2ra-1776/21 — repararea prejudiciului material si încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1776/21

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) E. Galușceac

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Leșan Nicolae

în interesele Societății cu Răspunderii Limitate ”Urbanconstruct-TT”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Urbanconstruct-TT” împotriva lui Condrea Valentin,

intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată ”Ranitex-Com” cu

privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2021,

c o n s t a t ă :

La 17 august 2018, SRL ”Urbanconstruct-TT” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Condrea Valentin, intervenient accesoriu SRL ”Ranitex-

Com” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, SRL ”Urbanconstruct-TT” a menționat că în temeiul

contractului de arendă nr. 1/2017 din 02 ianuarie 2017, încheiat cu SRL ”Ranitex-

Com”, ultima, în calitate de arendator, a transmis în folosință temporară

SRL ”Urbanconstruct-TT”, în calitate de arendaș, mijlocul de transport -

autobasculanta de model ”MAN H37”.

De asemenea, a menționat că la data de 20 decembrie 2017, pe str. Lunca

Bîcului 30, mun. Chișinău, s-a produs accidentul rutier din vina lui Condrea

Valentin, în rezultatul căruia autobasculanta a fost deteriorată, iar reieșind din

Actul de examinare a mijlocului de transport din 27 decembrie 2017, prejudiciu

cauzat a fost estimat la suma de 206 246,24 de lei.

1

La fel, a reiterat că la momentul producerii accidentului rutier, Condrea

Valentin era angajat în calitate de conducător auto la SRL ”Urbanconstruct-TT”,

iar reieșind din prevederile pct. 1 din contractul cu privire la răspunderea materială

individuală deplină nr. 38 din 01 septembrie 2014, pârâtul și-a asumat răspunderea

materială individuală pentru neasigurarea integrității valorilor transmise lui de

către angajator.

SRL ”Urbanconstruct-TT” a solicitat, inclusiv prin cererea de modificare a

temeiului din acțiune (f.d. 137-138 Vol. I), încasarea de la Condrea Valentin a

sumei de 206 246,24 de lei cu titlu de prejudiciu material și încasarea cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 septembrie 2020,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Urbanconstruct-TT”.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că între SRL „Urbanconstruct” și SRL ”Ranitex-Com” a fost încheiat

contractul de arendă nr. 1/2017 din 02 ianuarie 2017, conform căruia

SRL ”Ranitex-Com” s-a obligat să transmită SRL „Urbanconstruct” în folosință

temporară autobasculanta de model ”MAN H37”.

De asemenea, instanța de fond a stabilit că prin ordinul nr.55 din

01 septembrie 2014 și contractul individual de muncă nr.55 din aceeași dată,

Condrea Valentin a fost angajat la SRL ”Urbanconstruct-TT” în funcția de

conducător auto pe o perioadă nedeterminată.

Totodată, la 01 septembrie 2014, a fost încheiat contractul nr.38 cu privire la

răspunderea materială individuală deplină, prin care Condrea Valentin și-a asumat

răspunderea deplină pentru neasigurarea integrității valorilor transmise lui de către

angajator.

La caz, instanța a constatat că, la 20 decembrie 2017, Condrea Valentin

exercitându-și obligațiile de serviciu pe str. Lunca Bîcului 30 mun. Chișinău, a fost

implicat într-un accident rutier, în urma căruia a fost deteriorată autobasculanta de

model ”MAN H37”.

Conform Raportului de evaluare a pagubei nr. 3184/12A, valoarea

prejudiciului cauzat a fost estimată la 206 246,24 de lei.

Astfel, instanța de fond a reținut că, debitor în cadrul obligației de reparare a

prejudiciului cauzat de un izvor de pericol sporit este posesorul izvorului.

Posesor este persoana care exploatează și posedă izvorul de pericol sporit în

baza dreptului de proprietate sau în alt temei legal (drept de gestiune economică,

contract, procură, în baza hotărârii organelor competente cu privire la transmiterea

izvorului de pericol sporit în folosință temporară). Nu se consideră posesor al

izvorului de pericol sporit persoana care efectuează exploatarea acestuia în virtutea

raporturilor de muncă.

Deci, instanța a concluzionat că Condrea Valentin, la momentul accidentării

autobasculantei de model ”MAN H37”, își exercita atribuțiile sale de muncă

conform contractului individual de muncă nr. 55 din 01 septembrie 2014, prin

urmare, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1410 alin.(1) și (2)

din Codul civil, ce ar permite încasarea prejudiciului cauzat în circumstanțele

menționate.

2

Mai mult ca atât, instanța a apreciat critic argumentele reclamantului cu

referire la faptul că, răspunderea materială pentru deteriorarea autobasculantei de

model ”MAN H37”, urmează a fi pusă pe seama lui Condrea Valentin, reieșind din

prevederile contractului de răspundere materială, or, contractul menționat a fost

anulat prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 iulie 2019, iar

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2020, hotărârea a fost

menținută.

Prin urmare, instanța de fond a stabilit, că având în vedere circumstanțele de

fapt constatate și prevederile art.123 alin.(2) din Codul de procedură civilă,

circumstanțele date au puterea lucrului judecat și efectul lor nu poate fi modificat

prin altă hotărâre judecătorească decât în ordinea căilor de atac.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2021, s-a respins apelul

declarat de avocatul Leșan Nicolae în interesele SRL ”Urbanconstruct-TT” și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 septembrie 2020.

La 14 septembrie 2021, avocatul Leșan Nicolae a declarat în interesele

SRL ”Urbanconstruct-TT” recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurentul SRL ”Urbanconstruct-TT”, în motivarea recursului a invocat că la

examinarea cauzei, nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea cauzei în fond, precum și faptul că au fost

interpretate în mod eronat normele de drept material aplicabile speței.

De asemenea, a menționat că la materialele cauzei se conțin probe în

susținerea acțiunii înaintate, ce atestă indubitabil faptul că intimatul, la momentul

producerii accidentului, a fost angajat al SRL ”Urbanconstruct-TT”, precum și

faptul că în rezultatul accidentului rutier produs din vina lui Condrea Valentin, a

fost cauzat societății prejudiciu material, circumstanțe de fapt constatate și prin

procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit pe numele lui Condrea Valentin.

Mai mult ca atât, actul constatator și decizia de sancționare nu au fost anulate.

Astfel, recurentul a specificat că instanțele judecătorești au examinat litigiul

în cauză formalist, fără a intra în esența raporturilor stabilite între părțile în litigiu.

La 04 noiembrie 2021, intimatul Contra Valentin, reprezentat de avocatul

Popescu Dorin, a depus referință la recursul declarat de avocatul Leșan Nicolae în

interesele SRL ”Urbanconstruct-TT”, prin care a solicitat să fie considerat ca

inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 29 iunie

2021, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 14 septembrie 2021, respectiv se consideră depus

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

4

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Leșan

Nicolae în interesele SRL ”Urbanconstruct-TT”, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Leșan Nicolae în

interesele Societății cu Răspunderii Limitate ”Urbanconstruct-TT”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5