2rac-310/21 — constatarea încălcării dreptului exclusiv asupra mărcilor si repararea prejudiciului

2rac-310/21 — constatarea încălcării dreptului exclusiv asupra mărcilor si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-310/21

2-18165454-01-2rac-03122021

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: D. Tricolici

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: I. Secrieru, A. Malîi, L. Pruteanu

ÎNCHEIERE

12 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Aliona Miron

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Sandu Grosu în

interesele Societății cu Răspundere Limitată „Merolla Trading”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul

Dorian Chiroșca în interesele companiilor nerezidente The Adidas AG company și

The Futbol Club Barcelona company împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Merolla Trading” cu privire la constatarea încălcării dreptului exclusiv asupra

mărcilor și repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 20 iunie 2018, avocatul Dorian Chiroșca, acționând în interesele

companiilor nerezidente The Adidas AG company și The Futbol Club Barcelona

company, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Merolla

Trading”, solicitând (vol. I, f.d.113-115):

-constatarea faptului că produsele inscripționate cu semnele identice cu

mărcile companiilor The Adidas AG și The Futbol Club Barcelona, comercializate

de SRL „Merolla Trading” în buticul amplasat în Centrul Comercial Atrium din

mun. Chișinău, str. Albișoara 4, încalcă drepturile exclusive asupra mărcilor

companiilor The Adidas AG și The Futbol Club Barcelona, adică sunt

contrafăcute;

- interzicerea folosirii neautorizată de către SRL „Merolla Trading” prin acte

de comerț și anume: import, export, distribuție și orice alt act comercial a

mărfurilor cu mărcile companiilor The Adidas AG și The Futbol Club Barcelona;

- obligarea pe cheltuiala SRL „Merolla Trading” de a distruge produsele

depozitate, comercializate sau sechestrate din buticul amplasat în Centrul

Comercial Atrium din mun. Chișinău, str. Albișoara 4, și administrate de SRL

„Merolla Trading”;

1

- obligarea SRL „Merolla Trading” să achite executorului judecătoresc Nina

Isac toate cheltuielile de depozitare a mărfii sechestrate în conformitate cu procesul

-verbal nr. 131-1154/2018 din 02 iulie 2018;

- obligarea SRL „Merolla Trading” la plata despăgubirilor materiale și

morale în cuantum provizoriu după cum urmează: a) pentru compania The Adidas

AG prejudiciul material în sumă de 3 600 de euro și prejudiciul moral în sumă de 3

600 de euro; b) pentru compania The Futbol Club Barcelona prejudiciul material în

sumă de 2 400 de euro și prejudiciul moral în sumă de 2 400 de euro;

- obligarea pârâtei de a publica în presă, pe cheltuiala sa, dispozitivul

hotărârii judecătorești, în două publicații de circulație națională;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor în sumă de 2 100 de lei pentru

întocmirea procesului-verbal de constatare a faptelor și stărilor de fapt și costul

cumpărăturii de control - maiou cu pantaloni scurți pentru bărbați, precum și un

costum sportiv pentru bărbați cu marca ADIDAS și respectiv BARCELONA în

sumă totală de 900 de lei;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

15 000 de lei.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, compania pârâtă SRL „Merolla

Trading” a organizat comerțul cu amănuntul a articolelor de îmbrăcăminte sport

care poartă mărci identice sau similare cu cele ce aparțin companiilor reclamante.

La solicitarea reprezentanților acestora, executorul judecătoresc a efectuat o

cumpărătură de control. Pentru marfa procurată a fost achitată în total suma de 900

de lei, iar de către reprezentanții SRL „Merolla Trading” a fost eliberat bonul fiscal

nr. ZK00805902 din 22 decembrie 2017, anexat la actul de constatare a faptelor și

stărilor de fapt.

S-a menționat că companiile reclamante nu au încheiat nici un contract de

distribuție cu compania pârâtă, între acestea nu a existat niciodată careva relații

comerciale.

În incinta buticului administrat de compania pârâtă au fost depistate mai

multe articole de îmbrăcăminte care poartă mărcile verbale și figurative ce aparțin

companiilor The Adidas AG și The Futbol Club Barcelona. Iar prin această

modalitate de valorificare, se aduce o gravă atingere drepturilor de proprietate

intelectuală ale companiilor reclamante.

Conform procesului-verbal de sechestru din data de 2 iulie 2018, întocmit de

executorul judecătoresc Nina Isac, au fost sechestrate 18 seturi și 28 costume.

Astfel că 60 euro x 18 seturi = 1 080 de euro și 90 euro x 28 costume = 2520 de

euro (1080 + 2520 = 3 600 de euro, ceea ce constituie prejudiciul material cauzat

companiei The Adidas AG de compania pârâtă.

Din informația primită de la compania The Futbol Club Barcelona, costul

unui set-maiou cu pantaloni scurți pentru bărbați cu marca BARCELONA similar

cu cel comercializat de pârâtă constituie - 80 de euro, astfel costul unui set-maiou

cu pantaloni scurți pentru bărbați fiind înmulțit cu numărul de articole vestimentare

depistate în secția comercială care aparține pârâtei, acesta fiind de circa 30 articole

vestimentare, rezultă suma de 2 400,00 de euro, ceea ce constituie prejudiciul

material cauzat companiei The Futbol Club Barcelona de compania pârâtă.

Prin hotărârea din 18 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de The Adidas AG company și The

2

Futbol Club Barcelona company împotriva SRL „Merolla Trading” cu privire la

constatarea încălcării dreptului exclusiv asupra mărcilor și repararea prejudiciului

material și moral.

La 2 mai 2019, reprezentatul The Adidas AG company, avocatul Dorian

Chiroșca, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de The Adidas AG company și The Futbol Club Barcelona și s-a

menținut hotărârea din 18 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 9 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de avocatul Dorian Chiroșca în interesele The Adidas AG

company, s-a casat decizia din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și s-a

restituit cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Prin decizia din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de către avocatul Dorian Chiroșca în interesele The Adidas AG

company.

S-a casat hotărârea din 18 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și s-a adoptat o hotărâre nouă, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Dorian

Chiroșca în interesele The Adidas AG Company.

S-a constat că produsele inscripționate cu semnele identice cu mărcile

companiilor The Adidas AG company, comercializate de SRL ,,Merolla Trading”

în buticul amplasat în Centrul Comercial Atrium din mun. Chișinău, str.Albișoara,

4, încalcă drepturile exclusive asupra mărcilor companiilor The Adidas AG

company, fiind contrafăcute.

S-a interzis SRL ,,Merolla Trading” folosirea neautorizată prin acte de

comerț, import, export, distribuție și a oricărui alt act comercial a mărfurilor cu

mărcile companiilor The Adidas AG company.

S-a obligat SRL ,,Merolla Trading”, pe cheltuiala sa, de a distruge produsele

depozitate, comercializate sau sechestrate din buticul amplasat în Centrul

Comercial Atrium din mun. Chișinău, str.Albișoara, 4 și administrate de SRL

,,Merolla Trading”.

S-a încasat de la SRL ,,Merolla Trading” în beneficiul The Adidas AG

company, cu titlu de prejudiciul moral, suma de 20 000 lei.

S-a încasat de la SRL ,,Merolla Trading” în beneficiul The Adidas AG

company, costul cumpărăturii de control în sumă de 550 lei.

S-a obligat SRL ,,Merolla Trading”, de a publica în mass-media, pe

cheltuiala sa, dispozitivul hotărârii judecătorești în 2 publicații de circulație

națională.

S-a încasat de la SRL ,,Merolla Trading” în beneficiul Statului taxa de stat în

mărime de 600 lei.

În rest, acțiunea în partea obligării la repararea prejudiciului material și

moral, cheltuielilor pentru întocmirea procesului - verbal de constatarea faptelor și

stărilor de fapt și a cheltuielilor de asistență juridică, s-a respins ca neîntemeiată.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a constatat că prin

comercializarea produselor inscripționate cu semnele identice cu mărcile ce aparțin

3

The Adidas AG company, SRL „Merolla Trading” a încălcat drepturile exclusive

ale acesteia asupra mărcilor pe care le deține.

A reținut că reprezentantul companiei reclamante nu a probat pretenția

privind încasarea despăgubirii pentru prejudiciul material cauzat, în sumă de 3600

euro.

Totodată, instanța de apel a menționat că, deși nu a fost probat prejudiciul

material, compania reclamantă nu poate fi lipsită de dreptul la o satisfacție

echitabilă sub aspect moral, având în vedere că la caz s-a constatat că produsele

inscripționate cu semnele identice cu mărcile companiei The Adidas AG company,

comercializate de SRL ,,Merolla Trading” în buticul amplasat în Centrul

Comercial Atrium din mun. Chișinău, str.Albișoara, 4, încalcă drepturile exclusive

asupra mărcilor The Adidas AG company, acestea fiind contrafăcute.

La 19 noiembrie 2021, avocatul Sandu Grosu, în interesele SRL „Merolla

Trading”, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și menținerea hotărârii din 18 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

În motivarea recursului a invocat că decizia este neîntemeiată, pasibilă de a

fi casată integral, cu respingerea cererii de apel formulată de către reprezentantul

The Adidas AG company, Dorian Chiroșca și menținerea hotărârii primei instanțe.

Consideră că instanța de apel a dat o apreciere eronată materialelor dosarului

și prevederilor legale relevante, în special art. 9 alin. (2) din Legea nr. 38/2008,

care indică că în cazul unei dispute judiciare, obiect al căreia este protecția

mărcilor comerciale, partea care invocă ingerința urmează să probeze existența

acestei ingerințe, cu obligarea la prezentarea probelor pertinente și concludente în

acest sens.

A menționat că, deși s-a făcut trimitere la norma legală, ce obligă partea care

invocă ingerința adusă la probarea poziției sale, The Adidas AG company

reprezentantă de avocatul Dorian Chiroșca, nu a prezentat nici o probă, care ar

demonstra ingerința adusă mărcii comerciale The Adidas AG company, dar

constată că o astfel de ingerință s-a produs, în baza unui act ilegal emis de

executorul Judecătoresc Tatiana Catan, care contrar prevederilor legale a efectuat o

achiziție de control, fapt expres interzis prin lege.

Cu privire la pretinsele probe prezentate de reprezentantul companiei

reclamante, a susținut că întreaga poziție a intimatului este bazată pe Actul de

constare din 22 decembrie 2017, a executorului judecătoresc Catan Tatiana, în

urma efectuării unei cumpărături de control, însă acesta nu poate fi apreciat ca

probă, deoarece a fost întocmit de către executorul judecătoresc prin exercitarea

unor atribuții ce nu sunt prevăzute de lege.

Astfel, a indicat că nici art. 22 din Codul de executare, nici art. 7 din Legea

privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010 nu acordă executorului

judecătoresc dreptul de a efectua cumpărături de control.

Unica normă legală care reglementează astfel de activitate este art. 224 din

Codul fiscal. Însă, aceste norme nu au fost respectate de către executor, deoarece

cumpărătură de control a fost executată tainic, fără informarea recurentului măcar

după efectuarea cumpărăturii de control, ceea ce se confirmă prin lipsa semnăturii

lucrătorilor SRL „Merolla Trading” pe actul menționat.

4

Suplimentar, a reținut că nu este clar în baza căror probe instanța de apel a

ajuns la concluzia că marfa comercializată de SRL „Merolla Trading” este

contrafăcută, în situația în care la materialele dosarului nu este anexat nici un act ce

atestă acest fapt.

La materialele dosarului lipsește cu desăvârșire concluzia unui expert prin

care s-ar demonstra că articolele vestimentare comercializate încalcă drepturile la

marcă comercială ale The Adidas AG company, motiv din care concluziile expuse

în conținutul deciziei sunt neîntemeiate și eronate, rezultate din aprecierea eronată

a circumstanțelor de fapt și a normelor de drept.

Consideră că instanța de apel a abuzat de prevederile legale și a dat o

apreciere pur subiectivă, nebazată pe probe pertinente, precum că, de către SRL

„Merolla Trading” s-a încălcat dreptul la marcă comercială a The Adidas AG

company.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată părților la 15 noiembrie 2021 prin intermediul poștei electronice, iar

recursul a fost depus, la 19 noiembrie 2021, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin referința din 20 decembrie 2021, reprezentantul The Adidas AG

company, avocatul Dorian Chiroșca, a solicitat respingerea recursului ca fiind

inadmisibil și neîntemeiat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

5

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Sandu Grosu în interesele SRL „Merolla Trading” nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Sandu Grosu în

interesele Societății cu Răspundere Limitată „Merolla Trading”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Aliona Miron

Victor Burduh

7