3ra-504/21 — anularea actului normativ, obligarea examinarii contestatiei

Dosarul nr. 3ra-504/2021 Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici) D E C I Z I E 08 decembrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul Civil Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție În componență: Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecători Maria Ghervas Nina Vascan Nicolae Craiu Victor Burduh examinând recursurile depuse de către Societatea Comercială „AgroVitaComerț” Societate cu Răspundere Limitată, Casa de Comerț „VITA” Societate cu Răspundere Limitată, Societatea cu Răspundere Limitată „Utilajcom”, Agenția de Pază „ViriumGrup” Societatea cu Răspundere Limitată și de către Întreprinderea Mixtă „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „AgroVitaComerț” Societate cu Răspundere Limitată, Casa de Comerț „VITA” Societate cu Răspundere Limitată, Societatea cu Răspundere Limitată „Utilajcom”, Agenția de Pază „ViriumGrup” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terț Întreprinderea Mixtă „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni privind anularea pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017,

obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22- 10/DM din 22 octombrie 2019, depusă de creditorii Întreprinderii Mixte „Dionysos- Mereni” Societate pe Acțiuni împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică, împotriva hotărârii din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 06 decembrie 2019, SC „AgroVitaComerț” SRL, Casa de Comerț „VITA” SRL, „Utilajcom” SRL, Agenția de Pază „ViriumGrup” SRL au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor”, terț ÎM „Dionysos-Mereni” SA, solicitând anularea pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017, ca fiind contrar prevederilor legii 1 și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019, depusă de creditorii ÎM „Dionysos-Mereni” SA împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, prin sesizarea nr. 17-DM/2019 din 05 iulie 2019, în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos-Mereni” SA, au solicitat examinarea faptelor comise de către procurorul Alexandru Gaina din cadrul Procuraturii Anticorupție care întrunesc elementele abaterilor disciplinare prevăzute de art. 38 lit. a), b) și e) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016. Prin decizia din 06 august 2019 de încetare a procedurii disciplinare în privința procurorului în Procuratura Anticorupție, Alexandru Gaina, inspectorul M. Căpătici, din cadrul Inspecției procurorilor, a constatat că nu au fost admise careva încălcări procesual-penale.

Prin hotărârea nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019, Colegiul de disciplină și etică examinând cauza în lipsa autorilor sesizării, care nu au fost citați, a respins contestația nr. 03-09/DM din 03 septembrie 2019 depusă de creditorii ÎM „Dionysos-Mereni” SA împotriva deciziei de încetare a procedurii disciplinare din 06 august 2019 a inspectorului M. Căpătici, în privința procurorului în Procuratura Anticorupție, Alexandru Gaina. Reclamanții nefiind de acord cu hotărârea menționată, la 23 octombrie 2019, au depus contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019 la Consiliul Superior al Procurorilor.

Prin răspunsul nr. 1-115p/19-1146 din 28 octombrie 2019, recepționat la 06 noiembrie 2019, reclamanții au fost informați asupra faptului că Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, la Capitolul VII1 reglementează procedura de examinare și soluțiile date de Colegiu în rezultatul examinării contestațiilor asupra deciziilor de încetare a procedurilor disciplinare adoptate de Inspecția procurorilor, iar la pct. 777 prevede că hotărârile Colegiului prin care s-a dispus respingerea contestației, sunt irevocabile, adică nu sunt susceptibile nici unei căi de atac.

Reclamanții au notat că, pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017, este nul, fiind contrar prevederilor legii, iar refuzul Consiliului Superior al Procurorilor de a examina contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019 depusă de creditorii ÎM „Dionysos-Mereni” SA împotriva hotărârii din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică, este neîntemeiat.

Despre respectarea procedurii prealabile reclamanții au invocat că, Consiliul Superior al Procurorilor a refuzat să examineze contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019, astfel că la 12 noiembrie 2019 au depus cererea prealabilă nr. 11-11/DM din 11 noiembrie 2019, fiind solicitată anularea pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, și examinarea în fond a contestației nr. 22-10/DM din 2 22 octombrie 2019, depusă împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică. Reclamanții consideră că, au fost respectate prevederile legale prin care se instituie obligativitatea înaintării unei cereri către autoritatea publică, anterior depunerii unei acțiuni în realizare.

Totodată, au indicat că până în prezent Consiliul Superior al Procurorilor nu le-a oferit nici un răspuns la cererea prealabilă nr. 11-11/DM din 11 noiembrie 2019 și nici nu a primit spre examinare contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019. Ca urmare, reclamanții au considerat necesar de a depune prezenta acțiune în instanța de contencios administrativ privind anularea pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze în fond contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019. Reclamanții au subliniat că, înaintarea prezentei acțiuni de control normativ și în realizare nu este condiționată de respectarea vreunui termen de la data înaintării către autoritatea publică competentă a cererii de anulare în parte a actului normativ și de obligare în examinarea contestației depuse.

Referitor la încălcarea dreptului legitim, reclamanții au invocat că în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos-Mereni” SA, au interes legitim ca bunurile companiei debitoare sau contravaloarea acestora să fie restabilite în masa debitoare, fără ingerința ilicită din partea organelor de urmărire penală. Prin urmare, consideră reclamanții că sunt interesați și respectiv, în drept, să depună sesizarea privind faptele procurorului Alexandru Gaina, care pot constitui abateri disciplinare.

Reclamanții au opinat că, prin refuzul Consiliului Superior al Procurorilor de a examina contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019, depusă împotriva hotărârii din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică, întemeiat pe pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, le-a fost încălcat un drept stabilit de lege, și anume de art. 43 și art. 85 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, care este revendicat prin prezenta acțiune în contencios administrativ.

Prin pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017, s-a stabilit că, hotărârile Colegiului prin care s-a dispus respingerea contestației și cele prin care s-a dispus remiterea procedurii disciplinare Inspecției procurorilor pentru efectuarea investigațiilor suplimentare, sunt irevocabile. La acest capitol, reclamanții au considerat necesar să menționeze că art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, nu face distincție între diferite tipuri de hotărâri aprobate de Colegiu și stabilește că acestea se contestă, indiferent de soluția adoptată.

Or, un principiu fundamental de drept care vizează interpretarea normelor legislative statuează că unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem. Așadar, dacă prevederile legii organice nu stabilesc diferențieri între hotărârile Colegiului de disciplină și etică, care pot fi contestate la Consiliul Superior al Procurorilor, atunci nici printr-un act normativ inferior nu pot fi stabilite asemenea restricții. Or, prin hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor nu se poate restrânge aplicarea unui text care a fost formulat general printr-o lege organică.

3 Totodată, art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, prevede în mod expres dreptul persoanei care a depus sesizarea de a contesta hotărârea Colegiului de disciplină și etică, inclusiv dacă contestația depusă este respinsă, deoarece în caz contrar nu ar avea sens prevederile potrivit cărora contestația poate fi depusă în cazul procedurii disciplinare, și de către persoana care a depus sesizarea. În opinia reclamanților, în mod logic, persoana care a depus sesizarea privind intentarea unei proceduri disciplinare împotriva acțiunilor ilicite ale unui procuror nu va contesta o hotărâre prin care contestația sa a fost admisă sau dacă a fost emisă o hotărâre privind răspunderea disciplinară.

În asemenea condiții, reclamanții au conchis că în mod cert art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, prevede expres dreptul de a contesta la Consiliul Superior al Procurorilor hotărârile Colegiului de disciplină și etică, prin care au fost respinse contestațiile înaintate de persoanele care au depus sesizarea.

Mai mult, reclamanții au invocat că din moment ce prin Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, care este o lege organică, este prevăzută expres și imperativ, posibilitatea de contestare a hotărârilor Colegiului, inclusiv de către persoana care a depus sesizarea, prevederile actului normativ subordonat legii, cum este hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, modificată prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017 privind irevocabilitatea hotărârilor Colegiului de disciplină și etică, prin care s-a dispus respingerea contestației, sunt lovite de nulitate, deoarece contravin prevederilor legii.

Cu privire la acțiunea în realizare reclamanții au indicat că, Codul administrativ stabilește expres faptul că, în situația în care actele normative subordonate legii contravin acesteia, ele nu urmează a fi aplicate.

La caz, pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, contravine normelor imperative stabilite de art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, care prevăd expres dreptul de a contesta la Consiliul Superior al Procurorilor hotărârile colegiului, așadar inclusiv cele ale Colegiului de disciplină și etică prin care s-a dispus respingerea contestației, astfel că prevederile respective nu urmează a fi aplicate la examinarea contestației nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019. Ca urmare, Consiliul Superior al Procurorilor neîntemeiat a refuzat examinarea contestației nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019 depusă împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică și în mod ilicit a contribuit la evitarea controlului legalității unui act administrativ individual, adoptat cu încălcarea drepturilor recunoscute de lege ale persoanelor care au depus sesizarea.

Or, este inadmisibil ca un organ administrativ să abuzeze de puterea publică cu care a fost investit, pentru a încălca flagrant drepturile recunoscute de lege ale persoanelor care au depus sesizarea, iar apoi să prevaleze de prevederile normative contare legii, pentru a fi exonerat de verificări. Privind examinarea ilegală a contestației în lipsa persoanelor care au depus sesizarea, reclamanții au indicat că, o primă încălcare a drepturilor stabilite de lege se referă la faptul că Colegiul de disciplină și etică a examinat cauza disciplinară în 4 lipsa persoanelor care au depus sesizarea, fără a-i înștiința despre data și ora examinării.

Cu toate acestea, cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale, Colegiul de disciplină și etică a examinat în cadrul ședinței din 20 septembrie 2019, contestația înaintată de creditorii ÎM „Dionysos-Mereni” SA, fără citarea legală a persoanelor care au depus sesizarea, pronunțând hotărârea la 18 octombrie 2019. Reclamanții au menționat că, în conformitate cu art. 50 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, prin contestația nr. 03-09/DM din 03 septembrie 2019, au solicitat expres să fie citați la examinarea cauzei de către Colegiul de disciplină și etică la adresa: xxxx. Totuși, citația nr. 3-02d/19-902 din 13 septembrie 2019, remisă prin scrisoare recomandată (DS2035629412AS), a fost primită la adresa menționată abia la 24 septembrie 2019, ora 12:21, fapt confirmat prin datele oficiale despre trimiterea poștală indicate pe site-ul www.posta.md.

Reclamanții au susținut că, la examinarea contestației nr. 03-09/DM din 03 septembrie 2019, în data de 20 septembrie 2019, Colegiul de disciplină și etică nu a avut dovada citării legale a persoanelor care au depus sesizarea, astfel că nu a fost în drept să examineze contestația împotriva deciziei din 06 august 2019 a inspectorului M. Căpătici, în lipsa titularilor. Reclamanții au mai subliniat că, în conformitate cu art. 50 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, neprezentarea fără motive întemeiate a procurorului sau a persoanei care a depus sesizarea, fie a reprezentanților acestora, la ședința Colegiului de disciplină și etică, nu împiedică examinarea cauzei disciplinare.

La acest capitol, reclamanții au notat că, nu este o situație a neprezentării fără motive întemeiate a persoanelor care au depus contestația, ci este evidentă lipsa citării legale a acestora, deoarece citația nu a fost comunicată cu cel puțin 3 zile lucrătoare înainte de data desfășurării ședinței, dar cu 4 zile după data examinării contestației. În condițiile expuse, Colegiul de disciplină și etică în mod greșit a examinat la 20 septembrie 2019 contestația depusă de creditorii ÎM „Dionysos-Mereni” SA, în lipsa acestora, deoarece persoanele care au depus sesizarea nu au fost legal înștiințate despre data și ora examinării, fiind în imposibilitate de a se prezenta la ședința respectivă. Astfel, citarea creditorilor ÎM „Dionysos-Mereni” SA a fost intenționat realizată cu întârziere, pentru a exclude participarea persoanelor care au depus contestația nr. 03-09/DM din 03 septembrie 2019 la ședința de examinare a acesteia.

Totodată, în baza unui act normativ care contravine prevederilor legii, încălcarea respectivă nu a fost remediată de către Consiliul Superior ai Procurorilor, deși această obligație este prevăzută expres de Legea cu privire la Procuratură. În ceea ce privește examinarea fondului cauzei disciplinare, reclamanții au subliniat că, Colegiul de disciplină și etică nici nu s-a expus asupra aspectelor invocate în contestația nr. 03-09/DM din 03 septembrie 2019, nu le-a dat nici o apreciere, iar hotărârea din 18 octombrie 2019 este pur și simplu o copie a deciziei din 06 august 2019 de încetare a procedurii disciplinare, emisă de inspectorul M. Căpătici. Ținând cont de circumstanțele de fapt expuse, aplicarea necorespunzătoare a legislației și disprețul față de principiul fundamental de drept, care garantează 5 accesul la justiție, de care a dat dovadă procurorul în Procuratura Anticorupție, Alexandru Gaina, atestă indubitabil o încălcare gravă a legii.

Reclamanții au indicat că, ignorând prevederile art. 20 din Constituția Republicii Moldova, art. 8 din Declarația universală a drepturilor omului și altor acte Internaționale, art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care garantează dreptul de adresare în instanța de judecată, procurorul a intentat ilegal un dosar penal asupra unei inventate componențe de infracțiuni, cu scopul de a face presiuni asupra ÎM „Dionysos-Mereni” SA în vederea lipsirii de dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate în posesia altei persoane. De asemenea, reclamanții au susținut că, nu se confirmă nici unul din argumentele invocate de Inspecția procurorilor în susținerea soluției de încetare a procedurii disciplinare, care au fost reiterate fără modificări de Colegiul de disciplină și etică, deși în contestația depusă a fost argumentată lipsa de temeinicie a acestora.

Colegiul de disciplină și etică nu a efectuat nici măcar o examinare superficială a contestației, prevalându-se de neinformarea persoanelor care au depus sesizarea despre ședință, și a respins-o neîntemeiat, copiind fără nici o derogare decizia Inspecției procurorilor, bazându-se pe faptul că o asemenea hotărâre ilegală ar fi irevocabilă și nu va fi supusă căilor de atac. Reclamanții au opinat că, autoritățile abilitate cu verificarea legalității acțiunilor procurorului, nu au dat nici o apreciere faptului că toate acțiunile de urmărire penală au fost efectuate de procurorul Alexandru Gaina exact anterior datei ședințelor de judecată și au avut scopul evident de a intimida reprezentanții ÎM „Dionysos-Mereni” SA să-și retragă acțiunea înaintată, precum și instanțele de judecată care examinează cauza civilă, pentru a obține o soluție favorabilă SRL „Univers-Vin”.

Prin hotărârea din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în control normativ, înaintată de SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup” împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoană terță ÎM „Dionysos-Mereni” SA, privind anularea pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12- 13/17 din 24 ianuarie 2017, ca fiind contrar prevederilor legii, obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019, depusă de creditorii ÎM „Dionysos-Mereni” SA împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică (f.d.

190, 191-200, vol. I). Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup” revendică apărarea pe calea controlului judecătoresc a unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ, și anume dreptul de a contesta hotărârile Colegiului de disciplină și etică, prin care se respinge contestația persoanelor interesate împotriva deciziei Inspecției procurorilor. Drept urmare, instanța de fond a ajuns la concluzia că acțiunea formulată de reclamanți este admisibilă întrucât analizând pretențiile formulate de reclamanți, a stabilit că sunt lipsite de temei argumentele pârâtului precum că acțiunea formulată urmează a fi declarată inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Or, acțiunea în control normativ a fost formulată de reclamanți în 6 urma emiterii de către Colegiul de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, a hotărârii irevocabile nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 privind respingerea contestației SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup” împotriva deciziei Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale din 06 august 2019. Instanța de fond a considerat că la caz nu sunt aplicabile prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, în privința pretenției reclamanților ce ține de efectuarea controlului judecătoresc asupra actului normativ - pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017, întrucât este depusă de persoanele la sesizarea cărora a fost inițiat controlul în privința unui procuror.

La fel, prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, nu sunt aplicabile nici în privința pretenției ce ține de obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019, depusă de creditorii ÎM „Dionysos Mereni” SA împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică or, pretenția respectivă în prezentul caz este indisolubil legată de pretenția privind efectuarea controlului normativ.

Cu referire la argumentele reclamanților și anume că, pct. 777 din Regulamentul nominalizat urmează a fi anulat, întrucât contravine prevederilor art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, care este o lege organică, instanța de judecată a constatat că, într-adevăr, conform art. 85 alin. (3) din Legea enunțată, hotărârile colegiului se contestă la Consiliul Superior al Procurorilor, prin intermediul colegiului, în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării acestora. Contestația poate fi depusă de către persoana în privința căreia a fost adoptată hotărârea respectivă, iar în cazul procedurii disciplinare, și de către persoana care a depus sesizarea, precum și de către Inspecția procurorilor.

Însă, circumstanțele descrise nu demonstrează ilegalitatea Regulamentului privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, în partea contestată (pct. 777). Or, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (4) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, decizia de încetare a procedurii disciplinare poate fi contestată de către autorul sesizării la Colegiul de disciplină și etică în termen de 10 zile lucrătoare de la data recepționării acesteia. Iar, art. 50 alin. (7) din Legea nominalizată, stabilește expres că, procedura de examinare a cauzei disciplinare la Colegiul de disciplină și etică este reglementată prin regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.

Prin urmare, prevederile art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, la care fac trimitere reclamanții, nu reglementează procedura de contestare a hotărârilor Colegiul de disciplină și etică, întrucât în temeiul art. 50 alin. (7) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, procedura respectivă este reglementată de Regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor, la caz Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12- 13/17 din 24 ianuarie 2017. Iar, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, instanța de 7 contencios administrativ nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității actului administrativ și a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

Instanța de fond a conchis că, pretenția reclamanților privind anularea, ca fiind contrar prevederilor legii a pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Totodată, instanța de fond a conchis în privința netemeiniciei pretenției reclamanților privind obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019, depusă de creditorii ÎM „Dionysos- Mereni” SA împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică or, în cazul dat această pretenție fiind indisolubil legată de pretenția reclamantului de anulare a pct. 777 din Regulament, deoarece în susținerea poziției asupra acestei pretenției reclamantul face trimitere la ilegalitatea pct. 777din Regulamentul nominalizat.

Mai mult, în urma efectuării controlului judecătoresc s-a constatat că actul administrativ normativ în partea contestată este emis cu respectarea normelor legale în vigoare, respectiv nu se regăsește suport legal pentru admiterea pretenției de obligare a Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică. La 10 februarie 2021, SC „AgroVitaComerț” SRL, Casa de Comerț „VITA” SRL, „Utilajcom” SRL, Agenția de Pază „ViriumGrup” SRL au depus la Curtea de Apel Chișinău recurs nemotivat împotriva hotărârii din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.202, vol. I), ulterior la 09 aprilie 2021, au depus la Curtea Supremă de Justiție recursul motivat, solicitând casarea hotărârii contestate și emiterea unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii înaintate (f.d.

222-228, vol. I). În motivarea recursului, recurenții SC „AgroVitaComerț” SRL, Casa de Comerț „VITA” SRL, „Utilajcom” SRL, Agenția de Pază „ViriumGrup” SRL și-au exprimat dezacordul cu hotărârea adoptată, invocând că este ilegală și neîntemeiată, emisă cu încălcarea normelor de drept materiale și procedurale. Recurenții au invocat că, prima instanță a confundat două proceduri distincte și anume, procedura de examinare a cauzei disciplinare, care este reglementată de art. 50 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016 și, procedura de contestare a hotărârilor adoptate, inclusiv de Colegiul de disciplină și etică, care este prevăzută la art. 85 din Legea enunțată.

Recurenții au precizat că, prima instanță eronat a concluzionat asupra faptului că din moment ce Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică a fost aprobat în temeiul art. 50 alin. (7) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, prevederile acestuia nu pot fi supuse controlului contenciosului administrativ, pe motiv că s-ar solicita expunerea asupra oportunității actului normativ. Or, pct. 777 din Regulament stabilește ilegal că hotărârile Colegiului prin care s-a dispus respingerea contestației și cele prin care s-a dispus remiterea procedurii disciplinare Inspecției procurorilor pentru efectuarea investigațiilor suplimentare sunt irevocabile.

Prin urmare, această prevedere normativă atestă imposibilitatea 8 contestării hotărârilor menționate ale Colegiului de disciplină și etică, deși procedura de contestare expres reglementată de art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, prescrie că, hotărârile colegiului se contestă la Consiliul Superior al Procurorilor, prin intermediul colegiului, în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării acestora. Contestația poate fi depusă de către persoana în privința căreia a fost adoptată hotărârea respectivă, iar în cazul procedurii disciplinare și de către persoana care a depus sesizarea, precum și de către Inspecția procurorilor.

Recurenții au menționat că, în pct. 78 din Regulament este indicat că, hotărârea Colegiului pe cauza disciplinară poate fi contestată la Consiliul Superior al Procurorilor, prin intermediul colegiului, de către persoanele care au depus sesizarea, Inspecția procurorilor sau procurorul vizat în hotărâre, în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării acesteia. Termenul de 5 zile este un termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărârile Colegiului devin irevocabile. Prin urmare, în condițiile expuse, recurenții au evidențiat că prevederile pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică sunt ilicite, deoarece contravin prevederilor art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, dar și reglementărilor expuse în pct. 78 din același Regulament.

Recurenții au mai punctat că instanța de judecată la emiterea hotărârii contestate nu a aplicat prevederile art. 16 alin. (2) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017. La caz, norma care permite contestarea deciziilor Colegiului de disciplină și etică prin care a fost respinsă contestația se conține într-o lege organică, iar norma care exclude acest drept este prevăzută într-un act normativ al autorității publice centrale de specialitate – subordonat legii, hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, modificată prin hotărârea CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017 privind irevocabilitatea hotărârilor Colegiului de disciplină și etică prin care s-a dispus respingerea contestației, fiind lovite de nulitate, deoarece contravin prevederilor legii.

Astfel, din moment ce normele respective se conțin în acte normative de ierarhie diferite, nu pot concura având forță juridică distinctă ca urmare a ierarhiei lor, iar prioritate are norma prevăzută de legea organică, la caz, Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016. Recurenții au mai specificat că, prevederile actului normativ contestat împiedică realizarea unui control efectiv al deciziilor Colegiului de disciplină și etică de către Consiliul Superior al Procurorilor și, pe cale de consecință, de către instanțele de judecată or, Colegiului de disciplină și etică nu a citat persoanele care au depus sesizarea pentru participarea la examinarea acesteia, a emis o hotărâre ilicită de respingere a contestației, iar Consiliul Superior al Procurorilor este lipsit de posibilitatea de a verifica circumstanțele expuse, în baza unei prevederi normative, care contravine legii.

La 25 februarie 2021, ÎM „Dionysos-Mereni” SA a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs nemotivat împotriva hotărârii din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.204-205, vol. I), ulterior la 09 aprilie 2021, a depus la Curtea Supremă de Justiție recursul motivat, solicitând casarea hotărârii contestate și emiterea unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii înaintate (f.d. 237-241, vol. I). 9 În motivarea recursului, recurentul ÎM „Dionysos-Mereni” SA și-a exprimat dezacordul cu hotărârea instanței de fond, invocând în esență aceleași argumente ca și recurenții SRL „AgroVitaComerț”, CC „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup”. Conform art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 04 februarie 2021. Potrivit extrasului din poșta electronică cu adresa alina.chiselita@justice.md, se atestă că la 04 februarie 2021, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia dispozitivului hotărârii din 04 februarie 2021 (f.d.201, vol. I). Ulterior, la 11 martie 2021, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților, atât prin scrisoare recomandată cu aviz de recepție, cât și prin poșta electronică, hotărârea motivată din 04 februarie 2021 (f.d.206-207, vol. I). Potrivit avizelor de recepție anexate la materialele cauzei se constată că hotărârea motivată a fost recepționată de către Agenția de Pază „ViriumGrup” SRL și SRL „Utilajcom” la 17 martie 2021 (f.d.209, 212, vol. I), de Consiliul Superior al Procurorilor la 18 martie 2021 (f.d.210, vol. I), de SC „AgroVitaComerț” SRL și ÎM „Dionysos-Mereni” SA la 24 martie 2021 (f.d.

213-214, vol. I). Prin urmare, recursurile declarate la 09 aprilie 2021 de SC „AgroVitaComerț” SRL, Casa de Comerț „VITA” SRL, „Utilajcom” SRL, Agenția de Pază „ViriumGrup” SRL și ÎM „Dionysos-Mereni” SA, sunt depuse cu respectarea termenului prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 01 aprilie 2021, respectiv 09 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia cererii de recurs depuse de SC „AgroVitaComerț” SRL, Casa de Comerț „VITA” SRL, „Utilajcom” SRL, Agenția de Pază „ViriumGrup” SRL, cât și copia cererii de recurs depuse de ÎM „Dionysos-Mereni” SA, părților fiindu-le explicat dreptul de a depune referință asupra recursurilor declarate (f.d.216, 232, 242, vol. I). La 20 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, Consiliul Superior al Procurorilor a depus referință pe marginea recursurilor declarate de către SC „AgroVitaComerț” SRL, Casa de Comerț „VITA” SRL, „Utilajcom” SRL, Agenția de Pază „ViriumGrup” SRL și ÎM „Dionysos-Mereni” SA, menționând că cererile de recurs sunt inadmisibile, iar în temeiul art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, a solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău ca fiind legală și întemeiată (f.d.

248- 254, vol. I). Totodată, Consiliul Superior al Procurorilor a menționat că potrivit legii, pentru existența unei stabilități și a corectitudinii formulării acțiunii în contencios administrativ trebuie întrunite următoarele condiții : actul emis trebuie să parvină de la o autoritate administrativă, condiția prezentei vătămări unui drept recunoscut de 10 lege reclamantului, existența capacității de exercițiu și a celei procesuale, vătămarea dreptului să fie cauzată printr-un act administrativ sau prin refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul legal cererea, obligativitatea îndeplinirii procedurii administrative prealabile. Astfel, la caz, reclamantul depunând o acțiune în instanța de judecată contestă o operațiune administrativă și nu a unui act administrativ - nu poate revendica prin această acțiune încălcarea unui drept al său în sensul art. 17 din Codul administrativ.

Or, legea consacră regula sesizării instanței de către orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice. Consiliul Superior al Procurorilor consideră că pretențiile formulate de SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „Vita” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup”, în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos-Mereni” SA, vizează respingerea contestației sale, adresate pârâtului asupra unei hotărâri cu caracter definitiv și irevocabil a Colegiului disciplinar, astfel încât acesta excede controlul judiciar al legalității pe calea contenciosului administrativ.

De asemenea, Consiliul Superior al Procurorilor a menționat că nu poate fi reținut nici argumentul SRL ,,AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „Vita” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup”, ÎM „Dionysos-Mereni” SA cu referire la faptul că prin procedurile administrative în cauză i-a fost îngrădit accesul la justiție, întrucât, în această situație, cadrul normativ pertinent instituie o dublă jurisdicție la examinarea sesizării reclamantului, aceasta fiind încetată de către Inspecția judiciară prin decizia din 06 august 2019, contestația împotriva căreia a fost respinsă prin hotărârea Colegiului de disciplină și etică din 18 octombrie 2020, astfel încât drepturile respective au fost respectate, iar soluțiile ulterioare nu sunt pasibile de control în ordinea contenciosului administrativ.

Astfel, Consiliul Superior al Procurorilor reține că norma legală nominalizată este una de concept și aplicabilă în mod sistemic cu prevederile art. 17, art. 20, art. 39 și art. 207 din Codul administrativ, revendicarea dreptului propriu și afectarea acestuia prin activitatea administrativă fiind condiția fundamentală nu numai pentru succesul acțiunii din punct de vedere al admiterii acțiunii, dar și din perspectiva îndeplinirii testului de admisibilitate a acesteia, felul acțiunii înaintate potrivit art. 206 din Codul administrativ contând mai puțin. Această constatare este susținută și de dispozițiile art. 3 și art. 38 alin. (2) din Codul administrativ.

Referitor la argumentele precum că nu au fost citați legal la ședința Colegiului de disciplină și etică, Consiliul Superior al Procurorilor a menționat că recurenții au fost citați prin citația din 13 septembrie 2019. Totodată, în citație a fost specificat și faptul că ordinea de zi este publicată pe pagina web a Procuraturii Generale, secțiunea Colegiul de disciplină și etică, sub-secțiunea ședințe, iar cerere de reluarea examinării cauzei din partea recurenților din 24 septembrie 2019 pînă pe 18 octombrie 2019, când a fost pronunțată hotărârea nu au fost înaintate Colegiului de disciplină și etică. În acest sens, intimatul a notat că pentru asigurarea unei jurisprudențe constante și pentru o bună administrare a justiției, Consiliul Superior al Procurorilor publică, în mod sistematic, actele lor de dispoziție.

De altfel, o atare posibilitate de a aduce la cunoștință actele a fost completată prin art. 33, art. 96 din Codul administrativ. Prin încheierea din 19 mai 2021 a Curții Supreme de Justiție recursurile depuse de SC „AgroVitaComerț” SRL, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, 11 Agenția de Pază „ViriumGrup” SRL și de ÎM „Dionysos-Mereni” SA au fost considerate admisibile și au fost numite pentru examinare în complet de cinci judecători (f.d.11-12, vol. II). Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele recurenților, au fost expuse cu suficientă claritate, iar intimatul Consiliul Superior al Procurorilor prin referință și-a expus opinia asupra criticilor invocate în recurs. Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral hotărârea instanței de fond și a emite o decizie nouă, din următoarele motive.

Conform art. 191 alin. (5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și încheierilor curții de apel. Conform art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii casează integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie. De asemenea potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material. Aplicabile litigiului sunt prevederile art. 244 alin. (2) coroborat cu art. 231 alin. (2) din Codul administrativ, care stipulează că pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. La acest capitol, Colegiul reține și prevederile art. 22 și art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, conform cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal administrate, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Din materialele cauzei rezultă că, SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup” în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos-Mereni” SA, și anume, la 05 iulie 2019 au depus la Colegiul de disciplină și etică din cadrul Consiliului Superior al Procurorilor sesizare, prin care au solicitat sancționarea disciplinară în baza art. 38 lit. a), b), e) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, a procurorului în Procuratura Anticorupție, Alexandru Gaina, fiind invocată pornirea neîntemeiată și ilegală a urmăririi penale, cât și alte încălcări procesual-penale în cauza penală nr. 2019978103 (f.d.

14-16, vol. I). 12 Prin decizia inspectorului din cadrul Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale din 06 august 2019, în temeiul art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, a fost încetată procedura disciplinară în privința procurorului în Procuratura Anticorupție, Gaina Alexandru, din lipsa temeiului de tragere la răspundere disciplinară (f.d.17-20, vol. I). SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup”, în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos-Mereni” SA, nefiind de acord cu decizia inspectorului din cadrul Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale din 06 august 2019, la 03 septembrie 2019 au depus contestație (f.d.

21-31, vol. I). Prin hotărârea Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a fost respinsă contestația din 03 septembrie 2019 a creditorilor ÎM „Dionysos-Mereni” SA și menținută decizia din 06 august 2019 privind încetarea procedurii disciplinare în privința procurorului în Procuratura Anticorupție, Alexandru Gaina. Totodată, s-a menționat că hotărârea este irevocabilă (f.d.

35-40, vol. I). La 23 octombrie 2019, SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup” în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos- Mereni” SA, au depus la Consiliul Superior al Procurorilor contestație împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019, solicitând anularea hotărârii contestate și a deciziei din 06 august 2019 a inspectorului din cadrul Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale, cu adoptarea unei hotărâri noi privind constatarea abaterii disciplinare și aplicarea unei sancțiuni disciplinare procurorului Alexandru Gaina (f.d.

41-46, vol. I). Prin răspunsul nr. 1-115p/19-1146 din 28 octombrie 2019, Consiliul Superior al Procurorilor a comunicat ÎM „Dionysos-Mereni” SA că Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, la Capitolul VII1 reglementează expres procedura de examinare și soluțiile date de Colegiu în rezultatul examinării contestațiilor asupra deciziilor de încetare a procedurilor disciplinare adoptate de Inspecția procurorilor, iar potrivit pct. 777 din hotărârile Colegiului prin care s-a dispus respingerea contestației sunt irevocabile, adică nu sunt susceptibile nici unei căi de atac (f.d.

47, vol. I). La 12 noiembrie 2019, SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup” în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos- Mereni” SA au depus la Consiliul Superior al Procurorilor cererea prealabilă nr. 11-11/DM din 11 noiembrie 2019, solicitând anularea pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017 și examinarea în fond a contestației nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019, depusă de creditorii Întreprinderea Mixtă „Dionysos-Mereni” SA împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică.

Manifestându-și dezacordul cu acțiunile Consiliului Superior al Procurorilor, SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup” au înaintat prezenta acțiune prin care au solicitat anularea pct. 777 din 13 Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017, și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22- 10/DM din 22 octombrie 2019, depusă de creditorii Întreprinderii Mixte „Dionysos- Mereni” Societate pe Acțiuni împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 04 februarie 2021 a respins integral acțiunea (f.d. 190, 191-200, vol. I). Efectuând controlul judiciar al hotărârii din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, instanța de recurs constată că soluția emisă de instanța de fond este greșită, rezultată din interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, motiv din care nu poate fi menținută. Conform art. 191 alin. (3) din Codul administrativ, Curtea de Apel Chișinău soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al Procurorilor, precum și acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.

Sintagma „hotărârilor” din dispoziția art. 191 alin. (3) din Codul administrativ, se referă atât la actele administrative individuale favorabile, cât și actele administrative individuale defavorabile emise de către Consiliul Superior al Procurorilor prin acțiune ori omisiune. În condițiile cauzei de contencios administrativ, Colegiul lărgit precizează că, acțiunea de control normativ are ca finalitate anularea în tot sau în parte a actului administrativ normativ, care reprezintă una din cele cinci forme ale activității administrative prevăzute de art. 5 din Codul administrativ, și care nu echivalează cu actul administrativ individual. Actul administrativ normativ constă într-o reglementare „abstractă”, aplicabilă pentru un număr nedeterminat de situații identice.

Conform art. 206 din Codul administrativ, o acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ). Acțiunea în constatare prezumă existența unui interes îndreptățit pentru constatarea solicitată.

Acțiunea în constatare nu poate fi înaintată dacă reclamantul își poate sau și-ar putea revendica drepturile printr-o altă acțiune prevăzută la alin. (1), cu excepția situației cînd se urmărește constatarea nulității unui act administrativ individual sau normativ. Astfel, pentru a examina argumentele intimatului privind inadmisibilitatea acțiunii în contenciosul administrativ, Colegiul lărgit se va conduce de prevederile art. art. 2 alin. (3), 3, 17, 20, 21, 36, 39, 189, 190, 209 și 225 din Codul administrativ. 14 Conform art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.

Colegiul lărgit notează că dispoziția legală nominalizată, aplicată în coroborare cu prevederile art. art. 5, 17, 39 și 209 din Codul administrativ, prescrie condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contenciosul administrativ. În privința condiției activității administrative, art. 5 din Codul administrativ, prevede că, activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.

Din analiza cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanții au solicitat anularea pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017, ca fiind contrar prevederilor legii și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019, depusă de creditorii ÎM „Dionysos-Mereni” SA împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică.

Contrar argumentului Consiliului Superior al Procurorilor precum că reclamanții nu revendică un drept/interes legitim vătămat, Colegiul lărgit reține că, la caz, reclamanții SC „AgroVitaComerț” SRL, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, Agenția de Pază „ViriumGrup” SRL în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos-Mereni” SA revendică pe calea controlului judecătoresc apărarea unui drept/interes legitim în sensul art. 17 din Codul administrativ, dreptul de a contesta hotărârile Colegiului de disciplină și etică, prin care s-a dispus respingea contestației persoanelor interesate împotriva deciziei Inspecției procurorilor, în concret, acțiunea în control normativ a fost formulată de reclamanți în urma emiterii de către Colegiul de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor a hotărârii irevocabile nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 privind respingerea contestației SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup” în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos-Mereni” SA împotriva deciziei Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale din 06 august 2019. Or, pentru admisibilitatea acțiunii în contenciosul administrativ este suficient ca reclamantul să justifice apărarea unui drept propriu.

Prin urmare, temeiul de inadmisibilitate a acțiunii în contenciosul administrativ invocat de Consiliul Superior al Procurorilor conform art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ este unul neîntemeiat. Subsecvent, Colegiul lărgit reține că sunt neîntemeiate criticile Consiliului Superior al Procurorilor invocate în referință privind inadmisibilitatea acțiunii depuse de SC „AgroVitaComerț” SRL, Casa de Comerț „VITA” SRL, SRL „Utilajcom”, Agenția de Pază „ViriumGrup” SRL în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos-Mereni” SA, în privința pretenției ce ține de obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019, depusă de creditorii ÎM „Dionysos Mereni” SA împotriva hotărârii nr. 3-73/19 15 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică or, pretenția respectivă este indisolubil legată de pretenția privind efectuarea controlului normativ.

Respectiv, prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, nu sunt aplicabile. În aceste circumstanțe, Colegiul lărgit notează că în cauza de contencios administrativ se atestă că, potrivit art. 39 alin. (2) din Codul administrativ, coroborat cu art. 17 din Codul administrativ, orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente. Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.

Prin urmare, Colegiul lărgit învederează că, Codul administrativ instituie, în special, în conformitate cu prevederile art. art. 2 alin. (3), 3, 17, 20, 21, 36, 39, 189, 190 și 225, un control judecătoresc efectiv asupra activității administrative, respectiv, observațiile intimatului cu privire la inadmisibilitatea acțiunii sînt în contradicție cu principiul controlului judecătoresc asupra activității administrative. Autoritățile publice și instanțele de judecată competente conform art. 21 din Codul administrativ, trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate. Autoritățile publice și instanțele de judecată competente nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor și a libertăților persoanelor decît în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.

Conform art. 12 din Codul administrativ, un act administrativ normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune controlului constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat de situații identice. Articolul 87 alin.(1) din Codul administrativ statuează că, autoritatea publică se conduce de probele pe care le consideră necesare, conform dreptului discreționar, pentru investigarea stării de fapt, iar art. 92 din același Cod stabilește că, autoritatea publică decide conform convingerii sale libere dacă consideră o faptă drept existentă, luînd în considerare întreaga procedură administrativă, inclusiv toate probele.

Autoritatea publică ia în considerare toate faptele care au importanță pentru caz, inclusiv cele favorabile participanților. Așadar, primordial, Colegiul lărgit reiterează că obiectul prezentei acțiuni îl formează controlul normativ al pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017. Controlul judecătoresc asupra activității administrative realizată de autoritățile publice constă într-un control efectiv de legalitate în vederea protecției drepturilor subiective.

Controlul judecătoresc asupra legalității activității administrative include două dimensiuni, și anume conformitatea activității administrative cu normele de drept material, și totodată, respectarea principiilor și normelor de procedură administrativă, inclusiv în ce privește elaborarea și adoptarea actelor administrative normative. Astfel, pentru a asigura un control judecătoresc și o protecție efectivă a 16 drepturilor subiective se impune necesitatea verificării respectării, inclusiv a principiului ierarhiei normative în cazul actelor administrativ normative. În situația în care, actul administrativ individual contestat este emis în baza unui act administrativ normativ care este contrar altor acte normative ierarhic superioare, prevederile prezentului act nu se aplică.

Colegiul lărgit statuează că legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele normative cu forță juridică superioară în baza cărora a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative. Conform art. 3 alin. (1), (3), (4) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, la elaborarea unui act normativ se respectă următoarele principii: a) constituționalitatea; b) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale; c) legalitatea și echilibrul între reglementările concurente; d) oportunitatea, coerența, consecutivitatea, stabilitatea și predictibilitatea normelor juridice; e) asigurarea transparenței, publicității și accesibilității; f) respectarea ierarhiei actelor normative.

Actul normativ trebuie să corespundă prevederilor Constituției Republicii Moldova, tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, principiilor și normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional, precum și legislației Uniunii Europene. Actul normativ trebuie să se integreze organic în cadrul normativ în vigoare, scop în care: a) proiectul actului normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune; b) proiectul actului normativ întocmit în temeiul unui act normativ de nivel superior nu poate depăși limitele competenței instituite prin actul de nivel superior și nici nu poate contraveni scopului, principiilor și dispozițiilor acestuia.

Conform art. 16 alin. (1), (2) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, autoritățile administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome emit sau aprobă, în condițiile legii, acte normative. Actele normative ale autorităților administrației publice centrale de specialitate și ale autorităților publice autonome sînt emise sau aprobate numai în temeiul și pentru executarea legilor și a hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor și ordonanțelor Guvernului. Actele normative respective se limitează strict la cadrul stabilit de actele normative de nivel superior pentru executarea cărora se emit sau se aprobă și nu pot contraveni prevederilor actelor respective.

În clauza de adoptare a actelor normative ale autorităților administrației publice centrale de specialitate și ale autorităților publice autonome se indică expres actul normativ superior în temeiul căruia acestea sînt emise sau aprobate. La caz, Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017 este un act normativ subordonat Legii cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, emis de o autoritate a administrației publice centrale, stabilind atribuțiile și modul de organizare a activității Colegiului de disciplină și etică aflat în subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.

Conform art. 224 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ, examinînd acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărîre în baza unei 17 acțiuni de control normativ prin care anulează în tot sau în parte actul administrativ normativ, dacă acesta este ilegal, sau constată nulitatea acestuia, dacă acesta este nul. Colegiul lărgit notează că, la examinarea acțiunii de control normativ, legalitatea actului administrativ normativ urmează a fi verificată prin prisma dublului test al legalității care presupune a verifica dacă actul contestat contravine legii sau dacă sunt întrunite temeiurile de nulitate prevăzute de art. 141 din Codul administrativ.

Recurenții susțin că, Colegiul de disciplină și etică a examinat superficial cauza disciplinară, în lipsa persoanelor care au depus sesizarea, fără a-i înștiința despre data și ora examinării, fără a da apreciere argumentelor expuse de contestatari, iar aceste aspecte nu au putut fi supuse verificării de către organul ierarhic superior și de instanțele de judecată avînd în vedere prevederile ilegale ale pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică.

Colegiul lărgit apreciază ca fiind neîntemeiată, nemotivată și contradictorie concluzia Curții de Apel Chișinău privind legalitatea pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, în condițiile în care prevederea enunțată obstrucționează dreptul autorului sesizării în cazul procedurilor disciplinare, de a contesta un act administrativ emis contrar prevederilor legii, atât sub aspect procedural, iar pe de altă parte pct. 777 din Regulamentul nominalizat reprezintă un obstacol procedural (a se vedea, mutatis mutandis, Markovic și alții v. Italia [MC], 14 decembrie 2006, § 94; Balakin v. Rusia, 4 iulie 2013, § 40) pentru examinarea de către instanța de judecată a fondului contestației împotriva deciziei Colegiului de disciplină și etică.

Colegiul lărgit constată că legalitatea pct. 777 al Regulamentului privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică trebuie examinată inclusiv și prin prisma prevederilor art. 20 din Constituția Republicii Moldova, care stabilește că orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime, în coroborare cu art. 16, care garantează principiul egalității în fața legii, și art. 23 din Constituție, care stabilește exigențele standardului calității legii. Or, dreptul de acces la un tribunal, garantat de art. 20 din Constituție și, respectiv, de articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să fie practic și efectiv, nu teoretic și iluzoriu.

Efectivitatea dreptului în discuție reclamă ca persoanele să aibă posibilitatea clară și concretă de a contesta un act care constituie o ingerință în exercitarea drepturilor sale. Dreptul de acces la un tribunal nu include doar dreptul de a iniția o acțiune în justiție, ci și dreptul la soluționarea cauzei de către un tribunal competent să se pronunțe asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept (Parohia Greco-Catolică Lupeni și alții v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 86). Conform art. 50 alin. (7) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, procedura de examinare a cauzei disciplinare la Colegiul de disciplină și etică este reglementată prin regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.

Punctul 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, stipulează că hotărârile Colegiului prin care s-a dispus respingerea 18 contestației și cele prin care s-a dispus remiterea procedurii disciplinare Inspecției procurorilor pentru efectuarea investigațiilor suplimentare sunt irevocabile. Totodată, conform art. 70 alin. (1) lit. f) în coroborare cu art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, Consiliul Superior al Procurorilor are competență de a examina contestațiile împotriva hotărârilor luate de colegiile sale. Hotărîrile colegiului se contestă la Consiliul Superior al Procurorilor, prin intermediul colegiului, în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării acestora.

Contestația poate fi depusă de către persoana în privința căreia a fost adoptată hotărîrea respectivă, iar în cazul procedurii disciplinare, și de către persoana care a depus sesizarea, precum și de către Inspecția procurorilor. Așadar, Colegiul lărgit conchide că art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, consacră dreptul persoanei care a depus sesizarea de a contesta la Consiliul Superior al Procurorilor hotărârile colegilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor menționate în art. 82 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, adică inclusiv a Colegiului de disciplină și etică, prin care au fost respinse contestațiile înaintate de persoanele care au depus sesizarea.

Aici, sînt relevante și prevederile pct. 78 din același Regulament, care stipulează că, hotărârea Colegiului pe cauza disciplinară poate fi contestată la Consiliul Superior al Procurorilor, prin intermediul colegiului, de către persoanele care au depus sesizarea, Inspecția procurorilor sau procurorul vizat în hotărâre, în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării acesteia. Termenul de 5 zile este un termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărârile Colegiului devin irevocabile.

Totodată, potrivit pct. 9 din Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-225/16 din 14 septembrie 2016, cu modificările și completările ulterioare, hotărârile adoptate de Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor, de Colegiul de evaluare a performanțelor procurorilor și de Colegiul de disciplină și etică (în continuare colegiile Consiliului) pot fi contestate la Consiliu în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării hotărârii. Termenul de 5 zile este un termen de decădere. La expirarea termenului de contestare, hotărârile Colegiului devin irevocabile. În interpretarea corectă a prevederii enunțate, Colegiul lărgit consideră că atât pct. 78 din Regulamentul contestat, cât și pct. 9 din Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, îi conferă persoanei dreptul de a contesta la Consiliul Superior al Procurorilor hotărârile Colegiului pe cauza disciplinară.

Rezultă deci că pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică contravine atît Legii cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, care este act normativ ierarhic superior Regulamentului vizat, cât și pct. 78 din Regulamentul contestat, inclusiv Regulamentului Consiliului Superior al Procurorilor. În această ordine de idei, Colegiul lărgit apreciază ca fiind eronată concluzia instanței de fond precum că din moment ce Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică a fost aprobat în temeiul art. 50 alin. (7) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, prevederile acestuia nu pot fi supuse controlului contenciosului administrativ, pe motiv că s-ar solicita 19 expunerea asupra oportunității actului normativ și a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

Colegiul lărgit ține să menționeze că, contenciosul administrativ ca instituție juridică are drept scop contracararea abuzurilor și exceselor de putere ale autorităților publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activității autorităților publice, asigurarea ordinii de drept. Astfel, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare la data emiterii actului administrativ normativ contestat), orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Actul administrativ contestat, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare la data emiterii actului administrativ normativ contestat), poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenței; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite. În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nominalizată, instanța de contencios administrativ nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității actului administrativ și a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

Într-adevăr, în temeiul sintagmei din normele legale citate supra, orice persoană fizică sau juridică care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, poate cere instanței de contencios administrativ anularea unui act administrativ, însă Colegiul lărgit reține că, prin orice persoană nu se înțelege oricine are un interes oarecare în declararea nulității acestui act, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții, și anume: să fie recunoscut de lege; nu poate fi invocat un interes ce contravine legii, ordinii publice și bunelor moravuri; să fie în strânsă legătură cu cauza nulității, să fie născut și actual, nu poate fi temei pentru declararea nulității un interes viitor, eventual, incert sau care s-a epuizat către momentul invocării nulității actului contestat.

Astfel, reținând prevederile art. 26 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, potrivit căruia instanța de contencios administrativ nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității actului administrativ, Colegiul lărgit consideră necesar de accentuat faptul că odată ce dreptul vătămat este cert la momentul contestării actului administrativ, solicitarea reclamanților este întemeiată or, obstrucționarea dreptului de a contesta la Consiliul Superior al Procurorilor hotărârile Colegiului de disciplină și etică este evidentă.

Tot aici, Colegiul lărgit consideră oportun de a evidenția că, la judecarea cauzei, instanța de fond a confundat două proceduri distincte, și anume, procedura de examinare a cauzei disciplinare, care este reglementată de art. 50 din Legea cu privire la Procuratură și, procedura de contestare a hotărârilor adoptate, inclusiv de Colegiul de disciplină și etică, care este prevăzută de art. 85 din aceiași Lege, întitulat hotărârile colegiilor. Așa fiind, se impune concluzia că, instanța de fond neîntemeiat a dedus că 20 art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, nu reglementează procedura de contestare a hotărârilor Colegiul de disciplină și etică, deoarece textul normei invocate prevede expres că hotărîrile colegiului se contestă la Consiliul Superior al Procurorilor, prin intermediul colegiului, în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării acestora.

Contestația poate fi depusă de către persoana în privința căreia a fost adoptată hotărîrea respectivă, iar în cazul procedurii disciplinare, și de către persoana care a depus sesizarea, precum și de către Inspecția procurorilor. Toate aceste aspecte, profilează temeinicia criticilor formulate de recurenți, precum că constatările Curții de Apel Chișinău la acest capitol sunt contradictorii deoarece, norma legală reglementează în mod expres procedura de contestare a hotărârilor Colegiului de disciplină și etică.

Curtea Constituțională în hotărârea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și din articolul 10 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (controlul judiciar al hotărârilor emise de către Consiliul Superior al Magistraturii în cauzele disciplinare), a statuat la pct. 23 că, hotărârile Curții reprezintă interpretări care se bucură de autoritate, în lumina condițiilor sociale și morale și a nivelului de cunoaștere științifică existente în momentul pronunțării lor.

De obicei, ele sunt respectate și invocate de către aceasta în interesele certitudinii juridice și ale evoluției ordonate a jurisprudenței sale (a se vedea, mutatis mutandis, Cossey v. Regatul Unit, 27 septembrie 1990, § 35, sau Scoppola v. Italia (nr. 3), 22 mai 2012, § 94). Totuși, Curtea poate hotărî ulterior că interpretarea pe care a făcut-o în cauzele precedente poate fi dezvoltată sau că există alte motive incontestabile pentru a-și schimba interpretarea, inclusiv pentru a se asigura că modul în care interpretează Constituția reflectă schimbările sociale și coincide cu condițiile de viață ale prezentului. Așadar, Curtea își va dezvolta abordarea precedentă, având la bază în special cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia, 21 iunie 2016, și Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia, 21 iunie 2016, judecate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Raționamentele prezente în aceste cauze reprezintă pentru Curte motive incontestabile pentru a-și dezvolta propria jurisprudență, în baza autorității de lucru interpretat pe care o prezintă hotărârile Curții Europene. Așadar, Curtea Constituțională a subliniat că unul dintre capetele de cerere a reclamantei din cazul Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia, 21 iunie 2016, § 65, caz judecat de către Curtea Europeană, fusese faptul că întinderea controlului exercitat de către Curtea Supremă de Justiție a Portugaliei echivala cu un recurs în „legalitate”, nu cu un control de „plină jurisdicție”. Curtea Supremă de Justiție nu putea reexamina stabilirea faptelor realizată de către Consiliul Superior al Magistraturii din Portugalia, nici nu putea revizui în mod efectiv sancțiunea disciplinară aplicată unui judecător.

De asemenea, în cazul Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia, 21 iunie 2016, § 45, reclamanta, judecător, a susținut că instanța supremă portugheză refuzase să reexamineze faptele stabilite de către Consiliul Superior al Magistraturii din Portugalia, invocând principiul neamestecului în competența discreționară a administrației. 21 În cauza Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia, § 83, Curtea Europeană a subliniat că „instanța” pe care o are în vedere articolul 6 § 1 trebuie să aibă competența de a examina toate problemele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea litigiului pentru care a fost sesizată.

Același articol reclamă ca instanțele să indice în mod suficient motivele pe care se bazează, iar această condiție impune oferirea unui răspuns special și explicit la motivele decisive pentru soluționarea litigiului în discuție (a se vedea, în același sens, Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia, § 50). Așadar, în condițiile în care, după cum a fost relatat supra că, Consiliul Superior al Procurorilor are competență potrivit Legii cu privire la Procuratură de a examina contestațiile împotriva hotărîrilor luate de colegiile care funcționează în subordinea sa (art. 82), totuși pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică împiedică Consiliul Superior al Procurorilor să examineze probleme care pot fi fundamentale pentru litigiile cu care este sesizat (a se vedea Oleksandr Volkov v. Ucraina, 9 ianuarie 2013, § 127). Eventualii reclamanți nu au, potrivit legilor incidente, posibilitatea unei reexaminări a faptelor decisive pentru cauza lor, de către Curtea Supremă de Justiție (a se vedea, mutatis mutandis, Tsfayo v. Regatul Unit, 14 noiembrie 2006, § 48). Totuși, pentru respectarea standardelor articolului 20 din Constituție, Consiliul Superior al Procurorilor trebuie să aibă,

în materia controlului contestațiilor la hotărârile Colegiului de disciplină și etică prin care s-a dispus respingerea contestației și cele prin care s-a dispus remiterea procedurii disciplinare Inspecției procurorilor pentru efectuarea investigațiilor suplimentare, capacitatea de a soluționa problemele cu care se confruntă de o manieră eficientă și de a realiza un control la fel de eficient al cauzelor (a se vedea Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia, § 88). Dealtfel, Colegiul lărgit apreciază controlul a cărui realizare o impune dispoziția contestată pentru Consiliul Superior al Procurorilor în materie de contestații ale hotărârilor Colegiului de disciplină și etică nu are o întindere suficientă și contravine articolului 20 din Constituție.

Pentru motivele invocate, Colegiul lărgit apreciază ca fiind întemeiat argumentul recurenților precum că, aspectele expuse anterior evidențiază că prevederile pct. 777 din Regulament, constituie un impediment pentru autorii sesizării în cazul procedurilor disciplinare, de a contesta un act administrativ emis contrar legii, atât sub aspect procedural, cât și cu privire la fondul încălcărilor relevate, iar prima instanță fundamentîndu-și soluția pe prevederi normative care contravin Legii, a încălcat dreptul reclamanților de acces la justiție.

Fundamentarea acestei concluzii rezultă și din rațiunea că în condițiile în care Legea cu privire la Procuratură este o lege organică care reglementează imperativ posibilitatea de contestare a hotărârilor Colegiului de disciplină și etică, inclusiv de către persoana care a depus sesizarea, prevederile actului normativ subordonat legii privind irevocabilitatea hotărârilor Colegiului de disciplină și etică este nul deoarece contravine legii. Mai mult, art. 1 alin. (3) din Codul administrativ, prevede că actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor administrative doar în cazurile în care sînt emise în temeiul legii și nu contravin ei. 22 În prezenta cauză, instanța de recurs reține că Codul administrativ stabilește expres faptul că în situația în care actele normative subordinate legii contravin acesteia, ele nu urmează a fi aplicate, respectiv prima instanță neîntemeiat a respins acțiunea în control normativ.

În acest context, având în vedere cele constatate, prin prisma art. 224 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia că urmează a fi anulat ca fiind ilegal pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017, deoarece contravine Legii cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016. Potrivit art. 228 alin. (2) din Codul administrativ, actul administrativ normativ anulat în tot sau în parte de către instanța de judecată nu produce efecte juridice din momentul în care hotărîrea instanței de judecată devine definitivă.

Conform art. 227 din Codul administrativ, o hotărîre definitivă a instanței de judecată privind anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ intrat în vigoare în urma publicării în sursa oficială se publică în aceeași sursă. Instanța de judecată poate dispune publicarea suplimentară într-o altă sursă de informare. Cheltuielile legate de publicarea hotărîrii le suportă pîrîtul. Totodată, conform pct. 7.10 din Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.12- 225/16 din 14 septembrie 2016, cu modificările și completările ulterioare, hotărârile Consiliului generează efecte din momentul emiterii. Hotărârile Consiliului cu caracter normativ generează efecte de la momentul publicării pe pagina web oficială a Consiliului.

Prin hotărârea din 04 februarie 2021, Curtea de Apel Chișinău a respins ca pretenție subsecventă și pretenția reclamanților privind obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019 împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică. Conform pct. 9.10 din Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-225/16 din 14 septembrie 2016, cu modificările și completările ulterioare, în baza contestațiilor împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică, Consiliul reexaminează cauza disciplinară, fără a se limita la temeiurile și motivele din contestație.

Reexaminarea cauzei disciplinare se examinează în următoarea consecutivitate: a) anunțarea examinării contestației; b) examinarea situațiilor de recuzare și abținere; c) prezentarea esenței cauzei de către membrul raportor sau de către un alt membru al Consiliului; d) audierea autorului contestației urmată de celelalte părți. În cazul în care contestația a fost depusă și de către Inspecție și/sau autorul sesizării, procurorul este audiat ultimul. e) întrebările membrilor Consiliului adresate părților după audierea tuturor părților; f) deliberarea; g) pronunțarea hotărârii. Iar potrivit pct. 9.11 din aceiași Regulament, în urma examinării contestației împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică, Consiliul decide: a) menținerea hotărârii contestate; b) casarea hotărârii contestate și adoptarea unei noi hotărâri prin care se soluționează cauza.

23 În acest context, având în vedere că instanța de recurs s-a expus asupra excepției de ilegalitate a actului administrativ normativ - pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, care a stat la baza emiterii actului administrativ individual care se contestă, prin urmare Colegiul lărgit consideră oportun de a admite și pretenția reclamanților privind obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019 depusă de SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „Vita” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup”, în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos- Mereni” SA și înregistrată la Consiliul Superior al Procurorilor la 23 octombrie 2019 împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, prin care a fost respinsă contestația din 03 septembrie 2019 depusă de SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „Vita” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup”, în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos-Mereni” SA și a fost menținută decizia din 06 august 2019 privind încetarea procedurii disciplinare în privința procurorului în Procuratura Anticorupție, Alexandru Gaina.

În situația creată, se impune concluzia că, instanța de fond la examinarea acțiunii în contencios administrativ nu a supus verificării temeiul adresării în justiție cu astfel de acțiune, pretinsul drept vătămat prin actul contestat, neefectuând astfel cercetarea completă a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Prin urmare, Colegiul lărgit ajunge la concluzia interpretării eronate a normelor legale relevante cauzei de către instanța de fond, fapt ce a dus la emiterea unei soluții neîntemeiate și care necesită de a fi casată. Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral hotărârea instanței de fond și de a emite o decizie nouă cu privire la admiterea acțiunii în contencios administrativ.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se admit recursurile depuse de către Societatea Comercială „AgroVitaComerț” Societate cu Răspundere Limitată, Casa de Comerț „VITA” Societate cu Răspundere Limitată, Societatea cu Răspundere Limitată „Utilajcom”, Agenția de Pază „ViriumGrup” Societatea cu Răspundere Limitată și de către Întreprinderea Mixtă „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni.

Se casează integral hotărârea din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, și se emite o nouă decizie, prin care: Se admite acțiunea depusă de Societatea Comercială „AgroVitaComerț” Societate cu Răspundere Limitată, Casa de Comerț „VITA” Societate cu Răspundere Limitată, Societatea cu Răspundere Limitată „Utilajcom”, Agenția de Pază „ViriumGrup” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terț Întreprinderea Mixtă „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni 24 privind anularea pct. 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017, obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019, depusă de creditorii Întreprinderii Mixte „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică.

Se anulează punctul 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017, ca fiind ilegal. Prezenta hotărâre, în partea anulării punctului 777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, în redacția hotărârii CSP nr. 12-13/17 din 24 ianuarie 2017, se publică pe pagina web a Consiliului Superior al Procurorilor (www.csp.md).

Se obligă Consiliul Superior al Procurorilor să examineze contestația nr. 22-10/DM din 22 octombrie 2019 depusă de SRL „AgroVitaComerț”, Casa de Comerț „Vita” SRL, SRL „Utilajcom”, SRL „ViriumGrup”, în calitate de creditori ai ÎM „Dionysos-Mereni” SA și înregistrată la Consiliul Superior al Procurorilor la 23 octombrie 2019 împotriva hotărârii nr. 3-73/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecători Maria Ghervas Nina Vascan Nicolae Craiu Victor Burduh 25