2ra-1825/21 — Rezolutiunea contractului

Dosarul nr. 2ra–1825/21 Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi (sediul central), (jud. A. Mocanu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu) Î N C H E I E R E 15 decembrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Danuța Vera, reprezentată de avocatul Condurari Andrian, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Danuța Vera împotriva Mariei Danuță, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice Anenii Noi cu privire la rezoluțiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Danuță Maria, casată hotărârea din 05 decembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi (sediul central) și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă, con st ată: La 20 august 2019, Danuța Vera a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Danuță cu privire la rezoluțiunea contractului de înstrăinare a casei de locuit cu construcțiile accesorii și terenul aferent încheiat între Danuță Maria și Danuța Vera la 25 ianuarie 2007, înregistrat cu nr. 411 și restituirea bunurilor.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că, la 25 ianuarie 2007 a încheiat un contract de înstrăinare cu condiția de întreținere pe viată cu fiica Danuță Maria și i- a transmis în proprietate casă de locuit individuală cu suprafața de 37,1 m2 și construcții accesorii: verandă deschisă, beci, bucătărie de vară, șură, șopron, poartă, gard și terenul de lângă casă pentru construcții cu suprafața de 0,0885 ha, toate situate în s. XXXX, raionul XXXX, iar conform p.2 al contractului, dobânditorul Danuță Maria s-a obligat să-i acorde întreținere viageră, să o asigure cu locuință, hrană, îngrijire și ajutorul necesar pe timpul cât va trăi, precum și să suporte cheltuielile legate de funeralii. Inițial pârâta a avut grijă de ea, însă în ultimii trei ani, ea a încetat să respecte integral clauzele contractuale.

Reclamanta a indicat că locuiește în această casă și are odaia sa, se alimentează împreună cu pârâta, însă doar ea achită cheltuielile pentru serviciile comunale, la fel din bani proprii își procură medicamentele. Pârâta are o atitudine brutală față de 1 dânsa, o numește cu cuvinte urâte, o amenință cu răfuiala fizică, declarând că își dorește ca ea să decedeze cât mai repede, iar după aceasta ea va pune muzică și va dansa în loc să țină doliu. Cel mai grav a fost faptul că, în luna aprilie 2019, a căzut fără cunoștință și a stat la pat în așa situație timp de două zile, însă pârâta nu a chemat salvarea, iar la vecini le spunea că ea doarme. La 28 iulie 2019, ea la fel a căzut la pat fără cunoștință și s-a aflat în așa stare timp de trei zile.

Pârâta nu a chemat salvarea și nici nu a anunțat pe ceilalți copii despre aceasta. Vecinilor la fel le spunea că ea doarme, iar la spital a fost transportată doar la 31 iulie 2019. În instanța de judecată reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață și restituirea bunurilor contractuale. Prin hotărârea din 05 decembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi (sediul Central), cererea de chemare în judecată înaintată de Danuța Vera împotriva Mariei Danuță cu privire la rezoluțiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, a fost admisă. A fost rezoluționat contractul de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață nr. 411 din 25 ianuarie 2007, încheiat între Danuța Vera și Danuță Maria autentificat de Notarul Maria Bobeico.

Au fost restituite în proprietatea Verei Danuța bunurile imobile: casa de locuit cu suprafața totală de 37,1 m2 cu construcțiile accesorii: verandă deschisă, beci, bucătărie de vară, șură, bucătărie de vară, șopron, poartă, gard și terenul de lângă casă pentru construcții cu suprafața de 0,0885 ha, situate în s. XXXX, r. XXXX. A fost încasată de la Danuță Maria în beneficiul lui Danuța Vera suma de 1090,53 lei, cu titlu de taxă de stat. Pentru a admite acțiunea instanța a reținut că în calitatea sa de dobânditor, Danuță Maria avea în temeiul contractului încheiat obligația de întreținere a reclamantei, executarea acestei obligații pozitive urmând a fi probată prin probe pertinente și admisibile, sarcina probațiunii în speță aparținând pârâtei, deoarece, anume dobânditorul are obligația de a dovedi că-și execută obligațiunile contractuale.

Contrar prevederilor legale, Danuță Maria nu a probat faptul executării obligațiunilor asumate prin contract și anume a obligațiunilor de întreținere a reclamantei, circumstanță ce denotă neexecutarea de către acesta a obligațiilor contractuale de întreținere datorate Verei Danuța. Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de apel declarată de Danuță Maria, casată hotărârea din 05 decembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi (sediul central) și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă. Pentru a respinge acțiunea instanța a reținut că într-adevăr, sarcina probațiunii aparține Mariei Danuță, ultima prezentând cu acest prilej fișele de solicitare a serviciului medical din 31 iulie 2019, din 02 aprilie 2019, confirmarea din 13 septembrie 2019, extrase din fișa medicală.

Instanța a relatat că nu pot constitui temei de rezoluțiune a contractului declarațiile reclamantei, or aceasta pe parcursul la 14 ani niciodată nu a invocat executarea necorespunzătoare a obligațiilor de către pârâtă. La 07 octombrie 2021, Danuța Vera, reprezentată de avocatul Condurari 2 Andrian, a contestat cu recurs decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea. La 30 noiembrie 2021, Danuță Maria a depus o referință la recursul declarat de către Danuța Vera, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 08 iunie 2021, expediată părților la 02 septembrie 2021, iar recursul a fost declarat la 07 octombrie 2021. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Danuța Vera, reprezentată de avocatul Condurari Andrian, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Danuța Vera, reprezentată de avocatul Condurari Andrian, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de 3 apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de către Danuța Vera, reprezentată de avocatul Condurari Andrian. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Danuța Vera, reprezentată de avocatul Condurari Andrian. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4