3ra-1127/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1127/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1127/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

8 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Vladimir Șarpi reprezentat de

avocatul Lilian Prutean,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Vladimir Șarpi împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Consiliului

municipal Chișinău cu privire la obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil,

împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată integral hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani și a fost emisă o nouă decizie de respingere a acțiunii ca neîntemeiate,

c o n s t a t ă:

La 12 iulie 2018 Vladimir Șarpi a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Primăriei municipiului Chișinău

și Consiliului municipal Chișinău cu privire la obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii a indicat că la 27 aprilie 2018, Consulatul Onorific al

Republicii Lituania în Republica Moldova s-a adresat către Primăria municipiului

Chișinău în vederea consimțământului la cesionarea către Vladimir Șarpi a tuturor

drepturilor și obligațiilor ce-i revenea consulatului conform contractului de arendă

funciară nr. 4111/2004 din 29 iunie 2004, pentru lotul de teren cu numărul cadastral

xxxxx.

Deoarece nu a primit niciun răspuns, la 16 iunie 2018 s-a adresat către Primăria

municipiului Chișinău în vederea admiterii cesiunii drepturilor și obligațiilor din

contractul de arendă funciară nr. 4111/2004 din 29 iunie 2004, încheiat cu Primăria

municipiului Chișinău pentru lotul de teren cu numărul cadastral xxxxx, cu emiterea

deciziilor și actelor necesare pentru perfectarea contractului de arendă funciară

pentru lotul de teren indicat.

1

A menționat că prin răspunsul nr. 01/109-1820 din 21 iunie 2018, șeful adjunct

al Direcției generală arhitectură, urbanism și relații funciare a refuzat în cerințele

solicitate.

A susținut că refuzul Direcției generală arhitectură, urbanism și relații funciare,

este ilegal, deoarece, Primăria, ca structură funcțională, trebuia să întocmească

proiectul de decizie și să-l transmită spre examinare Consiliului municipal Chișinău.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 14 și 40 ale Legii

privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006.

A solicitat obligarea Primăriei municipiului Chișinău să întocmească și să

transmită spre examinare către Consiliul municipal Chișinău proiectul de decizie cu

privire la cesionarea către Vladimir Șarpi a drepturilor și obligațiilor ce le revenea

Consulatului Onorific al Republicii Lituania în Republica Moldova conform

deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 11/53-5 din 17 iunie 2004 și a

contractului de arendă funciară nr. 4111/2004 din 29 iunie 2004 pentru lotul de teren

cu numărul cadastral xxxxx și obligarea Consiliului municipal Chișinău la emiterea

deciziei cu privire la cesionarea către Vladimir Șarpi a drepturilor și obligațiilor ce

le revenea Consulatului Onorific al Republicii Lituania în Republica Moldova

conform deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 11/53-5 din 17 iunie 2004 și a

contractului de arendă funciară nr. 4111/2004 din 29 iunie 2004 pentru lotul de teren

cu numărul cadastral xxxxx.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

a fost admisă acțiunea lui Vladimir Șarpi.

A fost anulat refuzul Direcției generală arhitectură, urbanism și relații funciare

nr. 01/1-09/1820 din 21 iunie 2018.

A fost obligată Primăria municipiului Chișinău să întocmească și să transmită

spre examinare către Consiliul municipal Chișinău proiectul de decizie cu privire la

cesionarea către Vladimir Șarpi a drepturilor și obligațiilor ce derivă din decizia

Consiliului municipal Chișinău nr. 11/53-5 din 17 iunie 2004 și contractul de arendă

funciară nr. 4111/2004 din 29 iunie 2004.

A fost obligat Consiliul municipal Chișinău la emiterea deciziei cu privire la

cesionarea către Vladimir Șarpi a drepturilor și obligațiilor ce derivă din decizia

Consiliului municipal Chișinău nr. 11/53-5 din 17 iunie 2004 și contractul de arendă

funciară nr. 4111/2004 din 29 iunie 2004.

La 13 noiembrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău au

depus apel împotriva hotărârii din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, iar în urma notificării la data de 28 decembrie 2020 a hotărârii motivate, la

14 ianuarie 2021 au prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată integral

hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost

emisă o nouă decizie prin care acțiunea depusă de Vladimir Șarpi, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel cu trimitere la prevederile

art. 219, 220, 93 Cod administrativ, art. 10, 14 alin. (1) și alin. (2) lit. b), d), 40 alin.

(2) lit. a) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie

2006, art. 7, 19 alin. (1) din Legea cu privire la arendă nr.861 din 14.01.1992 ( în

2

vigoare la momentul încheierii contractului de arendă) și art. 915 din Codul civil (în

vigoare la data încetării contractului de arendă), a reținut ca fiind neîntemeiată

concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii.

În acest sens, instanța de apel a reținut că este greșită concluzia primei instanțe

referitoare la prelungirea tacită a relațiilor contractuale, având în vedere că la caz nu

sunt întrunite cumulativ cele două condiții rezultate din art. 915 Cod civil și anume,

(i) arendatorul nu cere să i se predea terenul la expirarea termenului de arendă, și

(ii) arendașul continuă exploatarea terenului, iar intimatul /reclamant nu a prezentat

probe ce ar confirma că după expirarea termenului de arendă, Consulatul Onorific

al Republicii Lituania a continuat să exploateze terenul.

De asemenea, instanța de apel reieșind din conținutul deciziei Consiliului

municipal Chișinău nr. 11/53 din 17 iunie 2004, a învederat că în eventualitatea în

care arendașul continua să exploateze terenul transmis în arendă, urma să execute

lucrări de construcție, fie, să dea în exploatare obiectivul care urma a fi edificată

construcția, pe când astfel de probe nu au fost administrate, situație ce denotă

concluzia, că contractul de arendă nr. 4111/2004 nu a fost prelungit prin acordul

tacit al părților.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a relatat că înscrisurile cauzei denotă

contrariul constatărilor făcute de prima instanță, și anume că, contractul de arendă

nr. 4111/2004 nu a fost prelungit prin acordul tacit al părților, iar o dovadă a acestui

fapt o constituie și radierea din Registrul bunurilor imobile a notării contractului de

arendă indicat.

O altă dovadă care a confirmat concluzia instanței de apel privind

neprelungirea contractului de arendă nr. 4111/2004, a constituit și scrisoarea

Consulatului onorific al Republicii Lituania în Republica Moldova nr. 12 din 03 mai

2018, prin care Consulatul a solicitat Agenției Servicii Publice radierea din

Registrul bunurilor imobile a mențiunii referitoare la contractul de arendă funciară

nr. 4111/2004 din 29 iunie 2004, în privința bunului imobil cu numărul cadastral

xxxxx, amplasat în mun. Chișinău, str. Vasile Lupu, în legătură cu faptul, că la 29

iunie 2009, termenul contractului a expirat și nu mai produce efecte juridice.

În aceste condiții, Curtea de Apel Chișinău a dedus că este nefondată concluzia

primei instanțe cu privire la prelungirea tacită a contractului de arendă, dat fiind că

însăși arendașul Consulatul Onorific al Republicii Lituania în Republica Moldova a

recunoscut, că contractul de arendă nr. 4111/2004 din 29 iunie 2004, a expirat la 29

iunie 2009, adică la termenul pentru care acesta a fost încheiat.

Mai mult, instanța de apel a precizat că cesiunea poate avea loc doar în cazul

în care, contractul este în vigoare și produce efecte juridice, pe când în litigiul deferit

judecății, s-a constatat contrariul.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a menționat că instanța de fond a depășit

limitele judecării cauzei, anulând din oficiu refuzul Direcției generale arhitectură,

urbanism și relații funciare nr. 01/1-09-1820 din 21 iunie 2018, fără ca reclamantul

să formuleze solicitarea scrisă de anulare a acestui refuz.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță nu a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, nu a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și a aplicat greșit

normele de drept material, iar în consecință soluția de admitere a acțiunii este

3

neîntemeiată, fiind rezultată din aprecierea incorectă a probelor cercetate în cadrul

procesului de judecată în coraport cu normele aplicabile speței.

La 26 iulie 2021 Vladimir Șarpi reprezentat de avocatul Lilian Prutean, a depus

recurs împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

La 22 septembrie 2021 Vladimir Șarpi reprezentat de avocatul Lilian Prutean,

a prezentat motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material și nu au fost elucidate pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei.

A indicat că argumentul instanței de apel privitor la expirarea termenului de

locațiune, este contrar legii, aspectului probatoriu și acțiunilor participanților

contractuali în timp.

A susținut că Primăria, ca structură funcțională, urma să întocmească proiectul

de decizie al consiliului local și să-l transmită spre examinare ultimului, iar

Consiliului local îi revenea competența să decidă concesionarea sau darea în arendă

ori în locațiune a bunului dat.

La fel, a enunțat că radierea înscrierii din Registrul bunurilor imobile a

contractului de locațiune/arendă funciară nu reprezintă un temei juridic de încetare

a contractului, această situație generând ca efect doar inopozabilitatea față de terți,

contractul considerându-se prelungit pe un termen nedeterminat, prin efectul tăcerii

și nerestituirii în natură de către locatar a terenului închiriat către locator.

A mai relatat că nici clauzele contractului și nici reglementările relevante

raportului juridic litigios nu prevăd ca temei de încetare pretinsa

nevalorificare/neexploatare a terenului transmis în locațiune, și deși se pretinde o

asemenea stare de lucruri (lipsa posesiei și folosinței), împrejurarea dată invocată în

răspunsurile autorității publice locale nu a fost probată, rămânând a fi una

declarativă.

De asemenea, a menționat că în pofida faptului că Consiliul municipal

Chișinău a constatat expirarea termenului de arendă la 29 iunie 2009 și

nevalorificarea/neexploatarea lui la această dată, se adresează cu cerere către

organul cadastral teritorial tocmai la 07 mai 2018, imediat după ce Consulatul

Onorific al Republicii Lituania în Republica Moldova a inițiat procedura de cesiune,

conduită care atestă rea-credința în exercitarea drepturilor și obligațiilor recunoscute

de lege.

Totodată, a declarat că prima instanță corect a apreciat aspectul probatoriu și

s-a expus asupra legalității emiterii refuzului Direcției generale arhitectură,

urbanism și relații funciare nr. 01/1-09-1820 din 21 iunie 2018.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

4

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 iulie 2021.

Materialele dosarului atestă că decizia motivată a fost expediată în adresa lui

Vladimir Șarpi și a reprezentantului acestuia, avocatul Lilian Prutean la data de 6

august 2021, însă avizele de recepție a scrisorilor recomandate au fost returnate

instanței cu mențiunea ,,nereclamat”. Totodată, din conținutul recipisei anexate la

dosar, rezultă că decizia instanței de apel a fost notificată recurentului Vladimir

Șarpi în data de 12 octombrie 2021 (f.d.167). Astfel, recursurile nemotivate depuse

la 26 iulie 2021 și motivarea recursului prezentată la 22 septembrie 2021, este în

termen.

La 26 octombrie 2021 în adresa intimaților Primăria municipiului Chișinău și

Consiliul municipal Chișinău, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței.

Deși, intimații au recepționat recursul, nu și-au valorificat dreptul procedural

de depunere a referinței.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Vladimir Șarpi reprezentat

de avocatul Lilian Prutean, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

5

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile

Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex

officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Vladimir Șarpi reprezentat de avocatul Lilian Prutean.

6

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Vladimir Șarpi reprezentat de avocatul Lilian Prutean, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

7