justiției și Procuratura Generală și

menținută hotărârea din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a decide astfel instanțele au reținut că prin intentarea cauzei penale în

privința reclamantului, ultimului i s-a adus atingere drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, inclusiv dreptului la viața sa privată, pe care le-a suportat

în urma acțiunilor organului de urmărire penală, ale procuraturii. Astfel, Sperciuc

Tudor a fost supus unor măsuri preventive ce s-au adeverit într-un final a fi

nefondate, cuantumul prejudiciului moral suportat, apreciat de instanțe ca justificat,

fiind în mărime de 10 000 de lei.

Cu referire la pretențiile reclamantului cu privire la restituirea în natură a

imobilelor și achitarea venitului ratat, instanțele au constatat că în Registrul

bunurilor imobile nu este înregistrat dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile,

dreptul de proprietate a reclamantului asupra bunurilor vizate fiind radiat în baza

încheierii judecătorești nr.3rh-26/15 din 22 aprilie 2015. Totodată, în prezent pe

rolul instanțelor judecătorești sunt pendinte mai multe acțiuni (inclusiv în ordine de

revizuire) depuse de Sperciuc Tudor care au ca obiect contestarea actelor

administrative cu privire la înregistrarea/radierea dreptului de proprietate asupra

bunurilor menționate. În acest context, instanțele au concluzionat că este reparabil

prejudiciul material cauzat persoanei fizice sau juridice doar în urma acțiunilor ilicite

organului de urmărire penală/procuraturii, situație care la caz nu se atestă, or

reclamantul nu a fost lipsit de dreptul de proprietate prin acțiunile organului de

urmărire penală/procuraturii.

La 11 noiembrie 2021, Sperciuc Tudor a contestat cu recurs decizia din 08 iulie

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a examinat

superficial cauza și nu a pătruns în esența probatoriului prezentat.

La 23 noiembrie 2021 (prin poștă electronică), Ministerul Justiției a contestat

cu recurs decizia din 08 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea, iar aprecierea probelor a fost arbitrară.

La 07 decembrie 2021, Dorofeev Nicolae a depus o referință la recursurile

declarate de către Sperciuc Tudor și de către Ministerul Justiției, solicitând

respingerea recursului depus de Sperciuc Tudor și admiterea recursului Ministerului

Justiției.

La 07 decembrie 2021 (prin oficiul poștal), Procuratura Generală a depus o

referință la recursul declarat de Sperciuc Tudor, solicitând considerarea acestuia ca

fiind inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 08 iulie

2021, expediată părților la 23 septembrie 2021, fără a se cunoaște cu certitudine data

recepționării acesteia. Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursurile împotriva deciziei instanței de apel în termenul

stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referințe, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate

de către Sperciuc Tudor și de către Ministerul Justiției, inadmisibile, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către Sperciuc Tudor și de către Ministerul

Justiției, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod

exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

4

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Sperciuc Tudor și de către Ministerul Justiției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Sperciuc Tudor și de

către Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

5