3ra-986/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ

3ra-986/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-986/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Oleg Triboi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Ministerul

Afacerilor Interne, cu privire la contestarea actului administrativ individual

defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

respins cererea de apel înaintată de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a

menținut hotărârea din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 18 august 2020, Oleg Triboi s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Buiucani nr.3593 din 23 iunie 2020 și a deciziei Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale nr.C-1383/20 din 11 august 2020, obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale să stabilească și să achite pensia începând cu 10 octombrie 2008 luându-se în

considerare confirmarea eliberată de către Direcția de Poliție Chișinău nr.34/20-

5685339 din 14 mai 2020, cu majorările și indexările ce au avut loc.

La 28 septembrie 2020, prin intermediul Serviciului de evidență și documentare

procesuală, din partea reclamantului a parvenit o cerere de concretizare prin care

solicită anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani nr.3593 din

23 iunie 2020 și a deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-1383/20 din 11

august 2020, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească și să

recalculeze pensia lui Oleg Triboi cu achitarea pensiei neachitate începând cu 10

octombrie 2008, luându-se în considerare confirmarea Direcției de Poliție Chișinău

nr.34/20-5685339 din 14 mai 2020, în cuantum de 59% cu majorările și indexările ce

au avut loc.

În susținerea pretențiilor, reclamantul a invocat că a activat în serviciul de

asigurare a ordinii publice în subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne în

perioada de la 07 iulie 1995 și până la 10 octombrie 2008.

1

A explicat că, în perioada de la 30 august 2001 și până la 10 octombrie 2008, a

activat în plutonul de pază al Instituțiilor de expertiză judiciară și medico-legală al

Batalionului serviciului de escortă și pază. Această perioadă angajatorul i-a calculat-o

cu avantaje. Astfel la momentul eliberării din serviciu, vechimea în serviciu constituia

13 ani 01 lună 03 zile, plus 07 ani 01 lună 10 zile pentru avantaje. În total 20 ani 02

luni 13 zile, fapt care ia permis plecarea la pensie pe linia Ministerului Afacerilor

Interne, cu cuantumul de 50% din soldul lunar.

A menționat că, la 14 mai 2020, Direcția de Poliței Chișinău la solicitarea

reclamantului a efectuat recalcul, luând în considerație perioada de timp 26 iulie 1998

- 30 august 2001 în care reclamantul a activat în cadrul Batalionului serviciului de

escortă și pază deținuți, și astfel vechimea în serviciu a devenit 23 ani 03 luni la 10

octombrie 2008, circumstanțe care îi acordă dreptul de a primi pensia în cuantum de

59% din solda lunară.

Reclamantul a comunicat că s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Buiucani cu actele de pensionare în vederea stabilirii și calculării pensiei. La 23 iunie

2020, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani, cu încălcarea procedurii de

examinare, prin răspunsul nr.3593 i-a respins cererea. Ulterior s-a adresat cu cerere

prealabilă către Casa Națională de Asigurări Sociale și la 11 august 2020 a primit

răspuns prin care cererea de asemenea a fost respinsă.

Consideră că răspunsurile Casei Teritoriale de Asigurări Sociale și Casei

Naționale de Asigurări Sociale sunt neîntemeiate, nefondate și pasibile de a fi

declarate ilegale și anulate.

În susținerea acestei poziții a invocat constatările expuse în Hotărârea nr.19 din

19 iulie 2016 a Curții Constituționale, potrivit cărora pensiile pentru limita de vârstă

se acordă pentru munca și serviciile prestate, prin îndeplinirea unor obligațiuni social

importante. Prin natura lor social-juridică primară pensiile sunt sursa principală și

permanentă de subzistență a pensionarilor. Potrivit art.10 alin.(3) din Legea privind

pensiile de asigurări sociale de stat, dreptul al pensie este imprescriptibil. Curtea a

reiterat că dreptul de proprietate nu este unul absolut și poate fi supus unor limitări. O

restrângere a drepturilor relative garantate de Constituție trebuie să fie prevăzută de

lege, să fie necesară în interesele menționate la art.54 alin.(2) din Legea fundamentală,

să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să nu aducă atingere substanței

dreptului de proprietate, altfel spus să servească unui interes public legitim. Cu

referire la interesul public în discuție, punând în balanță interesul statului de a stabili

anumite termene de apariție, exercitare sau apărare a drepturilor civile în scopul

asigurării certitudinii juridice, pe de o parte, și dreptul cetățenilor de a primi integral

pe parcursul întregii vieți pensia stabilită în condițiile legii, aceasta fiind, de regulă,

sursa lor primară de existență, pe de altă parte, Curtea a constatat că aceasta din urmă

prevalează.

Prin hotărârea din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost admisă acțiunea înaintată de Oleg Triboi împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale privind anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ.

A fost anulată ca ilegală decizia Casei Teritoriale Asigurări Sociale sectorul Buiucani

nr.3593 din 23 iunie 2020 și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.C-

1383/20 din 11 august 2020 cu privire la respingerea cererii prealabile. A fost obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia lui Oleg Triboi, luându-se

în considerarea calculul vechimii în muncă reflectat în confirmarea Direcției de

2

Poliției Chișinău 34/20-5685339 din 14 mai 2020 și cu achitarea diferenței din

momentul stabilirii pensiei.

La 02 martie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel nemotivat

împotriva hotărârii din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(f.d.61).

Hotărârea motivată a fost expediată în adresa apelantului, fiind recepționată la 27

aprilie 2021 (f.d.79).

Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel motivat la 12 mai 2021 (f.d.88-

92).

Prin decizia din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel înaintată de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 19

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În consolidarea soluției prima instanță și instanța de apel au reținut că în perioada

07 septembrie 1995 până la 10 octombrie 2008, reclamatul Oleg Triboi a îndeplinit

serviciul neîntrerupt în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne.

Conform ordinului nr.118ef din 10 octombrie 2008, reclamantul a fost eliberat din

funcție, cu dreptul de a primi pensia pe linia Ministerului Afacerilor Interne.

Potrivit calcului vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei, la 10 octombrie

2008 vechimea acestuia cu avantaje constituia 20 ani 02 luni 13 zile. Astfel, prin

încheierea de stabilire a pensiei pentru vechimea în muncă nr.019298 din 17

noiembrie 2008, reclamantului Oleg Triboi i-a fost stabilită pensia de 50% din

salariul, în mărime de XXXXX lei. Prin încheierea nr. 019298 din 03 iunie 2011,

acestuia i-a fost stabilită pensia în mărime de XXXXX lei.

Ulterior, prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale de schimbare a

pensiei nr.2019/93/203 din 09 ianuarie 2019, s-a dispus modificarea modalității de

plată, iar prin decizia nr.2020/93/551 din 17 ianuarie 2020, reclamantului i-a fost

stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de XXXXX lei. La 14 mai 2020,

de către Direcția de Poliție a municipiul Chișinău a fost eliberat certificatul nr.34/20-

5685339, potrivit căruia, la data eliberării din funcție a reclamantului Oleg Triboi - 10

octombrie 2008, vechimea în serviciu constituia 13 ani 01 luni și 03 zile. S-a mai

menționat că, Oleg Triboi dispune de perioade de serviciu care urmează a fi luate în

calculul vechimii în muncă cu înlesniri (avantaje), și anume: de la 26 iulie 1998 până

la 30 august 2001 - activând în funcția de polițist al Batalionului serviciului de escortă

al Inspectoratului de Poliție municipiul Chișinău și de la 30 august 2001 până la 10

octombrie 2008, în funcția de polițist al plutonului de pază al Instituțiilor de expertiză

judiciară și medico-legală al Batalionului serviciului de escortă și pază al

Comisariatului General de Poliție municipiul Chișinău. Conform certificatului eliberat

de Direcția de Poliție a municipiul Chișinău nr.34/20-5685339 din 14 mai 2020,

vechimea în muncă a lui Oleg Triboi constituie 23 ani 03 luni și 17 zile, circumstanțe

care îi acordă dreptul de a primi pensie în cuantum de 59% din soldul lunar.

Instanțele au stabilit că reclamantul cu actele de pensionare s-a adresat către Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani solicitând recalcularea pensiei pentru

vechimea în muncă, reieșind din certificatul eliberat de Direcția de Poliție municipiul

Chișinău nr.34/20-5685339 din 14 mai 2020. La 23 iunie 2020, Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Buiucani, examinând cererea reclamantului cu privire la

recalcularea pensiei, a emis decizia de refuz nr.3593 prin care i-a comunicat că temei

legal de satisfacere a cererii nu este. Ulterior, reclamantul, s-a adresat cu o cerere

prealabilă către Casa Națională de Asigurări Sociale. Urmare a examinării cererii

3

prealabile, Casa Națională de Asigurări Sociale a emis decizia nr.C-1383/20 din 11

august 2020 cu privire la respingerea cererii prealabile, invocând că perioadele de

activitate în cadrul Izolatorului de detenție provizorie a Inspectoratelor de Poliție nu

pot fi raportate la prevederile pct.8 al Hotărârii Guvernului nr.78/1994.

Instanța de apel a reținut din esența normelor de drept că pentru calcularea

vechimii în muncă cu înlesnirile solicitate este necesar ca persoana să întrunească

două condiții, și anume: instituția în care persoana execută serviciul să fie o

subdiviziune indicată în pct. 8 a Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și

să-și exercite serviciul nemijlocit în închisori, izolatoare de urmărire penală (izolatoare

de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor

contagioși și bolnavilor psihici.

Referitor la aceste condiții, instanța de fond și cea de apel au relevat prevederile

art.33 alin. (2) din Legea nr.1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar,

potrivit căruia vechimea în muncă în vederea acordării pensiei colaboratorilor

sistemului penitenciar se calculează cu următoarele înlesniri: o zi de serviciu în

instituții penitenciare de tip închis, izolatoare de urmărire penală și în instituțiile

destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici,

precum și la lucrări în subteran, se consideră ca 2 zile de serviciu.

Astfel, penitenciarele de tip închis, izolatoarele de urmărire penală (izolatoare de

detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor

contagioși și bolnavilor psihici sunt entitățile care cad sub incidența reglementărilor de

la pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

De asemenea au menționat că potrivit art.13 lit.a) din Legea asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.1544-XII din

23.06.1993, dreptul la pensie pentru vechime în serviciu îl au: militarii care au

îndeplinit serviciul prin contract, persoanele din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, precum și funcționarii publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de

Carabinieri care la 1 iulie 2011 au o vechime în serviciu de cel puțin 20 de ani și 6

luni. În fiecare an ulterior, vechimea în serviciu se majorează, până la atingerea

vechimii în serviciu de 25 de ani, conform tabelului expus în lege (de la 01 iulie 2012

- 21 ani). Iar conform art.14 lit.a) al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din

cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544-XII din 23.06.1993, mărimea

pensiilor pentru vechime în muncă se stabilește în următoarele proporții: a) pentru

militarii care au îndeplinit serviciul prin contract, pentru persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și pentru funcționarii

publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și din cadrul

Inspectoratului General de Carabinieri care au o vechime în serviciu stabilită la art.13

lit.a) - 50 procente din suma soldei, iar pentru cei pensionați pentru limită de vîrstă sau

din motive de boală - 55 procente din suma soldei; pentru fiecare an complet de

vechime în serviciu peste vechimea stabilită la art.13 lit.a) - 3 procente din sumele

respective ale soldei, dar în total nu mai mult de 75 procente din aceste sume.

Totodată, prin pct.1 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.96/2018 „Cu

privire la recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de

funcționari publici cu statut special și militari din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne”, s-a stabilit acordarea de înlesniri sub formă de două luni vechime în muncă

4

pentru o lună de serviciu militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, corpului

de ofițeri din cadrul subdiviziunilor autorităților administrative și instituțiilor din

subordinea Ministerului Afacerilor Interne, pe perioada activității în cadrul

subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate în

izolatorul de urmărire penală, care urmează a fi luate în considerare la calcularea

vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei în conformitate cu prevederile Legii

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne nr.1544/1993.

Având în vedere normele de drept enunțate, instanța de apel a conchis că, prima

instanță a ajuns la o concluzie justă și întemeiată privind faptul că refuzul emis de

Casa Națională de Asigurări Sociale este neîntemeiat, deoarece conform datelor

prezentate de reclamant, inițial, acestuia, i-a fost calculată eronat vechimea în muncă,

când a activat în izolatorul de detenție. Aceasta a fost calculată prin formula: o lună

vechime în muncă egală cu o lună de serviciu, deși conform prevederilor legale

menționate, vechimea în muncă pentru acest gen de funcții, se calculează 2 luni

vechime în muncă, pentru o lună de serviciu. Respectiv decizia de refuz a Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind recalcularea pensiei, a apreciat-o ca

neîntemeiată și pasibilă de anulare, urmând ca pârâtul să recalculeze vechimea în

muncă, să stabilească și să achite pensia reclamantului, în modul stabilit, adică două

luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

În partea ce ține de argumentul apelantului precum că, prevederile Hotărârii

Guvernului nr.78 din 21.02.1994 nu sunt aplicabile prezentei cauze, deoarece

reclamantul nu a activat într-o funcție din cadrul sistemului penitenciar, instanța de

apel a concluzionat că sistemul penitenciar este subordonat Ministerului Justiției, iar

faptul că instituțiile penitenciare sunt subordonate entității din cadrul respectivei

autorități publice centrale de specialitate nu anihilează dreptul de a beneficia de

avantajele prescrise în Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, persoanelor

care deși fac parte din instituții distincte, realmente își îndeplinesc serviciul în cadrul

instituțiilor penitenciare și execută atribuții specifice în acest sens or, o altă abordare

este susceptibilă să discrimineze angajații organelor afacerilor interne în raport cu

angajații sistemului penitenciar.

La 21 iulie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva

deciziei din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi decizii (f.d.124-130).

În susținerea cererii de recurs, Casa Națională de Asigurări Sociale a reiterat

argumentele expuse la examinarea cauzei în fond și în cererea de apel.

Referitor la decizia instanței de apel, a menționat că instanța de apel nu a analizat

multilateral actele normative și legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii,

precum și nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță și instanța

de apel ca fiind stabilite.

Prin referința depusă la 30 septembrie 2021, avocatul Vladimir Kovali, acționând

în interesele lui Oleg Triboi a recapitulat circumstanțele expuse la examinarea

fondului și a relatat că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile

și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

5

Solicită a declara recursul formulat de reprezentantul Casei Naționale Asigurări

Sociale drept inadmisibil (f.d.135-137).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

6

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

7