3ra-1131/21 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ

3ra-1131/21 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-1131/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Petru Cosoi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea actului

administrativ și obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 noiembrie 2019, Petru Cosoi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând anularea deciziei

nr.10/2019/15624 din 07 iunie 2019 emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale,

Oficiul Teritorial Călărași privind stabilirea pensiei pentru limita de vârstă, obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale să includă în stagiul de cotizare perioada de

activitate de 15,5 ani în cadrul ÎS „Albina” (12 iulie 1983 – 30 august 1995) și SRL

„Albina Dar” (30 august 1995 – 05 octombrie 1999), obligarea să efectueze

recalculările necesare a pensiei pentru limita de vârstă ținând cont de stagiul integral de

cotizare.

La 21 februarie 2020, reclamantul a depus cerere de concretizare a cererii de

chemare în judecată prin care a solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Călărași nr.10/2019/15624 din 07 iunie 2019, obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să includă în stagiul de cotizare perioada de activitate de 15,5 ani în

1

cadrul ÎS „Albina” (12 iulie 1983 – 30 august 1995) și SRL „Albina Dar” (30 august

1995 – 05 octombrie 1999), obligarea să efectueze recalculările necesare a pensiei

pentru limita de vârstă ținând cont de stagiul integral de cotizare începând cu data

îndeplinirii condițiilor de pensionare, 27 martie 2019, încasarea din cotul Casei

Naționale de Asigurări Sociale a prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei,

cheltuielile de judecată în sumă de 1 490 de lei precum și cheltuielile pentru asistență

juridică în sumă de 4 000 de lei (f.d.114-124, vol.I).

Ulterior, la 25 august 2020, Petru Cosoi, reprezentat de avocatul Mariana Ivasiutic,

a mai depus o cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat

anularea parțială a deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Călărași

nr.10/2019/15624 din 07 iunie 2019, anularea deciziei nr. C-2347/19 din 06 noiembrie

2019 pe marginea examinării cererii prealabile privind refuzul de a efectua recalcularea

pensiei de vârstă, ca fiind ilegale, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să

includă în stagiul perioada de activitate în cadrul ÎS „Albina” (12 iulie 1983 – 30 august

1995) și SRL „Albina Dar” (30 august 1995 – 31 decembrie 1998), obligarea să

efectueze recalculările necesare a pensiei pentru limita de vârstă ținând cont de stagiul

integral de cotizare începând cu data îndeplinirii condițiilor de pensionare, 27 martie

2019, încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale a prejudiciului moral

în sumă de 10 000 de lei, cheltuielile de judecată în sumă de 1 490 de lei precum și

cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 4 000 de lei (f.d.148-150, vol.I).

În motivarea acțiunii Petru Cosoi a indicat că, la 02 aprilie 2019, a depus la Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Călărași actele necesare în vederea perfectării pensiei

pentru limita de vârstă. La 07 iunie 2019, s-a adresat repetat către Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Călărași.

Prin decizia privind stabilirea pensiei pentru limita de vârstă a Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Călărași a fost stabilită pensia pentru limita de vârstă pentru stagiul

de cotizare de 15,1 ani (stagiul de cotizare până la 01.01.1999 de 8,8 ani a fost confirmat

prin diferite certificate, deoarece nu deține carnet de muncă pentru perioada respectivă,

iar stagiul de cotizare de 6,3 ani realizat după 01.01.1999 a fost confirmat prin datele

contului personal de asigurări sociale). Pensia a fost calculată pe baza venitului mediu

lunar asigurat valorizat de 12 596,10 de lei, luând în considerare stagiul total de cotizare

menționat și constituie 2567,71 de lei.

A menționat că, pentru stabilirea pensiei de vârstă a prezentat mai multe acte,

inclusiv copia carnetului de muncă (duplicat) scanat, toate datele fiind introduse în

Registrul de stat al evidenței individuale, inclusiv perioada de până la 1999 conform

Hotărârii de Guvern nr. 426, actul despre serviciul militar și actele ce confirmă studiile

superioare.

La cerere a prezentat suplimentar actele care confirmă perioada de muncă de până

în a.1999 și anume, 3 adeverințe și un extras din cartea de ordine a fostului angajator.

2

Ulterior, a mai prezentat informația eliberată de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Teritorială Călărași potrivit căreia în perioada a.1996 – 1999, a activat în calitate de

director al SRL „Albina-Dar”; extrasul din webinfo.cos.gov.md, care confirmă că

Fondul de Investiții Nemutual SA „York-Invest” este fondator al SRL „Albina-Dar”,

iar deținând 80% din capital, restul 20% aparține persoanelor fizice din care 1,30%

aparțin lui Petru Cosoi; contractul de vânzare-cumpărare a patrimoniului de stat la

licitația din 26 iulie 1995, care confirmă că Fondul de Investiții SA „York-Invest” este

succesorul în drepturi a ÎS „Albina”, copiile carnetelor de muncă a foștilor angajați ÎS

„Albina” care dețin înscrieri efectuate de către dânsul în calitate de director a

sovhozului și înscrieri efectuate de către Grigore Galearschi, ex-director al SRL

„Albina-Dar”, Fondul de Investiții SA „York-Invest”.

La 02 septembrie 2019, a primit decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Călărași nr. 10/2019/15624 din 07 iunie 2019 privind stabilirea pensiei pentru limita de

vârstă, fapt ce se confirmă prin semnătură pe verso-ul deciziei.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 11 septembrie 2019 a expediat în adresa

Casei Naționale de Asigurări Sociale scrisoare prin care a solicitat reexaminarea

dosarului personal privind stabilirea pensiei pentru limita de vârstă. Ulterior, prin

scrisoarea nr.C-2066/19 din 10 octombrie 2019, a fost informat că în stagiul de cotizare

nu a fost inclusă perioada de activitate reflectată în adeverința nr. 17 din 19 martie 2002.

A invocat reclamantul că în vederea respectării procedurii prealabile, la

23 octombrie 2019 s-a adresat către Casa Națională de Asigurări Sociale cu cerere

prealabilă potrivit căreia a solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Călărași nr.10/2019/15624 din 07 iunie 2019 cu reexaminarea cererii privind

stabilirea pensiei de vârstă și a include în stagiul de cotizare întreaga perioadă de

activitate.

La 11 noiembrie 2019, a recepționat răspunsul nr. C-2347/2019 la cererea

prealabilă, potrivit căreia s-a comunicat că din motiv că nu deține carnet de muncă

pentru perioada de până în a.1999, stagiul de cotizare de 8,8 ani a fost confirmat prin

diferite certificate, iar stagiul de cotizare de după 01 ianuarie 1999 de 6,3 ani a fost

confirmat prin datele contului personal de asigurări sociale.

A remarcat reclamantul că, nu este clară poziția autorității publice pârâte invocând

lipsa carnetului de muncă în condițiile în care a prezentat carnetul de muncă în original,

iar toate înscrisurile efectuate în acesta sunt incluse în Registrul de stat al evidenței

individuale în sistemul public de asigurări sociale. Carnetul de muncă conține

informație suficientă pentru calcularea stagiului complet în vederea stabilirii pensiei de

vârstă.

Consideră că, decizia nr. 10/2019/15624 din 07 iunie 2019 privind stabilirea

pensiei pentru limita de vârstă conține date eronate și este neîntemeiată, în condițiile în

3

care ia fost încălcat dreptul legal de a beneficia de pensie de vârstă stabilită în conform

legii.

Reclamantul a menționat că, perioada de activitate de 15,5 ani în cadrul ÎS

„Albina” și SRL „Albina Dar” constituie o perioadă contributivă, iar includerea acesteia

influențează în mod direct asupra stabilirii cuantumului pensiei de asigurare. Mai mult,

pe lângă actele menționate, au mai fost prezentate Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Călărași și alte adeverințe care confirmă perioada de activitate începând cu anul 1973,

1977, 1983.

A invocat că, art. 5 din Legea nr. 156 din 14.10.1998 privind sistemul public de

pensii, prevede care perioadă se referă la stagiul de cotizare și urmează a fi luate în

calcul la stabilirea pensiei pentru limita de vârstă. Iar art. 15 din aceiași Lege prevede,

că pensia pentru limita de vârstă poate fi stabilită la împlinirea vârstelor standard de

pensionare prevăzute la art. 41 cu condiția realizării stagiului minim de 15 ani.

La fel, a remarcat că potrivit pct. 68, 69 din Regulamentul privind modalitatea de

calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru

stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21.03.2017, stagiul

de cotizare se confirmă în baza documentelor eliberate de la locul de muncă, serviciu,

studii sau alte activități care se includ în stagiul de cotizare, ori a documentelor eliberate

de organizațiile ierarhic superioare, precum și de instituțiile de arhivă. Stagiul de

cotizare realizat până la introducerea evidenței individuale de asigurări sociale (până la

01 ianuarie 1999), se confirmă prin carnetul de muncă sau prin alte documente eliberate

în mod stabilit.

A indicat că, a prezentat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Călărași, atât

duplicatul carnetului de muncă cu toate înscrierile efectuate, cât și adeverințe,

certificate, extrase din ordine care confirmă perioada de activitate, dar din motive

neclare nu au fost luate în considerare de către organul abilitat la efectuarea calcului și

stabilirea pensiei pentru limita de vârstă.

A menționat că, prin emiterea ilegală a actului administrativ individual, decizia

nr. 10/2019/15624 din 07 iunie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale i-a cauzat

prejudiciu material, suportând cheltuieli suplimentare de autentificare și traducere a

înscrisurilor, cheltuieli de deplasare pentru a-și revendica dreptul său legal. A fost

nevoit de a-și contracta un avocat în vederea obținerii serviciilor de asistență juridică

calificată, consultanță juridică, reprezentarea în instanța de judecată.

Reclamantul a menționat că în condițiile art. 2006 din Codul civil, se consideră în

drept de a solicita inclusiv repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile

iresponsabile ale pîrîtului, prin emiterea actului ilegal în privința sa, prejudiciul fiind

estimat în sumă de 10 000 de lei, încât a avut situație de frustrare, nemulțumire,

neliniște, nervozitate ceea ce s-a răsfrânt negativ asupra stării sale de sănătate.

4

Prin hotărârea din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă parțial acțiunea de contencios administrativ, intentată la cererea chemare în

judecată depusă de Petru Cosoi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ.

S-a anulat parțial decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Călărași nr.

10/2019/15624 din 07 iunie 2019, în partea stabilirii cuantumului pensiei pentru limita

de vârstă lui Petru Cosoi de 2567,71 de lei per lună și decizia Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. C-2347/19 din 06 noiembrie 2019 cu privire la respingerea cererii

prealabile.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în stagiul de cotizare a

lui Petru Cosoi perioada de activitate în cadrul ÎS „Albina”, 12 iulie 1983 – 30 august

1995 și SRL „Albina Dar”, 30 august 1995 – 31 decembrie 1998 și să efectueze

recalcularea pensiei pentru limita de vârstă începând cu data îndeplinirii condițiilor de

pensionare 27 martie 2019.

S-a dispus încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul

reclamantului Petru Cosoi, suma de 970 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4 000 de lei, în total suma de 4 970 de

lei.

În rest, pretențiile reclamantului s-au respins ca neîntemeiate (f.d.166, 178-189,

vol.I).

Conform avizelor de recepție anexate, se constată că Casa Națională de Asigurări

Sociale la 25 noiembrie 2020 a recepționat dispozitivul hotărârii (f.d.169, vol.I), iar la

15 ianuarie 2021 a recepționat hotărîrea motivată (f.d.191, vol.I).

La 25 noiembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus cerere de apel nemotivată (f.d.171, 172, vol.I), iar la

02 februarie 2021 a depus motivarea apelului împotriva hotărârii din 27 octombrie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea integrală a hotărârii

contestate, rejudecarea cauzei și emiterea unei decizii prin care să fie respinsă acțiunea

(f.d.197-201, vol.I).

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din 27

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.1, 2-19, vol.II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, reieșind din pretențiile din

cererea de chemare în judecată depusă de Petru Cosoi de calculare eronată de către Casa

Națională de Asigurări Sociale a dreptului la pensie și că Casa Națională de Asigurări

Sociale nu a inclus în stagiul de cotizare perioada de activitate de 15,5 ani în cadrul ÎS

„Albina” (12 iulie 1983 – 30 august 1995) și SRL „Albina Dar” (30 august 1995 – 05

octombrie 1999), deși a prezentat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Călărași

carnetul de muncă, cu mențiunea scanat, având toate înscrierile efectuate în

5

corespundere cu prevederile legislației, Casa Națională de Asigurări Sociale a

menționat că carnetul de muncă prezentat este duplicat, iar înscrierile privind activitatea

reclamantului pentru perioada 1983 - 1999 nu ar fi autentificate în corespundere cu

Hotărârea Guvernului nr. 1449 din 24.12.2017 privind ținerea carnetului de muncă, în

vigoare la momentul deschiderii carnetului de muncă.

Astfel, Completul judiciar a apreciat ca neîntemeiată poziția Casei Naționale de

Asigurări Sociale or, pct. 77 din Regulamentul privind completarea, păstrarea și

evidența carnetului de muncă, Anexa nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 1449 din 24

decembrie 2007, expres statuează că, în duplicatul carnetului de muncă înscrierile

despre activitatea de muncă, stimulările și recompensele acordate se efectuează de către

ultima autoritate pe baza ordinelor (deciziilor, dispozițiilor, hotărârilor) emise anterior.

Instanța de apel a reținut că, la caz, duplicatul carnetului de muncă a titularului

Petru Cosoi, a fost eliberat de ultima entitate la care a lucrat salariatul la inițiativa

angajatorului, fiecare înscriere fiind efectuată și confirmată prin acte suplimentare, în

dreptul fiecărei înscrieri fiind aplicată semnătura persoanei responsabile și ștampila

unității, ceea ce implică autentificarea potrivit legislației în vigoare.

Casa Națională de Asigurări Sociale nemotivat a concluzionat că Secretariatul

Parlamentului ar fi autentificat automat înscrierile din carnetul de muncă al intimatului

fără ca acestea să fie confirmate prin documente veridice. Or, Casa Națională de

Asigurări Sociale, nefiind de acord cu unele înscrieri în carnetul de muncă, anterior

emiterii deciziei de stabilire a pensiei de vârstă, nu a întreprins nici o măsură în vederea

stabilirii veridicității înscrisurilor din carnetul de muncă, deși conform art. 30 alin. (2)

din Legea privind sistemul public de pensii, organele de asigurări sociale au dreptul de

control asupra autenticității actelor ce confirmă stagiul de muncă și venitul asigurat,

eliberate de organele abilitate.

Instanța de apel a reținut ca fiind stabilit cu certitudine faptul că, solicitantul a

prezentat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Călărași carnetul de muncă, cu

mențiunea scanat, având toate înscrierile efectuate în corespundere cu prevederile

legislație, care era suficient pentru confirmarea stagiului de cotizare, cu atât mai mult

că absolut toate înscrierile efectuate în carnetul de muncă sunt incluse în Registrul de

stat al evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale ținut de către Casa

Teritorială de Asigurări Sociale. Cu toate acestea, la solicitarea reprezentanților Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Călărași, Petru Cosoi a prezentat și alte adeverințe,

certificate, extrase din ordine care confirmă perioadele de activitate, acte care însă nu

au fost luate în considerare la efectuarea calculului și stabilirea pensiei pentru limita de

vârstă.

A stabilit instanța de apel că, veridicitatea datelor incluse în Adeverința nr. 17 din

19 martie 2002 precum și înscrierilor din carnetul de muncă a intimatului, sunt

confirmate suplimentar prin certificatul de arhivă nr. 94 din 19 februarie 2020 și anexele

6

acestuia, (lista muncitorilor membrilor sindicatului Sovhozului Apicol de Reproducție

„Albina” din Călărași; calcularea plăților suplimentare pentru producție pentru

lucrătorii de conducere, specialiștilor sovhozului „Albina” pentru anul 1986 ș.a.).

Instanța de apel a conchis că suportul probator administrat de reclamant combate

în totalitate argumentul apelantei precum că certificatele de la Arhivă sunt niște acte cu

aproximație ce nu pot fi considerate cu certitudine acte confirmative care ar demonstra

perioada de activitate, concretă.

Din materialele cauzei rezultă cert că Petru Cosoi a activat în cadrul ÎS „Albina”

și SRL „Albina-Dar”, fapt ce constituie o perioadă contributivă și aceasta urmează a fi

inclusă în stagiul de cotizare or, aceasta influențează în mod direct asupra stabilirii

cuantumului pensiei pentru limita de vârstă.

Astfel, instanța de apel a stabilit ca fiind justă concluzia instanței de fond că,

înscrisurile ce se conțin în carnetul de muncă eliberat reclamantului, sunt veridice și

urmează a fi luate în calcul or, pîrîtul nu a dovedit contrariul, în consecință, întemeiat a

anulat parțial decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Călărași nr. 10/2019/15624

din 07 iunie 2019, în partea stabilirii cuantumului pensiei pentru limita de vârstă lui

Petru Cosoi, de 2567,71 de lei per lună și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. C-2347/19 din 06 noiembrie 2019 cu privire la respingerea cererii prealabile și a

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în stagiul de cotizare perioada

de activitate în cadrul ÎS „Albina” 12 iulie 1983 – 30 august 1995 și SRL „Albina Dar”

30 august 1995 – 31 decembrie 1998 și să efectueze recalcularea pensiei pentru limita

de vârstă începând cu data îndeplinirii condițiilor de pensionare 27 martie 2019.

Cu referire la compensarea cheltuielilor de judecată, completul judiciar a reținut

că, la caz, Petru Cosoi a suportat cheltuieli de judecată în vederea traducerii actelor,

fapt ce se confirmă prin bonul de plată sera DAA nr. 22847306 din 13 decembrie 2019

în sumă totală de 340 de lei; bonul de plată seria DAA nr. 22847586 din 20 februarie

2020 în sumă totală de 160 de lei; bonul de plată seria DAA nr. 22847554 din 13

februarie 2020 în sumă totală de 80 de lei; ordinul de încasarea a numerarului

nr. QSG2386:1375756 din 20 februarie 2020 în sumă de 260 de lei; ordinul de încasare

a numerarului nr. QSG2386:1336312 din 13 februarie 2020 în sumă de 130 de lei, în

total 970 de lei.

Instanța de apel a reținut că, pe parcursul examinării cauzei reclamantul, Petru

Cosoi, a fost asistat de avocatul Mariana Ivasiutic fapt ce se confirmă prin mandatul

avocațial din 07 februarie 2020 și a suportat și cheltuieli pentru asistență juridică în

sumă de 4 000 de lei, fapt ce se confirmă prin bonul de plată seria DAA nr. 18186301

din 07 februarie 2020 în sumă de 3 000 de lei și bonul de plată seria DAA nr. 18186302

din 12 februarie 2020 în sumă de 1 000 de lei.

Astfel, prima instanță just a dispus încasarea din contul Casei Naționale de

Asigurări Sociale în beneficiul reclamantului a sumei de 970 de lei cu titlul de cheltuieli

7

de judecată și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4 000 de lei, în total suma

de 4 970 de lei.

La 18 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d. 21, vol.II), Casa

Națională de Asigurări Sociale, a depus cerere de recurs nemotivată (f.d. 22, vol.II), iar

la 07 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d. 26, vol.II), a depus

motivarea recursului împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei contestate, cu pronunțarea unei decizii noi (f.d. 27-32,

vol.II).

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale și-a manifestat

dezacordul cu soluția instanțelor de judecată, invocând că, conform prevederilor art. 53

din Legea nr. 156-XIV din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii, începând cu

01.04.2017, pensia pentru limită de vârstă se calculează conform prevederilor art. 16,

din venitul mediu lunar asigurat valorizat, realizat după 01 ianuarie 1999, și stagiul de

cotizare total (stagiului de cotizare realizat pentru perioada până la 01.01.1999 și după

01.01.1999).

În conformitate cu prevederile pct. 69 din Regulamentul privind modalitatea de

calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru

stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017,

stagiul de cotizare realizat până la introducerea evidenței individuale de asigurări

sociale (până la 01 ianuarie 1999) se confirmă prin carnetul de muncă sau prin alte

documente eliberate în modul stabilit.

În urma introducerii evidenței individuale de asigurări sociale (după 01 ianuarie

1999), stagiul de cotizare se confirmă în baza datelor din contul personal de asigurări

sociale al persoanei asigurate, gestionat în conformitate cu Legea privind sistemul

public de asigurări sociale.

Astfel, potrivit legislației în vigoare, stagiul de cotizare realizat după 01.0l.1999

se determină în baza datelor din contul personal.

A menționat că, în urma examinării actelor din dosarul de pensionare al

intimatului, la 04 aprilie 2019, în baza actelor depuse, intimatului, începând cu 27

martie 2019 i-a fost stabilită pensie parțială pentru limită de vârstă pentru stagiul total

de cotizare - de 15,1 ani (stagiul de cotizare până la 01.01.1999 de 8,8 ani a fost

confirmat prin diferite certificate, deoarece solicitantul nu deține carnet de muncă de

tip vechi, pentru perioada respectivă, și stagiul de cotizare de 6,3 ani realizat după

01.01.1999 a fost confirmat prin datele contului personal de asigurări sociale).

Pensia a fost calculată pe baza venitului mediu lunar asigurat valorizat de

12596,10 de lei, luând în considerare stagiul total de cotizare menționat.

A susținut că, potrivit punctului 83 din Regulamentul privind modalitatea de

calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru

stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017,

8

pentru confirmarea stagiului de cotizare se iau în considerare numai datele referitoare

la perioadele de lucru incluse în carnetele de muncă, conform documentelor.

Adeverințele ce confirmă perioadele de muncă trebuie să conțină, de asemenea,

temeiul în baza cărora au fost eliberate.

În cazul solicitantului, în stagiul de cotizare nu a fost inclusă perioada de activitate

în cadrul sovhozului „Albina” și SRL „Albina-Dar”, reflectată în adeverința nr. 17 din

19 martie 2002 eliberată de FIN „YORC-INVEST” SA, deoarece în adeverință nu este

indicat temeiul în baza cărora a fost eliberată, nu este confirmat documentar faptul că

arhiva SRL „Albina-Dar” ar fi fost transmisă la păstrare la FIN „YORC-INVEST” SA,

iar verificarea autenticității eliberării adeverinței respective, nu poate fi efectuată,

deoarece nu a fost posibil de identificat locul păstrării arhivei SRL „Albina-Dar”.

A susținut că la 18 aprilie 2019 Casa Teritorială de Asigurări Sociale Călărași a

efectuat act de control, în cadrul Serviciului raional de arhivă Călărași, în temeiul art.

30 din Legea nr. 156-XIV din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii, pentru

confirmarea perioadei de activitate al intimatului în cadrul sovhozului „Albina” cu

transfer în cadrul SRL „Albina Dar”, ulterior arhiva entităților respective fiind predată

în cadrul întreprinderii „YORK-INVEST”, pentru perioada 12.07.1983 - 05.10.1999

însă certificat confirmativ că arhiva a fost transmisă la păstrare „YORK-INVEST”, nu

este.

Potrivit actului de verificare nr. 8 din 18 aprilie 2019, s-a constatat că cărțile de

ordine și salariul angajaților din cadrul sovhozului „Albina”, pentru anii 1983 - 1999,

lipsesc, iar Primăria or. Călărași a refuzat să ofere informații privind păstrarea cărților

de ordine, în cadrul Primăriei. Astfel, stagiul de muncă în cadrul sovhozului „Albina”,

„Albina Dar” pentru perioada anilor 1983 – 1999, nu a fost confirmat.

A menționat că carnetul de muncă depus de către intimat este duplicat, deschis de

Secretariatul Parlamentului Republicii Moldova, iar înscrierile privind activitatea

intimatului pentru perioada 1973 - 1999 nu sunt autentificate în corespundere cu

Hotărârea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007 privind carnetul de muncă, în

vigoare la momentul deschiderii carnetului de muncă.

La caz, carnetul de muncă prezentat de intimat, a fost completat cu înscrieri privind

angajarea și eliberarea din funcție din cadrul entităților pentru perioada 1973 - 2015, ne

fiind autentificate până la alegerea în funcție de Deputat în Parlament. Astfel, conform

prevederilor Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017, perioada 1973 - 1983 a

fost confirmată prin extrase de ordine, prezentate suplimentar, iar perioada 1983 - 1999

nu poate fi confirmată documentar și nu poate fi inclusă la calculul stagiului de cotizare,

în pofida faptului că intimatul deși a deținut funcție de conducere în cadrul entității nu

poate confirma documentar această perioadă, fiind doar înscrierile din carnetul de

muncă neautentificate.

În cadrul ședințelor de judecată intimatul a prezentat, atât carnetul de muncă

9

duplicat în original, cât și în copie, confirmând autentificarea înscrisurilor 1973 - 2015

cu ștampila Secretariatului Parlamentului.

Instanța de apel a ignorat înscrisurile anexate la dosarul administrativ, menționând

chiar că carnetul de muncă a fost depus de intimat către Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Călărași cu mențiunea scanat, având toate înscrisurile efectuate corespunzător,

ceea ce este absolut greșit, așa cum la solicitarea oricăror prestații sociale solicitantul

de pensii prezintă actele pentru stabilirea prestațiilor sociale în original și copie.

La 02 aprilie 2019, la depunerea cererii privind stabilirea pensiei intimatul a depus

personal cererea privind solicitarea dreptului la pensie prezentând originalul carnetului

de muncă duplicat și copia acestuia (copia fiind autentificată de către Casa Teritorială

de Asigurări Sociale Călărași în temeiul duplicatului în original) din care se

vizualizează doar o singură ștampilă aplicată la înscrierea nr. 19. Ulterior, în cadrul

ședințelor fiind prezentat o nouă copie a carnetului de muncă autentificată cu ștampila

Secretariatului Parlamentului pentru fiecare înscriere. Astfel, s-a dedus că Secretariatul

Parlamentului automat, a autentificat înscrierile din carnetul de muncă al intimatului

fără ca aceste înscrisuri să fie confirmate prin careva documente veridice (extrase din

ordine sau alte acte). Instanțele ierarhic inferioare nu au constatat actele confirmative

potrivit cărora Secretariatul Parlamentului a autentificat aceste înscrieri.

Totodată, nu este clar în ce temei au fost efectuate înscrierile pentru perioada 1983-

1999 în carnetul de muncă a intimatului și care a fost temeiul legal (care au fost actele

justificative ce au stat la baza includerii acestor înscrieri în carnetul de muncă), sau,

dacă aceste înscrisuri, documente existau, atunci de ce intimatul nu le-a prezintat Casa

Națională de Asigurări Sociale pentru confirmarea stagiului.

În cazul în care intimatul ar prezenta documente confirmative privind activitatea

în cadrul SRL „Albina-Dar”, autenticitatea cărora va fi posibil de verificat în

corespundere cu art. 30 din Legea nr. 156-XIV din 14.10.1998 privind sistemul public

de pensii, cuantumul pensiei va fi reexaminat.

A susținut că, intimatul, nu s-a adresat către Casa Națională de Asigurări Sociale

cu cerere de recalculare a pensiei, adresând doar cerere prealabilă prin care a solicitat

recunoașterea stagiului de muncă în cadrul „Albina”, SRL „Albina Dar” și

reexaminarea cererii pentru perfectarea pensiei pentru limita de vârstă.

A menționat că, prin certificatul de arhivă nr. 94 din 19 februarie 2020, se confirmă

doar că în documentele preluate la păstrare pentru perioada 1983 - 1998, intimatul

figurează ca angajat al entității menționate. Astfel, adeverința cu nr. 17 din 19 martie

2002 și certificatul de arhivă nr. 94 din 19 februarie 2020 se contrazic or, perioada în

care figurează intimatul în listele angajaților entității, fiind niște acte cu aproximație, ce

nu pot fi considerate cu certitudine acte confirmative care ar demonstra perioada de

activitate, concretă.

Din materialele cauzei nu pot fi confirmate perioadele de fapt solicitate a fi incluse

10

în stagiul de cotizare 1983-1995, 1995-1998, ale intimatului, iar instanțele ierarhic

inferioare au dat o apreciere superficială, atât normelor legale relevante cauzei, cât și

suportului probatoriu, soluția instanțelor fiind una nemotivată, bazată pe raționamente

insuficiente în vederea obligării Casa Națională de Asigurări Sociale de a efectua

recalcularea pensiei intimatului cu includerea în stagiul de cotizare a perioadelor

menționate.

A conchis că, instanțele judecătorești au interpretat în mod eronat normele de drept

material pertinente cauzei.

Conform art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 15 iunie 2021.

Instanța de recurs constată că la materialele cauzei lipsesc informații privind

notificarea părților a dispozitivului deciziei contestate, iar potrivit avizului de recepție

DS8005430772AS (f.d. 24, vol. II), se constată că la 29 septembrie 2021, Casa

Națională de Asigurări Sociale, a recepționat decizia motivată.

La 18 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d. 21, vol. II) Casa

Națională de Asigurări Sociale, a depus recurs nemotivat (f.d. 22, vol. II), iar la 07

septembrie 2021 a depus cerere de recurs motivată (f.d. 26, 27-32, vol. II) împotriva

deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei

instanței de apel cu pronunțarea unei decizii noi. Astfel, instanța de recurs consideră

că recursul a fost depus cu respectarea termenului prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

La 26 octombrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f.d. 35, vol. II).

La 30 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d. 37, vol. II), Petru

Cosoi, reprezentat de avocatul Mariana Ivasiutic a depus referință prin care a solicitat

respingerea cererii de recurs declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind

inadmisibilă și menținerea deciziei instanței de apel (f.d. 38-45, vol. II).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

11

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

12

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, este

inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

13