2rac-277/21 — cu privire la constatarea ineficienței actului juridic și anularea declarației de reziliere

2rac-277/21 — cu privire la constatarea ineficienței actului juridic și anularea declarației de reziliere (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-277/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. A. Brăgaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

DECIZIE

22 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Banca Comercială „Moldova Agroindbank”

Societate pe Acțiuni

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „D.F.N.” împotriva Băncii Comerciale „Moldova Agroindbank” Societate

pe Acțiuni cu privire la constatarea ineficienței actului juridic și anularea declarației

de reziliere

împotriva deciziei din 9 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Banca Comercială „Moldova Agroindbank” Societate pe

Acțiuni și menținută hotărârea din 2 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 18 februarie 2020, SRL „D.F.N.” a depus cerere de chemare în jduecată

împotriva BC „Moldova Agroindbank” SA cu privire la constatarea ineficienței

actului juridic.

În motivarea acțiunii a invocat că în adresa SRL „D.F.N.” a fost expediată de

către BC „Moldova Agroindbank” SA scrisoarea nr. S472/E00018 din 4 februarie

2020, prin care pârâta a notificat că va rezoluționa unilateral la data de 3 aprilie 2020,

contractul nr. XXXXX din XXXXX privind deschiderea și deservirea contului

curent pentru persoane juridice.

A comunicat că la 6 februarie 2020, la BC „Moldova Agroindbank” SA a fost

depusă scrisoarea înregistrată cu nr. S472/I00040, în care au fost indicate obiecțiile,

însă până în prezent nu a primit vreo reacție la obiecțiile adresate.

1

Astfel, a menționat reclamanta că BC „Moldova Agroindbank” SA nu a avut

temei pentru declararea rezoluțiunii contractului de cont curent, or aceasta nu s-a

asigurat că SRL „D.F.N.” are alte posibilități de efectuare a decontărilor.

În acest sens, pârâta urma să solicite de la SRL „D.F.N.” informația dacă are

deschise alte conturi curente la alte bănci, în scopul confirmării faptului că poate

beneficia în alt mod de posibilitatea efectuării decontărilor prin virament.

O asemenea solicitare din partea băncii nu a parvenit, iar SRL „D.F.N.” nu

are alte conturi în alte bănci comerciale.

Cu referire la prevederile art. 45 alin. (4) din Legea nr.114 din 18 mai 2012

cu privire la serviciile de plată și moneda electronică, a evidențiat că scrisoarea de

rezoluțiune datează cu 4 februarie 2020, iar data pentru rezoluționare indicată este

3 aprilie 2020, astfel, în atare circumstanțe se constată că BC „Moldova

Agroindbank” SA nu numai că nu a clarificat situația dacă SRL „D.F.N.” are alte

conturi bancare, dar nici nu a acordat un termen suficient pentru a clarifica situațiași

a deschide un alt cont în altă bancă.

Or, conform art. 45 alin. (4) din Legea nr.114 din 18 mai 2012 cu privire la

serviciile de plată și moneda electronică, 2 în cazul în care se convine în contractul-

cadru, prestatorul de servicii de plată poate rezoluționa unilateral un contract-cadru

încheiat pe o durată nedeterminată prin transmiterea unui preaviz, pe suport de hârtie

sau pe alt suport durabil ori în alt mod convenit de părți (e-mail, sms etc.), cu cel

puțin 2 luni înainte.

A precizat că scrisoarea a fost recepționată la data de 5 februarie 2020,

respectiv termenul de 2 luni, prevăzut de art. 45 alin. (4) din legea menționată, expiră

la data de 5 aprilie 2020, deci rezoluțiunea nu poate avea loc mai înainte de data de

5 aprilie 2020.

La fel, a afirmat că în scrisoarea sa de reziliere, BC „Moldova

Agroindbank” SA a invocat drept temei prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 308

din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și

finanțării terorismului, însă, trimiterea la asemenea prevederi sunt neîntemeiate și

abuzive, or fără a avea temei de reziliere, banca a inventat temeiul său prin prisma

legii menționate.

A notat reclamantul că, la criteriul prevăzut la art. 5 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 308 din 22 decembrie 2017, se menționează că banca deține toate documentele

necesare pentru identificarea clientului SRL „D.F.N”, copia actului de înregistrare

și a extrasului din Registrul de stat fiind prezentate, respectiv, în legătură cu această

cerință nu pot fi aplicate măsuri de precauție

La criteriul prevăzut la art. 5 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 308 din 22 decembrie

2017, se indică că potrivit pct. 30 din Regulamentul cu privire la cerințele privind

prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în activitatea

băncilor, aprobat prin Hotărârea Comitetului Executiv al Băncii Naționale a

Moldovei nr. 200 din 09 august 2018 - „(...) Dacă nu există motive de suspiciune și

în cazul în care au fost epuizate toate mijloacele posibile stabilite conform pct.29,

nu s-a identificat nicio persoană în calitate de beneficiar efectiv, persoana fizică care

ocupă funcția de administrator al clientului este considerată beneficiar efectiv. (...)”.

2

Așadar, prin prisma normei citate, reiese că banca nu este în drept de a rezilia

contractul, invocând imposibilitatea identificării beneficiarului efectiv, norma

prevăzând alte consecințe pentru astfel de cazuri, mai mult decât atât, banca nu a

informat despre existența cărorva suspiciuni legate de beneficiarul efectiv și nu a

acordat posibilitatea prezentării actelor relevante în acest sens, ceea ce îi

îndreptățește să concluzioneze asupra executării în mod abuziv de către bancă a

sarcinilor impuse de legislația cu privire la spălarea banilor.

Cu referire la criteriul prevăzut la art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 308 din

22 decembrie 2017, a susținut reclamanta că extrasul din Registrul de stat al

persoanelor juridice conține informația privind genurile de activități desfășurate de

SRL „D.F.N.”, alte activități decât cele indicate în listă nu sunt desfășurate,

respectiv, nici potrivit acestui criteriu nu pare a fi posibilă aplicarea măsurilor de

precauție.

Cu toate că potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 308 din 22 decembrie 2017

,,(...)în acest caz, entitățile raportoare sunt în drept să nu explice clientului motivul

refuzului”, această normă nu trebuie interpretată ca posibilitate de aplicare abuzivă

a măsurilor de precauție și de reziliere arbitrară a contractului.

Pentru a crea certitudine asupra circumstanțelor este necesar ca astfel de

măsuri să fie totuși motivate, or scrisoarea menționată din partea BC „Moldova

Agroindbank” SA, naște suspiciuni puternice, nefiind clar, în raport cu care

circumstanțe de fapt, căror anume cerințe nu s-a conformat SRL „D.F.N.”.

Prin urmare, scrisoarea emisă în adresa SRL „D.F.N.” este un act juridic

ineficient.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 357, 359, 1499, 1753 Cod

civil, art. 7 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, art. 166, 174, 175

CPC.

A solicitat admiterea acțiunii și constatarea ineficienței scrisorii

nr. S472/E00018 din 4 februarie 2020 emisă de BC „Moldova Agroindbank” SA

către SRL „D.F.N.”

La 27 februarie 2020, SRL „D.F.N.”,reprezentată de avocatul Denis Calaida

a depus cerere privind completarea acțiunii, solicitând și anularea declarației de

reziliere ineficiente a contractului nr. XXXXX din XXXXX privind deschiderea și

deservirea contului curent.

Prin hotărârea din 2 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost constatată ineficiența scrisorii nr. S472/E00018 din 4 februarie 2020

emisă de BC „Moldova Agroindbank” SA în adresa SRL „D.F.N.” privind rezilierea

unilaterală din data de 3 aprilie 2020 a contractului nr. XXXXX din XXXXX privind

deschiderea și deservirea contului curent pentru persoanele juridice încheiat cu

compania SRL „D.F.N.”.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 9 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de BC „Moldova Agroindbank” SA și menținută hotărârea primei instanțe.

La 24 septembrie 2021, BC „Moldova Agroindbank” SA a declarat recurs

împotriva deciziei din 9 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

3

acestuia, casarea parțială a hotărârii primei instanțe, în partea ce ține de constatarea

ineficienței scrisorii nr.S472/E00018 din 4 februarie 2020 emisă de BC „Moldova

Agroindbank” SA în adresa SRL „D.F.N.” privind rezilierea unilaterală din data de

3 aprilie 2020 a contractului nr. XXXXX din XXXXX privind deschiderea și

deservirea contului curent pentru persoanele juridice încheiat cu compania

SRL „D.F.N.”, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată, fiind pasibilă de a fi casată, deoarece instanța

de apel nu a aplicat legea (art. 1753 alin. (1) Cod civil) care trebuia să fie aplicată, a

aplicat o lege (art. 45 alin. (4) din Legea cu privire la serviciile de plată și monedă

electronică nr. 114 din 18 mai 2012) care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în

mod eronat legea, bazându-și soluția pe aprecierea arbitrară și greșită a probelor și

circumstanțelor importante ale litigiului.

A considerat soluția oferită de instanța de apel ca fiind nejustificată și în

contradicție cu clauzele contractului și care lezează interesele băncii și posibilitatea

de a-și realiza drepturile prescrise în contract.

Instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 9 alin. (1), (2) lit. a), 10 alin. (1),

308, 312, 1084 alin. (2), (4) și 1753 alin. (1) Cod civil.

La 3 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, SRL „D.F.N.”,

reprezentată de avocații Aureliu Colenco și Denis Calaida a depus referință la

recursul declarat de BC „Moldova Agroindbank” SA, prin care a solicitat declararea

inadmisibilității recursului sau, după caz, respingerea recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 19 iulie 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 221 vol. I), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 24 septembrie 2021 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

4

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum denotă actele cauzei,SRL „D.F.N.” înaintând acțiunea în judecată

împotriva BC „Moldova Agroindbank” SA, cu ulterioarele concretizări, a solicitat

constatarea ineficienței scrisorii nr. S472/E00018 din 4 februarie 2020 emisă de

BC „Moldova Agroindbank” SA către SRL „D.F.N.” și anularea declarației de

reziliere ineficiente a contractului nr. XXXXX din XXXXX privind deschiderea și

deservirea contului curent.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis acțiunea parțial, a

constatat ineficiența scrisorii nr. S472/E00018 din 4 februarie 2020 emisă de

BC „Moldova Agroindbank” SA în adresa SRL „D.F.N.” privind rezilierea

unilaterală din data de 3 aprilie 2020 a contractului nr. XXXXX din XXXXX privind

deschiderea și deservirea contului curent pentru persoanele juridice încheiat cu

compania SRL „D.F.N.”. În rest, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Judecând apelul declarat de către BC „Moldova Agroindbank” SA, instanța

de apel a respins apelul și a menținut hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la

caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că, contrar prevederilor

art. 239 CPC și art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanței de apel este una nemotivată,

iar concluziile instanței de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând

putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în

prezentul litigiu în raport cu materialul probator, precum și normele de drept ce

reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară

și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

La fel, și alin. (5) al normei enunțate expres prevede că instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată și din

specificul obiectului acțiunii în cauză, se va remarca că în scopul stabilirii

temeiniciei sau netemeiniciei hotărârii contestate la caz, instanța de apel avea

obligația de a pătrunde în esența criticilor aduse de către apelanta BC „Moldova

Agroindbank” SA în dezacordul cu hotărâre primei instanțe și de a se expune pe

marginea tuturor motivelor invocate de aceasta.

Astfel, se constată că instanța de apel la adoptarea soluției sale a reținut ca

temei de admitere a cerinței SRL „D.F.N.” cu privire la constatarea ineficienței

5

scrisorii nr. S472/E00018 din 4 februarie 2020 emisă de BC „Moldova

Agroindbank” SA în adresa SRL „D.F.N.” privind rezilierea unilaterală din data de

3 aprilie 2020 a contractului nr. XXXXX din XXXXX privind deschiderea și

deservirea contului curent pentru persoanele juridice încheiat cu compania

SRL „D.F.N.”, faptul neîntrunirii la caz a prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea nr.

308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și

finanțării terorismului, invocat de BC „Moldova Agroindbank” SA în notificarea de

reziliere a contractului, potrivit cărora în cazul în care nu este posibilă conformarea

la cerințele prevăzute la alin. (2) lit. a)–c), entitățile raportoare sunt obligate să nu

efectueze nicio activitate sau tranzacție, inclusiv printr-un cont de plăți, să nu

stabilească nicio relație de afaceri ori să termine o relație de afaceri existentă și să

aibă în vedere transmiterea formularelor speciale privind raportarea activităților sau

tranzacțiilor suspecte Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor în

conformitate cu prevederile art. 11. În acest caz, entitățile raportoare sunt în drept să

nu explice clientului motivul refuzului.

Concluzionând în acest sens, că odată cu încheierea contractului privind

deschiderea și deservirea contului curent pentru persoane juridice din XXXXX, între

BC „Moldova Agroindbank” SA și SRL „D.F.N.”, au fost prezentate actele necesare

în vederea identificării clientului SRL „D.F.N.”, precum și copia extrasului din

Registrul de stat al persoanelor juridice nr. XXXXX din XXXXX în care este indicat

obiectul principal de activitate a întreprinderii SRL „D.F.N.”, care sunt înregistrate

pe 20 de poziții, precum și persoana fizică care deține funcția de administrator,

instanța de apel nu a dat apreciere argumentelor BC „Moldova Agroindbank” SA

din cererea de apel precum că BC „Moldova Agroindbank” SA nu a invocat

declararea rezilierii contractului nr. XXXXX din XXXXX privind deschiderea și

deservirea contului curent pentru persoanele juridice încheiat cu SRL „D.F.N.”, pe

faptul lipsei documentelor și informațiilor suficiente privind identificarea

beneficiarului efectiv, dar analizând totalitatea circumstanțelor de fapt și de drept

BC „Moldova Agroindbank” SA a concluzionat asupra eventualității survenirii unui

risc sporit de implicare a băncii în operațiuni de XXXXX (f. d. 122-122 verso vol.

I).

În același timp, se atestă că ajungând la o astfel de concluzie, instanța de apel

nu a supus examinarea cauzei prin prisma criteriului prevăzut de art. 5 alin. (2) lit.

c) din Legea nr. 308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea și combaterea

spălării banilor și finanțării terorismului, potrivit cărora măsurile de precauție

privind clienții cuprinde înțelegerea scopului și a naturii dorite a relației de afaceri

și, dacă este necesar, obținerea și evaluarea informației privind acestea, temei ce

derivă din prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 308 din 22 decembrie 2017 cu

privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

Or, verificarea acestui aspect, devine inevitabil, în situația în care prin

scrisoarea nr. S472/E00018 din 4 februarie 2020, BC „Moldova Agroindbank” SA

a informat SRL „D.F.N.” că potrivit prevederilor Legii nr. 308 din

22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării

terorismului, banca este obligată să aplice măsuri de precauție privind clienții săi, în

6

vederea înțelegerii scopului și a naturii dorite a relației de afacere cu banca (f. d.

26 vol. I).

Aici, de principiu este și faptul că instanța de apel nu a dat o apreciere clară și

exhaustivă argumentelor BC „Moldova Agroindbank” SA din cererea de apel

precum că la survenirea unor suspiciuni de XXXXX, banca în calitate de entitate

raportoare poate aplica ca măsură de precauție terminarea relațiilor afaceri existente

și că în aceste cazuri entitatea raportoare (banca) este în drept să nu explice motivul

refuzului de a continua relația de afaceri (f. d. 123 vol. I).

Pe de altă parte, se constată că de către instanța de apel a fost trecut cu vederea

și lăsat fără examinare un alt argument adus în cererea de apel de către BC „Moldova

Agroindbank” SA și anume că de către prima instanță greșit au fost aplicate

prevederile art. 45 alin. (4) din Legea cu privire la serviciile de plată și moneda

electronică nr. 114 din 18 mai 2012, care reglementează că în cazul în care se

convine în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate rezilia unilateral

un contract-cadru încheiat pe o durată nedeterminată prin transmiterea unui preaviz,

pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ori în alt mod convenit de părți (e-mail,

sms etc.), cu cel puțin 2 luni înainte.

Or, contractul nr. XXXXX din XXXXX privind deschiderea și deservirea

contului curent pentru persoanele juridice, încheiat între BC „Moldova

Agroindbank” SA și SRL „D.F.N.”, nu este aferent unui contract-cadru.

Mai cu seamă că prevederile Legii cu privire la serviciile de plată și moneda

electronică nr. 114 din 18 mai 2012, sunt aplicabile doar raporturilor dintre

prestatorii de servicii de plată (inclusiv băncile) și persoanele fizice în calitate de

consumatori ai acestor servicii, dar nu și persoanelor juridice.

Astfel fiind, instanța de apel, însă, fără a supune verificării argumentul dat în

raport cu prevederile legale sub imperiul căror urmează a fi judecat prezentul litigiu,

s-a limitat doar la expunerea concluziilor reținute de prima instanță, constatând în

baza prevederilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 114 din 18 mai 2012 cu privire la

serviciile de plată și moneda electronică, că scrisoarea privind notificarea rezilierii

contractului a fost emisă la data de 4 februarie 2020, iar data pentru rezilierea

unilaterală a contractului a fost indicată 3 aprilie 2020, pe când scrisoarea a fost

recepționată de către SRL „D.F.N.” la 5 februarie 2020, urmare la care termenul de

2 luni urma să expire la data de 5 aprilie 2020 și nicidecum la 3 aprilie 2020.

Distinct de aceste constatări, instanța de recurs relevă jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului și anume cauza Fomin vs. Moldova din 11 ianuarie

2012, unde Curtea a indicat că dreptul la un proces echitabil include dreptul părților

de a fi auzite, ce, la rândul său, presupune nu doar posibilitatea de a prezenta

argumente instanței, dar, în primul rând, obligația corespunzătoare a instanței de a

arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente ale părții au fost

acceptate sau respinse.

Drept urmare, instanța de recurs remarcă că întru judecarea justă și corectă a

litigiului, ca urmare a identificării în substanță a obiectului litigiului, instanța de apel

era obligată să se expună și să dea apreciere tuturor motivelor invocate în apel, fapt

ce direct rezultă din prevederile art. 373 alin. (1), (5) CPC.

7

De altfel, instanța de recurs conchide că soluția instanței de apel în sensul

adoptat este cu atât mai inexplicabilă, cu cât aceasta într-un mod contradictoriu pe

de o parte a stabilit că instanța de judecată nu a fost sesizată în scopul constatării

existenței sau lipsei dreptului de reziliere a contractului în mod unilateral, iar pe de

altă parte a menționat la faptul că BC „Moldova Agroindbank” SA nu era în drept

să rezilieze contractul, având în vedere că la momentul rezilierii, SRL „D.F.N.” avea

doar unicul cont curent deschis la BC „Moldova Agroindbank” SA, iar

BC „Moldova Agroindbank” SA nu s-a asigurat dacă SRL „D.F.N.” are deschise

alte conturi curente în alte bănci.

Așadar, instanța de recurs consideră, că instanța de apel a dat o rezolvare

unilaterală și superficială cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii

supusă apelului, în raport cu probele anexate la materialele cauzei și legislația ce

guvernează litigiul în cauză, cât și criticele invocate în cererea de apel de către

apelantul BC „Moldova Agroindbank” SA.

În conexiunea celor relatate, este cert că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns,

având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speță,

respectiv instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar

asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate

cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă subliniază

rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din

Convenția Europeana a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil

nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către

instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

argumentelor și elementelor de a proba sau cel puțin de a le aprecia.

De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial poziția

doar a unei părți a raportului litigios, ci trebuie sa analizeze cauza și sa răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele părți.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a

casa decizia instanței de apel și de a remite cauza spre rejudecare în instanța de apel,

deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționateși rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Banca Comercială „Moldova Agroindbank”

Societate pe Acțiuni.

Se casează decizia din 9 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „D.F.N.”

împotriva Băncii Comerciale „Moldova Agroindbank” Societate pe Acțiuni cu

8

privire la constatarea ineficienței actului juridic și anularea declarației de reziliere,

cu remiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet

de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

9