3ra-296/21 — Contestarea actului adminsitrativ

Dosarul nr. 3ra-296/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud: L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Clima, M.Guzun, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Valenagro Com”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Valenagro Com” împotriva Consiliului

Concurenței, persoane terțe Societatea cu Răspundere Limitată „Degusto”, Societatea

cu Răspundere Limitată „Petrovscaia Com” și Societatea cu Răspundere Limitată

„Agrobit Prim” cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 12 iunie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Valenagro Com” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Concurenței, persoane terțe

Societatea cu Răspundere Limitată „Degusto”, Societatea cu Răspundere Limitată

„Petrovscaia Com” și Societatea cu Răspundere Limitată „Agrobit Prim” cu privire la

anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, nu este de acord cu constatările expuse în

raportul de investigație, inițiată prin dispoziția Plenului Consiliului Concurenței nr. 19

din 5 iulie 2017 și cu concluziile și propunerile privind constatarea încălcării art. 20

alin. (1) și art. 22 alin. (1) al Legii concurenței, deoarece tranzacția din 28 iunie 2016,

prin care reclamanta a devenit asociat al Societății cu Răspundere Limitată „Degusto”

nu poate fi calificată ca fiind o concentrare economică pe motiv că nu s-a produs

modificări de durată asupra controlului întreprinderilor implicate în sensul art. 4 al

Legii concurenței. Tranzacția indicată nu reflectă preluarea controlului direct sau

indirect asupra uneia ori mai multor întreprinderi sau părți ale acestora de către

reclamantă, iar pârâtul urma să efectueze o investigație diligentă referitoare la semnele

încălcării prevederilor normelor invocate, inclusiv în contextul în care reclamanta a

prezentat toată informația necesară, ce confirmă că tranzacția nominalizată nu

constituie o concentrație economică în sensul art. 20 alin. (1) și (2) al legii concurenței.

A susținut că, pârâtul nu a examinat actele prezentate diligent și nu a examinat

contractul de gaj din 8 august 2014, contractul de fidejusiune din 15 iunie 2015,

1

contractul de împrumut din 20 februarie 2015, contractul din 2 ianuarie 2015,

contractul de subarendă a terenurilor din 21 martie 2016, deciziile Camerei Înregistrării

de Stat din 4 iunie 2015 și 6 mai 2016, ce confirmă, în opinia reclamantei, că aceasta

face din grupul Societății cu Răspundere Limitată „Petrovscaia Com” încă din 8 august

2014, iar tranzacția vizată a constituit o operațiune de restructurare în sensul art. 21 al

legii concurenței și nu o concentrare economică, în grupul de întreprinderi făcând parte

mai multe întreprinderi.

A considerat că, încălcările imputate acesteia nu au fost comise, din care

considerente afirmă că nu existau temeiuri pentru emiterea deciziei Plenului

Consiliului Concurenței nr. DCE-19/17 din 25 aprilie 2019, cu care a făcut cunoștință

la data de 13 mai 2019.

A solicitat Societatea cu Răspundere Limitată „Valenagro Com” prin cererea

inițială și cererea suplimentară admiterea acțiunii cu anularea deciziilor Plenului

Consiliului Concurenței nr. 19 din 5 iulie 2017 și nr. DCE-19/17 din 25 aprilie 2019.

Prin hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 6 iulie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată „Valenagro Com” a

depus cerere de apel împotriva hotărârii din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

Prin decizia din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a pronunțat o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În favoarea concluziei enunțate instanța de apel a reținut că, Societatea cu

Răspundere Limitată „Valenagro Com” și Societatea cu Răspundere Limitată

„Degusto” reprezentau întreprinderi independente în sensul definit de art. 4 al Legii

concurenței, la data încheierii tranzacției, iar prin tranzacția vizată a apelanta a preluat

controlul asupra acesteia din urmă întreprinderi, în condițiile în care cumpărarea cotei-

părți de 100% din capitalul social al acestei societăți oferea dreptul apelantei de

proprietate asupra întregului capital al acesteia, precum și de influență decisivă, în

calitate de unic asociat, asupra structurii și deciziilor organelor întreprinderii date.

Astfel a constat că, în speță Societatea cu Răspundere Limitată „Valenagro Com”

a realizat o concentrare economică pe care nu a notificat-o în modul stabilit de lege,

motiv pentru care acțiunile acesteia se încadrează în încălcările imputate apelantei prin

decizia contestată.

La data de 9 decembrie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată „Valenagro

Com” a depus cerere de recurs nemotivată, iar la data de 12 februarie 2021 motivarea

recursului împotriva deciziei din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel a aplicat eronat

prevederile art. 4 din Legea concurenței și a apreciat arbitrar probele administrate.

A menționat că, instanța de fond și cea de apel nu au intrat în esența noțiunii de

„control” care este un pilon de bază și unul din cele mai importante elemente în

procesul de examinare a existenței sau inexistenței unei concentrări.

A relatat că, prin poziția instanței de apel a fost încălcat principiul egalității

armelor fundamentat în jurisprudența constantă CEDO.

A solicitat Societatea cu Răspundere Limitată „Valenagro Com” admiterea

recursului, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

2

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că decizia motivată din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

expediată prin intermediul oficiului poștal și recepționată de Societatea cu Răspundere

Limitată „Valenagro Com” la data de 14 ianuarie 2021 (vol.II, f.d.104). Astfel se

constată că, atât recursul nemotivat depus la data de 9 decembrie 2020, cât și motivarea

acestuia depusă la data 12 februarie 2021, sunt în termen.

La data de 19 februarie 2021 și 3 iunie 2021, în adresa intimatei a fost expediată

cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La data de 11 iunie 2021, Consiliul Concurenței a depus referință prin care a

solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă și neîntemeiată.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere Limitată

„Valenagro Com”, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din motivele ce succed.

În temeiul art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

3

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Societatea cu Răspundere Limitată „Valenagro Com”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Valenagro Com”, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

4