2ra-1681/21 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-1681/21 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1681/21

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul central (jud. I. Dragulean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Viorica Plotnic,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Viorica

Plotnic împotriva Instituției medico-sanitare publice Spitalul raional Edineț cu

privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Viorica Plotnic și a fost menținută hotărârea din 25

ianuarie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul central,

constată:

La 02 martie 2020 Viorica Plotnic a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IMSP „Centrul de Sănătate Edineț” cu privire repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 02 februarie 2003 a fost

angajată la IMSP „Centrul de Sănătate Edineț” în funcția de infirmieră.

A menționat că, muncea bine până la 12 februarie 2017, când, din motiv că

soțul său, Anatolie Plotnic avea nevoie de îngrijire, fiind după operație, s-a dus

împreună cu Liudmila Botnari la șeful secției, Vladimir Iațiuc pentru ca să-i acorde

concediul anual plătit, însă i-a refuzat pe motiv că, concediul său a fost stabilit la 06

iunie 2017. Astfel, a solicitat acordarea concediului neplătit, însă a fost anunțată că,

șeful spitalului, Anatolie Guțu este plecat în România și cererea sa nu poate fi

admisă.

A susținut că, la 18 februarie 2017 s-a prezentat la serviciu, însă se simțea

foarte rău, având tensiunea mărită și dureri în tot corpul și pe la orele 16:00 s-a dus

la medicul de serviciu, Constantin Morari și l-a rugat să-i permită să plece acasă și

tot în acel moment a pierdut cunoștința, iar o infirmieră a ajutat-o să-și revină, însă

medicul de serviciu așa și nu a reacționat.

1

A afirmat că, în acest mod a plecat la stația de autobuze pentru ca să plece

acasă, iar în transport a văzut-o un asistent medical din s. Gordinești, r-nul Edineț,

căruia i-a povestit situația în care se afla, la care acesta i-a mărturisit că, Lilia Negrea

a anunțat să nu-i întocmească certificat medical nici într-un caz.

A relevat că, la 19 februarie 2017 a plecat și a efectuat investigațiile medicale

și în urma acestora s-a constatat că, are nevoie de tratament costisitor.

A notat că, la 22 februarie 2017 s-a adresat cu o cerere pentru acordarea

concediului neplătit, la care a primit refuz și în tot acest timp a sunat pârâtului pentru

a afla soarta funcției pe care o deține, la care mereu i se răspundea să se mai

odihnească.

A declarat că, la 21 martie 2017 a expediat o cerere, prin care a solicitat

prelungirea concediului neplătit pentru o perioadă nedeterminată, începând cu 21

martie 2017 din motiv că, este bolnavă și în prezent realizează investigațiile

medicale, cu atât mai mult că, și soțul ei avea nevoie de îngrijire, fiind și el bolnav,

cerere care a fost respinsă.

A specificat că, în luna iunie 2017 a fost contactată la telefon de sora medicală

superioară și a anunțat-o să vină la muncă începând cu 13 iunie 2017, astfel, la 13

iunie 2017 s-a prezentat la serviciu, dar șeful Secției chirurgie generală, Vladimir

Iațiuc a întrebat-o dacă are certificat medical, atunci este primită la lucru, dar în caz

contrar n-o primește la lucru.

A relatat că, la 04 iulie 2017 de către angajator a fost emis ordinul de

concediere nr. 64-p din motiv că, la 18 februarie 2017 a părăsit locul de muncă, iar

la schimbul din 23 februarie 2017 și până la 12 iunie 2017 nu s-a prezentat la

serviciu.

A invocat că, la 20 februarie 2020 s-a adresat către angajator cu pretenția, prin

care a solicitat repararea prejudiciului material, prevenindu-l despre eventualitatea

intentării unei proceduri civile în instanța de judecată privind repararea prejudiciului

material, însă reacții din partea acestuia la pretenția formulată nu s-au manifestat.

A precizat că, prejudiciul material cauzat de către pârât se exprimă în

neachitarea salariului pentru perioada absenței de la locul de muncă, începând cu 19

februarie 2017 și până la concediere, care constituie 5000 de lei.

A considerat că, în temeiul prevederilor art. 14 alin. (1) – (3) și 1398 alin. (1)–

(4) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), ca urmare a acțiunilor ilegale

ale pârâtului, exprimate în aplicarea unei modalități abuzive și ilegale de emitere a

ordinului de concediere, soldată cu pierderea locului de muncă, a sursei de existență,

și intenționat neacordarea concediului, în legătură cu ce a suportat stres și frustrare,

pârâtul urmează să-i compenseze prejudiciul moral în mărime de 70000 lei.

A solicitat încasarea de la pârât a sumei de 5000 de lei, cu titlu de prejudiciu

material și a sumei de 70000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

La 05 noiembrie 2020 Viorica Plotnic a depus cerere de concretizare a

cerințelor, invocând aceleași temeiuri de drept și de fapt, precizând doar că, a activat

la IMSP Spitalul raional Edineț și nu la IMSP „Centrul de Sănătate Edineț”,

înlocuind pârâtul IMSP „Centrul de Sănătate Edineț” cu IMSP Spitalul raional

2

Edineț și solicitând încasarea de la aceasta a sumei de 5513 lei, cu titlu de prejudiciu

material și a sumei de 70000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 25 ianuarie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul central, a fost

respinsă acțiunea depusă de către Viorica Plotnic ca fiind neîntemeiată.

La 26 ianuarie 2021 Viorica Plotnic a declarat apel nemotivat, iar la 09 aprilie

2021 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu

privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către Viorica Plotnic și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că, obligația de reparare atât a prejudiciului material,

cât și a celui moral, cauzat salariatului de către angajator apare în cazurile: a)

neîndeplinirii de către angajator a obligațiilor asumate prin contractul individual de

muncă; b) privarea ilegală a salariatului de posibilitatea de a munci; c) refuzul

neîntemeiat de angajare a persoanei.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a reținut

că, concedierea Vioricăi Plotnic a survenit drept rezultat a lipsei ultimei o perioadă

îndelungată la serviciu și, anume, începând cu 18 februarie 2017, când apelanta

samavolnic a părăsit locul de muncă și pînă la emiterea ordinului de concediere. Iar,

la nenumărate adresări ale angajatorului de a se prezenta la IMSP Spitalul raional

Edineț pentru a clarifica situația sau/și a prezenta certificatul medical, aceasta nu

reacționa. În așa mod, Viorica Plotnic nu a probat faptul că, a fost concediată ilegal,

dar nici faptul că, acesteia urmează să i se compenseze de angajator careva plăți

salariale, pe care apelanta, de fapt, le solicită generic, indicând suma la discreția sa,

considerând că, deoarece s-a simțit rău și a stat o perioadă anumită de timp acasă,

fără a se prezenta la serviciu, urmează să i se achite concediu medical și în lipsa unui

act confirmativ.

Instanța de apel a menționat că, cele invocate de către apelantă atât în cadrul

examinării cauzei în prima instanță, cât și în cadrul examinării apelului nu indică

asupra existenței unor probe concludente și pertinente în confirmarea poziției sale și

apariția temeiului de reparare a prejudiciului pretins. Or, simpla invocare a faptului

că, nu s-a prezentat la serviciu din motiv de sănătate, fără a prezenta un certificat

medical, nu duce la obligarea angajatorului de a-i achita sumele solicitate.

Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță, analizând toate probele

în ansamblu, din punct de vedere al veridicității și pertinenței acestora, a ajuns la

concluzia corectă de respingere a acțiunii. Or, materialele cauzei probează cert că,

Viorica Plotnic, în perioada 18 februarie 2017 – 04 iulie 2017, nu a fost prezentă la

locul de muncă, ignorând în mod repetat cerințele angajatorului de a se prezenta la

serviciu sau de a prezenta careva probe, care să demonstreze lipsa întemeiată de la

muncă, aceasta fiind de nenumărate ori anunțată despre fiecare etapă a derulării

circumstanțelor cauzei, fiind chiar îndemnată de a se prezenta la serviciu în vederea

motivării absențelor.

La 15 septembrie 2021 Viorica Plotnic a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

3

hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece nu au fost constatate corect circumstanțele

cauzei și a fost apreciată incorect situația de fapt.

A menționat că, conform art. 120 alin. (1) din Codul muncii, are dreptul la

concediu neplătit, însă intimatul intenționat nu a dorit să-i acorde concediu neplătit.

A susținut că, a anexat la cererea de chemare în judecată probe, ce confirmă

motivul plecării acasă la 18 februarie 2017, însă instanțele nu au apreciat toate

probele, ba din contra le-au ignorat.

A afirmat că, conform procesului-verbal întocmit la 09 martie 2017 de către

comisia din cadrul IMSP Spitalului raional Edineț, în temeiul ordinului nr. 23 din 03

martie 2017 al IMSP Spitalul raional Edineț, comisia s-a deplasat la domiciliul său

în vederea clarificării situației de neprezentare la serviciu și a scrisorilor instituției

din 23 și 24 februarie 2017, însă a depistat lipsa sa de la domiciliu, fiind prezent doar

soțul său, acestuia fiindu-i comunicat faptul neprezentării sale la serviciu și

necesitatea prezentării obligatorii la serviciu pentru a-și motiva lipsa.

A relevat că, este doar procesul-verbal întocmit în folosul intimatului, dar, de

fapt, nu a fost nimeni la ea acasă și nimeni nu a rugat-o să vină la lucru.

A notat că, la 16 iunie 2017, prin scrisoarea expediată, directorul IMSP

Spitalul raional Edineț s-a adresat la președintele comitetului sindical, solicitând

acordul la concedierea sa în baza art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, în legătură

cu neprezentarea motivată la serviciu, precum și neprezentarea actelor și

circumstanțelor ce ar confirma lipsa motivată, iar ca rezultat, prin răspunsul din 27

iunie 2017, Comitetul sindical unificat al lucrărilor medicali din cadrul IMSP

Spitalul raional Edineț, în urma examinării materialelor prezentate, și-a dat acordul

la concedierea sa în baza art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, de aici reiese că,

intenționat au dorit să o concediere.

A declarat că, intimatul a probat faptul că, a concediat-o ilegal.

Prin referința depusă la 22 octombrie 2021 IMSP Spitalul raional Edineț a

solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 14 iulie 2021, iar la 20 iulie 2021

recurenta a recepționat-o, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele

dosarului (f. d. 24, vol. II).

Astfel, recursul declarat la 15 septembrie 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursul în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

4

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Viorica Plotnic nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

5

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Viorica Plotnic, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Viorica Plotnic ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Viorica Plotnic se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6