2ra-1889/21 — anularea ordinului de concediere

Dosarul nr. 2ra-1889/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

22 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexei

Musteața, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexei Musteața

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Amiasteel Group” cu privire la

anularea ordinului de concediere, repararea prejudiciului material și moral, precum

și încasarea compensației în locul restabilirii la lucru,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Alexei Musteață, reprezentat de avocatul Augustin

Procopovici și a fost menținută hotărârea din 18 ianuarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 15 mai 2020 Alexei Musteața a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Amiasteel Group” cu privire la

anularea ordinului de concediere, repararea prejudiciului material și moral, precum

și încasarea compensației în locul restabilirii la lucru.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 15 august 2019 a fost angajat

în baza contractului individual de muncă nr. 14/19CIM la SRL „Amiasteel Group”,

în funcția de lăcătuș la asamblarea construcțiilor din metal cu un salariu lunar în

mărime de 4000 de lei (p. 4.1. din contract).

Din cauza că SRL „Amiasteel Group” nu achita la timp salariul în mărime de

4000 de lei și de loc salariul neoficial care i-a fost promis (suplimentar încă 4000 de

lei), iar dînsul se revolta, între el și directorul întreprinderii a apărut un conflict.

În luna noiembrie brigadierul Andrei Zlatov i-a interzis accesul la locul de

muncă. Careva acte referitor la eliberarea sa din funcție nu i-au fost prezentate. Întru

soluționarea conflictului s-a adresat la procuratură, de unde petiția a fost

redirecționată la Inspectoratul de Stat al Muncii.

1

Din răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii din 19 decembrie 2019,

reclamantul a aflat că prin ordinul nr. 23/19E din 21 noiembrie 2019 a fost eliberat

din funcția deținută în cadrul SRL „Amiasteel Group”.

În data de 20 februarie 2020 din numele reclamantului a fost adresată o

somație angajatorului-pîrît. Prin scrisoarea SRL „Amiasteel Group” din 06 martie

2020, pe care a recepționat-o pe data de 08 mai 2020, pretențiile sale au fost respinse.

Până în prezent cu ordinul nr. 23/19E din 21 noiembrie 2019 nu a făcut cunoștință.

Care sunt motivele concedierii sale nu cunoaște.

A considerat că a fost concediat contrar prevederilor articolelor 206 alin. (1),

art. 208 alin. (1), 210 alin. (1) din Codul muncii.

În acest context, a menționat că, angajatorul SRL „Amiasteel Group” nu a

prezentat vreun proces-verbal din care să rezulte refuzul reclamantului de a prezenta

o explicație scrisă privind fapta imputată acestuia din urmă.

În continuare, reclamantul Alexei Musteața a menționat precum că, în ordinul

nr. 23/19 din 21 noiembrie 2019, angajatorul nu a indicat data și orele lipsei de la

serviciu, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și nici organul în care

sancțiunea poate fi contestată.

De asemenea, reclamantul a invocat că, același ordin de concediere din 21

noiembrie 2019 se referă la destituirea /demiterea din funcție, sancțiune, care de fapt

nu este prevăzută de normele Codului muncii. Or, respectarea terminologiei este

importantă, având în vedere faptul că, legiuitorul delimitează noțiunea de demisie

de cea de concediere.

Și în final, reclamantul Alexei Musteața a indicat că, procesul-verbal din 22

noiembrie 2019 nu este semnat de reprezentantul salariaților. Prin faptul că

reclamantul a fost privat ilegal de dreptul și de posibilitatea de a munci, i-au fost

cauzate suferințe psihice, plasându-l într-o situație de incertitudine și frustrare

referitor la situația sa materială.

A solicitat reclamantul Alexei Musteața anularea ordinului de concediere nr.

23/19E din 21 noiembrie 2019, încasarea din contul pârâtului SRL „Amiasteel

Group” în beneficiul său prejudiciul cauzat prin eliberarea nelegitimă din serviciu

pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, începând cu 21 noiembrie

2019 până la data pronunțării hotărârii judecătorești, în mărimea salariului mediu al

salariatului pentru această perioadă, încasarea compensației în locul restabilirii la

locul de muncă în mărime de trei salarii medii lunare, adică suma de 12000 de lei,

precum și repararea prejudiciului moral în mărime de 4000 de lei.

Prin hotărârea din 18 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de Alexei Musteața.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 28 ianuarie 2021, Alexei

Musteața, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici a depus cerere de apel

nemotivată, iar la 17 mai 2021 a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Alexei Musteața, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici și

a fost menținută hotărârea primei instanțe.

2

În susținerea soluției sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 81 alin.

(3), 86 alin. (1) lit. h), 206, 208 alin. (1) și (2) Codul muncii și a reținut că prima

instanță just a stabilit că acțiunile salariatului Alexei Musteața au fost încadrate în

temeiul art. 86 alin. (1) lit. h), 90, 329 alin. (1) și (2) din Codul muncii, și anume nu

s-a prezentat în circumstanțele indicate la postul de muncă și nu a justificat absențele

sale.

Instanța de apel a mai stabilit că ordinul de concediere nr. 23/19E din 21

noiembrie 2019, în privința salariatului Alexei Mustață a fost emis legal în

conformitate cu legislația muncii, fiind respectată procedura de concediere de către

SRL „Amiasteel Group”.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului material și a

prejudiciului moral cauzat, instanța de apel a apreciat ca fiind justă concluzia

instanței ierarhic inferioară precum că respectivele pretenții comportă un caracter

subsecvent pretenției privind restabilirea în funcție, și prin urmare corect au fost

respinse.

La 01 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Alexei Musteața,

reprezentat de avocatul Augustin Procopovici a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat eronat legea.

A susținut că ordinul de concediere este nul deoarece a fost întocmit cu

încălcarea Codului muncii și anume a art. 206 alin. (1) coroborat cu art. 86, art. 208

alin. (1), art. 210 alin. (1), art. 210 alin. (2) coroborat cu art. 1 și 21 din Codul muncii.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat că încălcarea acestor norme

nu este temei de nulitate a actului de concediere în cazul în care se constată că a avut

loc abatere disciplinară.

A mai susținut că constatarea unei abateri disciplinare cu încălcarea normelor

legale imperative nu poate fi pusă la baza aplicării sancțiunii disciplinare.

Este o problemă care se referă exclusiv la interpretarea și aplicarea legii. O

problemă care are nevoie de un răspuns clar.

Totodată, a invocat art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului, deoarece hotărârea instanței de apel este una nemotivată, or

instanța de apel nu a examinat temeiul apelului: prima instanță a interpretat eronat

normele legale concluzionând că în situația în care circumstanțele concedierii au fost

bine determinate, încălcarea acestora nu poate constitui în sine temei de nulitate a

ordinului de concediere și a procedurii de concediere în ansamblu, nu s-a referit la

nici o încălcare a legislației muncii pe care au invocat-o în cererea de apel.

La 24 noiembrie 2021, în adresa SRL „Amiasteel Group” a fost expediată

copia cererii de recurs depusă de Alexei Musteața cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d.64, vol. II).

La 15 decembrie 2021 SRL „Amiasteel Group” a depus referință, prin care a

solicitat respingerea recursului declarat de Alexei Musteața.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 25 octombrie 2021 (f. d. 135).

Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 01

noiembrie 2021, adică în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de Alexei Musteața, reprezentat de

avocatul Augustin Procopovici completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexei Musteața, reprezentat

de avocatul Augustin Procopovici nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

4

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Alexei Musteața, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Alexei Musteața, reprezentat de avocatul Augustin

Procopovici se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5