3ra-1231/21 — contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii, calcularii si achitarii indemnizatiei

3ra-1231/21 — contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii, calcularii si achitarii indemnizatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1231/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru. G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Vladimir Barancean și Daniela Barancean împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, terț Societatea Comercială ,,Filatura Ungheni” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii, calculării

și achitării indemnizației de maternitate, indemnizației paternale și indemnizației

lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 26 iunie 2020 Vladimir Barancean și Daniela Barancean au depus cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale, terț SC ,,Filatura Ungheni” SRL cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii, calculării și achitării

indemnizației de maternitate, indemnizației paternale și indemnizației lunare pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

În motivarea acțiunii au indicat că Daniela Barancean nu are un venit asigurat

și se află la întreținerea soțului Vladimir Barancean. În familia lor s-a născut copilul

xxxxx, a.n. xxxxx, iar în acest sens Vladimir Barancean s-a adresat cu о cerere la

CTAS Ungheni în vederea achitării indemnizației de maternitate, unde a fost

informat că banii о să fie achitați prin intermediul oficiului poștal.

A menționat că în legătură cu nașterea copilului, soțului Vladimir Barancean i-

a fost acordat, inițial, concediul paternal pentru perioada 23 februarie 2020 - 7 martie

2020, iar ulterior concediul pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, de la

14 aprilie 2020 până la 19 februarie 2023.

Din aceste considerente, la 26 aprilie 2020 s-a adresat la Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Ungheni, prin intermediul poștei electronice, deoarece aceasta

1

activa în regim special, cu о cerere în vederea achitării indemnizației paternale și la

6 mai 2020 cu о cerere privind achitarea indemnizației pentru concediul pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. În rezultat a beneficiat doar de

aproximativ 10000 lei, cu titlu de indemnizație de maternitate, iar în mod verbal i s-

a comunicat că mai mult nu o să primească până angajatorul nu va achita restanțele

datorate.

Reclamantul Vladimir Barancean a indicat că nefiind de acord cu acțiunile

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ungheni, la data de 14 mai 2020 s-a adresat

cu о cerere prealabilă prin care a solicitat să-i fie achitată indemnizația de

maternitate, de paternitate și pentru îngrijirea copilului până la vârsta copilului de 3

ani, din venitul mediul lunar realizat din care au fost calculate si reținute contribuțiile

individuale de asigurări sociale.

A arătat că prin răspunsul nr.B-982 din 1 iunie 2020 al Casei Naționale de

Asigurări Sociale, a fost informat precum că angajatorul ar fi avut careva datorii cu

privire la contribuțiile de asigurări sociale și din aceste considerente nu există temei

de a achita indemnizațiile solicitate.

Cu răspunsul nr. B-982 din 1 iunie 2020 emis de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu este de acord și consideră că pârâta nu a aplicat legea care trebuia aplicată

și a interpretat eronat legea.

În susținerea poziției, a făcut referire la prevederile art. 124 alin.(1), (2) și (4)

Codul muncii, art.5 alin.(1) lit.d) și f), art.6 alin.(1), (2), (6) și (7) al Legii privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr.289 din 22 iulie 2004, art.4 alin.(1), art.20 alin.(1), art.36 al Legii privind

sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 8 iulie 1999, menționând că în

contextul normelor nominalizate, salariatul nu are obligații de a calcula și transfera

contribuțiile de asigurări sociale, iar pentru a disciplina angajatorul, reieșind din

prevederile art.30 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 8

iulie 1999, doar Serviciul Fiscal de Stat poate întreprinde măsuri de executare silită.

În aceleași circumstanțe, reclamantul Vladimir Barancean a arătat că este

angajat la SC „Filatura-Ungheni” SRL din anul 2010, fiind asigurat în bugetul

asigurării sociale de stat prin efectul legii, achitând și cotizațiile de asigurări sociale,

fapt care îl face în temeiul art.36 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale

nr. 489 din 8 iulie 1999, să aibă stagiu de cotizare necesar, iar în temeiul art.6 alin.(7)

al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale nr.289 din 22 iulie 2004, soția Daniela Barancean, să

pretindă la indemnizația de maternitate.

A mai enunțat că potrivit art.7 alin.(1) al Legii privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr.289 din 22

iulie 2004 și art. 19 alin.(2) și (3) al Legii privind sistemul public de asigurări sociale

nr. 489 din 8 iulie 1999, contribuția individuală de asigurări sociale, este formată din

contribuția datorată de asigurații angajați în baza unui contract individual de muncă

și contribuția de asigurări sociale datorată de angajatori. Astfel, dacă baza de calcul

a indemnizației de maternitate о constituie venitul mediu lunar asigurat realizat,

venit din care au fost calculate și achitate contribuții individuale de asigurări sociale,

relevă că din salariul său au fost calculate și reținute contribuțiile de asigurări sociale.

De asemenea, a invocat că legislatorul nu a indicat că baza de calcul a

indemnizației de maternitate о constituie cota de contribuție de asigurări sociale

2

stabilită anual, care parțial se achită de salariat și parțial de angajator, ci din venitul

din care au fost calculate și achitate contribuții individuale de asigurări sociale.

Cu referire la pct.70 și 71 al Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire,

modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de

muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005, a arătat că

este asigurat în bugetul asigurării sociale de stat prin efectul legii, ca fiind angajat,

iar pe de altă parte, este asigurat pentru că are un stagiu de cotizare de cel puțin 3

ani, or, pentru ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului

asigurat i-au fost calculate și reținute contribuțiile individuale de asigurări sociale,

fapt care a fost reflectat în dările de samă lunare IPC18, prezentate organului fiscal.

Astfel, a considerat că este prerogativa Serviciului Fiscal de Stat de a încasa

silit aceste contribuții de la angajator, fapt ce nu poate lipsi salariatul și soția aflată

la întreținerea acestuia de dreptul protejat de art.49 alin.(1) din Constituție.

La fel, cu referire la interpretarea art.4 al Legii privind sistemul public de

asigurări sociale nr. 489 din 8 iulie 1999, reclamanții au făcut trimitere la practica

judiciară cu privire la încasarea indemnizației pentru concediul de maternitate și de

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, de la locul se muncă a soțului angajat în

structurile de forță care nu achitau cotizații de asigurări sociale, unde instanțele

naționale, cu referire la prevederile date, au menționat că angajații sunt asigurați în

bugetul asigurării sociale de stat prin efectul legii și pot pretinde la indemnizațiile

garantate de lege.

Au mai declarat că în conformitate cu art.16 alin.(2) al Legii privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr.289 din 22 iulie 2004, indemnizația de maternitate se acordă integral la a

30-a săptămână de sarcină, ре о perioadă de 126 de zile calendaristice, iar conform

alin.(4), cuantumul lunar al indemnizației de maternitate este de 100% din baza de

calcul stabilită conform art.7, adică din venitul mediu lunar asigurat realizat în

ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat.

Din informația prezentată, pentru perioada lunii decembrie 2018 - noiembrie

2019, reclamantul Vladimir Barancean a înregistrat venitul mediu de 10218,37 de

lei, respectiv pentru perioada de 126 zile, indemnizația va constitui suma de 42 917

lei.

Având în vedere că refuzul de a stabili, calcula și achita indemnizația pentru

concediul paternal și pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, la fel a fost

argumentat prin faptul că angajatorul are datorii, au conchis că și în acest sens

refuzul este unul ilegal.

Au mai specificat că din informația cu privire la venitul mediu lunar realizat,

din care au fost reținute contribuții de asigurări sociale, reclamantul Vladimir

Barancean a avut un venit de 9828,79 de lei, și respectiv pentru perioada 23 februarie

2020 – 7 martie 2020, adică 14 zile, (9828,79 lei (venitul mediu lunar realizat) -K30

zile =327, 62 lei/zi x 14 zile), indemnizația paternală constituie suma de 4 586,76 de

lei.

Totodată, cu trimitere la pct.4 și 5 al Regulamentului cu privire la condițiile de

stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizației paternale, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1245 din 15 noiembrie 2016, au remarcat că odată ce

reclamantul Vladimir Barancean este angajat numai la SC „Filatura-Ungheni” SRL

din anul 2010, adică mai mult de 3 ani, pârâta nu era în drept să refuze să facă

3

calculul din contribuțiile lunilor pentru care angajatorul a efectuat transferurile. Cu

atât mai mult, reieșind din vechimea de muncă, a conchis că și-a asigurat dreptul la

indemnizație mai mult decât suficient.

Cât privește baza de calcul al indemnizației lunare pentru creșterea copilului

până la împlinirea vârstei de 3 ani, în conformitate cu art.7 alin.(2), (4) și (5) al Legii

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale nr.289 din 22 iulie 2004, a notat că aceasta este o situație analogică

cazului cu celelalte indemnizații, ori dacă pârâta considera că în ultimele luni

reclamantul nu are venit asigurat urma să substituie cu lunile precedente. Așadar,

reieșind din venitul mediu lunar realizat în perioada lunii februarie 2019 - ianuarie

2020, în sumă de 10175,57 lei (30% din 10175,57 lei), presupune că indemnizația

pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, ar fi în sumă de 3052,67 de lei.

Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art.49 alin. (1) din

Constituția Republicii Moldova, art.1 Protocolul nr.1, art. 6 §1 CEDO, art.189, 206

alin.(1) lit.a) și b), 211, 224 alin.(1) lit.b) Cod administrativ.

Au solicita în urma concretizării cerințelor, anularea deciziei Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Ungheni nr.2020/25/1/67591 din 1 iulie 2020; anularea

deciziei/refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.B-982 din 1 iunie 2020,

obligarea pârâtei să emită actul administrativ individual favorabil privind

recalcularea și achitarea în beneficiul reclamantei Daniela Barancean indemnizația

de maternitate, reieșind din venitul mediu lunar realizat de către soțul Barancean

Vladimir în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii decembrie 2019, din

care au fost reținute contribuții de asigurări sociale; obligarea pârâtei să emită actul

administrativ individual favorabil privind stabilirea, calcularea și achitarea în

beneficiul reclamantului Vladimir Barancean indemnizația paternală, reieșind din

venitul mediu lunar realizat în ultimele 3 luni calendaristice premergătoare lunii

februarie 2020, din care au fost reținute contribuții de asigurări sociale; obligarea

pârâtei să emită actul administrativ individual favorabil privind recalcularea și

achitarea în beneficiul reclamantului Vladimir Barancean indemnizația lunară

pentru îngrijirea copilului xxxxx până la vârsta de 3 ani, reieșind din venitul mediu

lunar realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii februarie 2020,

din care au fost reținute contribuții de asigurări sociale.

Prin hotărârea din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

cererea de chemare în judecată a fost admisă.

A fost anulată decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ungheni a Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.2020/25/1/67591 din 1 iulie 2020 și

decizia/refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de soluționare a cererii

prealabile nr.B-982 din 1 iunie 2020.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,

oficiul teritorial competent să emită o decizie nouă prin care să fie recalculată și

achitată în beneficiul Danielei Barancean indemnizația de maternitate, reieșind din

venitul mediu lunar realizat de către soțul Vladimir Barancean în ultimele 12 luni

calendaristice premergătoare lunii decembrie 2019.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial competent

să emită o decizie nouă prin care să fie stabilită, calculată și achitată în beneficiul lui

Vladimir Barancean indemnizația paternală, reieșind din venitul mediu lunar realizat

în ultimele 3 luni calendaristice premergătoare lunii februarie 2020.

4

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial competent

să emită o decizie nouă prin care să fie recalculată și achitată în beneficiul lui

Vladimir Barancean indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului xxxxx până la

vârsta de 3 ani, reieșind din venitul mediu lunar realizat în ultimele 12 luni

calendaristice premergătoare lunii februarie 2020.

La 23 martie 2021 cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva hotărârii

din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 30 aprilie 2021 a

prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 17 martie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma prevederilor art.

3, 17, 219 Cod administrativ, art. 49 alin. (1), (2) Constituția Republicii Moldova,

art. 124, 1241 Codul muncii, art. 2 alin. (1)-(3), art. 5 alin. (1) lit. d) și f) și alin. (4),

art. 6 alin. (1), (7), art. 7 alin. (1) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004,

art. 4 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 30 alin. (1) din Legea privind sistemul public de

asigurări sociale, nr. 489-XIV din 8 iulie 1999, a reținut ca fiind justă concluzia

primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii.

În acest sens, instanța de apel a reținut că este neîntemeiat refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale în recalcularea indemnizației de maternitate,

stabilirea indemnizației de paternitate și recalcularea indemnizației pentru creșterea

copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, pe motivul că nu au fost achitate pe

toată perioada deplină contribuțiile de asigurări sociale de către reclamantul

Vladimir Barancean. Or, instanța de apel a remarcat că salariatul nu are obligații de

a calcula și transfera contribuțiile de asigurări sociale, iar obligația angajatorului de

a calcula și achita plata contribuțiilor de asigurări sociale nu poate fi imputată

salariaților. În acest sens, instanța de apel a subliniat că în cazul neplății

contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale, în conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, nr. 489-XIV

din 8 iulie 1999, doar Serviciul Fiscal de Stat poate întreprinde măsuri de executare

silită.

Astfel, instanța de apel a menționat că restanța angajatorului față de bugetul

asigurărilor sociale de stat, nu poate avea impact negativ asupra salariatului său și

respectiv, intimatul nu poate fi limitat în obținerea unui drept garantat de art. 49 din

Constituție, pe temeiurile invocate de Casa Națională de Asigurări Sociale în refuzul

contestat.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, iar soluția de admitere a acțiunii este justă,

fiind rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în

coraport cu normele aplicabile speței.

La 16 iulie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva

deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

5

La 3 noiembrie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a prezentat motivarea

recursului împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A declarat că perioadele pentru care nu au fost virate contribuțiile de asigurări

sociale, nu pot fi luate în calculul stagiului de cotizare și deoarece, angajatorul nu și-

a onorat obligațiunile impuse prin lege, organul de asigurări sociale nu are temei

legal de a include venitul asigurat în calculul prestațiilor solicitate.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 iulie 2021, fiind

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale în data de 10 noiembrie 2021, fapt

ce se confirmă prin avizul de recepție al scrisorii recomandate (f.d.139). Astfel,

recursul depus la 16 iulie 2021 și motivarea recursului prezentată la 3 noiembrie

2021, este în termen.

La 24 noiembrie 2021, în adresa intimaților Vladimir Barancean, Daniela

Barancean și SC ,,Filatura Ungheni” SRL, a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința din 3 decembrie 2021, Vladimir Barancean reprezentat de

avocatul Eugeniu Musteață a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Alte referințe în adresa instanței de recurs, nu au parvenit.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

6

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

7

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

8