2ra-1542/21 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

2ra-1542/21 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1542/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: G. Grozav)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

D E C I Z I E

1 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Sajin și

Svetlana Sajin împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea

prejudiciului,

împotriva deciziei din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 23 iunie 2020, Iurie Sajin și Svetlana Sajin au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului.

În motivarea acțiunii a indicat că la 18 aprilie 2006, Procurorul raionului

Orhei, în interesele lui Iurie Sajin și Svetlana Sajin, a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva CCL nr. 11, Nina Mîndru, Alic Cojocari, Natalia Sidorov și

Mihail Harea.

Totodată, Iurie Sajin a depus cerere de chemare în judecată împotriva

acelorași pârâți.

Prin hotărârea din 10 decembrie 2008 a Judecătoriei Orhei cererea de chemare

în judecată a fost admisă parțial, iar prin decizia din 19 mai 2009 a Curții de Apel

Chișinău, apelurile au fost respinse, considerent pentru care Iurie Sajin și Svetlana

Sajin au depus recurs.

La 2 decembrie 2009, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul declarat

de Iurie Sajin ca inadmisibil.

Reclamanții au menționat că din motiv că Curtea Supremă de Justiție nu s-a

expus asupra recursului declarat de către Svetlana Sajin, ultima a depus o plângere

la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocând încălcarea dreptului său la un

proces echitabil.

În anul 2019 Curtea Europeană a constatat cererea ca fiind admisibilă în

principiu și a solicitat Guvernului explicații pe marginea acestui caz.

1

Totodată, au indicat că la 27 noiembrie 2019 Curtea Supremă de Justiție s-a

examinat și s-a admis recursul depus de Svetlana Sajin, s-a casat parțial hotărârea

instanței de fond și decizia instanței de apel.

Astfel, reclamanții au declarat că judecarea recursului înaintat de Svetlana

Sajin a durat mai mult de 10 ani.

Reclamanții Iurie Sajin și Svetlana Sajin au invocat încălcarea dreptului la

judecarea cauzei în termen rezonabil la faza judecării recursului, judecarea

recursului finalizându-se la 27 noiembrie 2019, dată de la care a început să curgă

termenul de prescripție de 6 luni pentru depunerea cererii de chemare în judecată,

care ar fi trebuit să expire la 27 mai 2020, or, pe durata stării de urgență curgerea

termenului de prescripție a fost suspendată.

Au mai afirmat că până la suspendarea termenului de prescripție s-au scurs 3

luni și 25 zile, rămânând 2 luni și 5 zile din termen.

Astfel, la 16 mai 2020, odată cu încetarea stării de urgență, curgerea

termenului de prescripție a reînceput, și urma să expire la 21 iulie 2020.

În așa mod, au considerat că cererea de chemare în judecată a fost depusă în

interiorul termenului de prescripție.

Totodată, au declarat că tergiversarea timp de zece ani a judecării recursului

depus de Svetlana Sajin nu le este imputabilă lor, ci se datorează culpei instanței de

recurs, care a omis să examineze recursul.

Mai mult, judecând peste zece ani recursul respectiv, Curtea Supremă de

Justiție l-a găsit întemeiat și l-a admis, casând parțial actele instanțelor inferioare.

Prin urmare, timp de 10 ani a rămas în vigoare o hotărâre judecătorească

ilegală, ce îi viza.

Au solicitat constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a recursului declarat de Svetlana Sajin, încasarea în beneficiul lor din

bugetul de stat a prejudiciului moral în mărime de 120 000 de lei și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 6 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Iurie Sajin și Svetlana

Sajin împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului. S-a

constatat încălcat dreptul Svetlanei Sajin la examinarea în termen rezonabil a

recursului depus la 30 septembrie 2009 împotriva deciziei din 19 mai 2009 a Curții

de Apel Chișinău și a hotărârii din 10 decembrie 2008 a Judecătoriei Orhei. S-a

încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Iurie Sajin și Svetlanei Sajin suma de 20 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral. În rest, pretențiile s-au respins ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data 10 noiembrie 2020,

Ministerul Justiției a declarat apel, solicitând admiterea acestuia cu casarea

hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

La 26 noiembrie 2020, Iurie Sajin și Svetlana Sajin au declarat apel, solicitând

admiterea apelului, cu modificarea hotărârii contestate în sensul admiterii integrale

a pretențiilor reclamanților de recuperare a prejudiciului moral.

Prin decizia din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției. S-a admis apelul declarat de către Iurie Sajin și

Svetlana Sajin. S-a casat hotărârea din 6 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie

2

Sajin și Svetlana Sajin împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea

faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea

prejudiciului și pe cauza dată s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care: S-a constatat

încălcat dreptul reclamantei Svetlana Sajin la examinarea în termen rezonabil a

recursului depus la 30 septembrie 2009 împotriva deciziei din 19 mai 2009 a Curții

de Apel Chișinău și a hotărârii din 10 decembrie 2008 a Judecătoriei Orhei. S-a

încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul

Svetlanei Sajin cu titlu de prejudiciu moral suma de 120 000 de lei.

Pentru a decide astfel, Colegiul a reținut că materialele cauzei atestă că la 18

aprilie 2006, Procurorul raionului Orhei, în apărarea intereselor lui Iurie Sajin și

Svetlanei Sajin, persoane încadrate în grad de invaliditate, s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva CCL nr. 11, lui Oleg Cojocaru, Ninei Mîndru, Alic

Cojocari, Nataliei Sidorov și lui Mihail Harea cu privire la restituirea prejudiciului

cauzat în rezultatul inundației.

A mai reținut că prin hotărârea din 10 decembrie 2008 a Judecătoriei Orhei s-

a admis parțial acțiunea; s-a obligat Nina Mîndru, Alic Cojocari, Natalia Sidorov și

Mihail Harea – proprietarii ap. 17, 20, 23, 26 să reinstaleze țeava de apeduct cu D -

25 mm, care a fost schimbată samavolnic cu D - 20 mm, în casa de locuit; s-a

încasat de la Iurie Sajin și Svetlana Sajin, în mod solidar, taxa de stat de 541 de lei.

În rest, s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

La 19 mai 2009, Curtea de Apel Chișinău a respins cererile de apel înaintate

Iurie Sajin, Svetlana Sajin și Nina Mîndru și a menținut hotărârea din 10 decembrie

2008 a Judecătoriei Orhei.

La 30 septembrie 2009, Iurie Sajin a declarat recurs împotriva deciziei din 19

mai 2009 a Curții de Apel Chișinău, înregistrându-l la Curtea Supremă de Justiție

cu nr. de intrare 02c-2414, prin care a solicitat, casarea hotărârii Judecătoriei Orhei

din 10 decembrie 2008 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2009, în

partea ce privește pretențiilor respinse, care au fost înaintate de către procuror în

interesele lui Iurie Sajin și Svetlanei Sajin cât și pretențiilor sale proprii care au

fost înaintate.

De asemenea, în aceeași zi, Iurie Sajin, ca reprezentant al soției sale, Svetlana

Sajin, a înregistrat la Curtea Supremă de Justiție din numele acesteia un recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2009, fapt confirmat prin

ștampila aplicată de Secția grefă a Colegiului civil cu nr. de intrare 02c-2415, prin

care a solicitat, casarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 10 decembrie 2008 și

deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2009, în partea ce privește pretențiilor

respinse, care au fost înaintate de către procuror în interesele lui Iurie Sajin și

Svetlanei Sajin cât și pretențiilor care au fost înaintate de către Iurie Sajin.

La 2 decembrie 2009, Curtea Supremă de Justiție a emis decizia nr. 2ra-

2376/09 prin care s-a decis că recursul lui Iurie Sajin se consideră inadmisibil.

Instanța de apel a mai precizat că, deși Svetlana Sajin a depus o cerere de

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2009 distinsă de cea a

lui Iurie Sajin, fiind înregistrată cu număr separat, Curtea Supremă de Justiție nu s-

a expus asupra admisibilității acesteia, precum și nici nu a fost judecat recursul

Svetlanei Sajin. Acest fapt se confirmă prin textul deciziei Curții Supreme de

Justiție din 2 decembrie 2009, unde instanța superioară face referire doar la

recursul declarat de Sajin Iurie.

3

În cele ce urmează, la data de 23 octombrie 2019, Curtea Supremă de Justiție

s-a expus asupra admisibilității recursului declarat de Svetlana Sajin, iar la 27

noiembrie 2019 Curtea Supremă de Justiție a casat decizia Curții de Apel Chișinău

din 19 mai 2009 și hotărârea Judecătoriei Orhei din 10 decembrie 2008, în partea

încasării din contul Svetlanei Sajin a taxei de stat în sumă de 541 de lei, în rest

decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2009 a fost menținută.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 6 noiembrie 2019 s-a admis

cererea de retragere a cererii de revizuire depuse de Agentul Guvernamental RM și

s-a încetat procedura de revizuire în cauza dată, având în vederea remedierea

internă a problemei prin examinarea recursului Svetlanei Sajin la 23 octombrie

2019.

Astfel, reclamanții au pretins încălcarea dreptului prin nesoluționarea în

termen a cererii de recurs invocate supra.

Reținând prevederile art. 1, alin. (1) și (2), art. 2, art. 3 alin. (1) și (2), art. 4

alin. (1)-(3) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

art. 192 alin. (1) Cod de procedură civilă, în coroborare cu actele cauzei, cu referire

la cerința Svetlanei Sajin privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei, Colegiul a considerat ca fiind întemeiate cerințele

ultimei, reieșind din faptul că termenul de examinarea cererii de recurs declarată de

către Svetlana Sajin, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de

Procurorul raionului Orhei, în interesele lui Iurie Sajin și Svetlanei Sajin împotriva

CCL nr. 11, Ninei Mîndru, lui Alic Cojocari, Nataliei Sidorov și lui Mihail Harea

cu privire la încasarea prejudiciului, a constituit aproximativ 10 ani, fiind calculat

de la data depunerii recursului la grefa Curții Supreme de Justiție, 30 septembrie

2009 până la pronunțarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 27 noiembrie

2019.

Totodată, instanța de apel a conchis că esența încălcării termenului rezonabil

în cazul litigiului respectiv se manifestă prin omisiunea instanței de a se expune

asupra recursului declarat de Svetlana Sajin, fiind emisă în acest sens o decizie

judecătorească peste 10 ani.

Astfel, perioada care trebuie luată în considerație și pe care o invocă și

reclamanții este perioada înaintării de către Svetlana Sajin a cererii de recurs la 30

septembrie 2009, până la adoptarea pe caz a deciziei din 27 noiembrie 2019.

Prin urmare, Colegiul a reținut că durata excesiv de mare a neexaminării

cererii de recurs încalcă cert dreptul reclamantei-apelante la examinarea în termen

rezonabil a cauzei civile, și, în consecință, dreptul la un proces echitabil, garantat

reclamantei atât de legislația națională pertinentă citată mai sus, cât și de normele

internaționale.

Colegiul a respins argumentele invocate de Ministerul Justiției, precum că

termenul de examinare s-a datorat în mare parte comportamentului reclamantei, or,

recursul se examinează fără înștiințarea părților, iar toate referirile la examinare

cauzei în prima instanță sunt irelevante, având în vedere că reclamanta a indicat

expres perioada de referință – și anume din momentul înaintării recursului de către

Svetlana Sajin, care a durat 10 ani.

Mai mult, instanța de apel a accentuat că reprezentantul Ministerului Justiției

în detrimentul prevederilor art. 4 al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

4

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, nu a fost justificat termenul de peste 10 ani, de neexaminare

a recursului, perioadă în care nu se cunoștea care era soarta recursului declarat de

către Svetlana Sajin, astfel argumentele invocate de către Ministerul Justiției în

acest sens nu au putut fi reținute, deoarece sunt neîntemeiate, iar neexaminarea

recursului Svetlanei Sajin nu poate fi imputată reclamantei în sensul expus la art. 2

alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Din aceste motive Colegiul a constatat că în speță există temei legal pentru

adjudecarea din contul statului în beneficiul Svetlanei Sajin a compensației

prejudiciului moral, în condițiile instituite de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 și

apreciază ca fiind întemeiate argumentele apelantei referitoare la faptul

cuantumului prejudiciului moral încasat.

Astfel, Colegiul a conchis că deoarece neexaminarea în termen rezonabil a

recursului Svetlanei Sajin s-a datorat instanței de judecată, luând în considerație și

perioada în care cauza a rămas neexaminată, având în vedere că compensația

pentru prejudiciul moral trebuie să fie suficientă, criteriilor indicate ar corespunde

suma de 120 000 de lei.

A mai învederat că suma susmenționată a compensației prejudiciului moral în

mărime de 120 000 de lei corespunde jurisprudenței CtEDO în cauze similare,

potrivit căreia compensația pentru prejudiciul cauzat de neexaminarea în termen

rezonabil a cauzei constituie aproximativ de 600 de euro pentru 12 luni de

întârziere și câte 300 de euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de

întârziere, și cuantumul încasat nu poate fi apreciat ca fiind drept pretenții excesive

și vădit exagerate.

Cu referire la cerința lui Iurie Sajin privind încasarea prejudiciului moral prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei prin neexaminarea

recursului declarat de către Sajin Svetlana, Colegiul a apreciat-o ca fiind

neîntemeiată, or, după cum rezultă din actele cauzei, reclamantul Iurie Sajin a

beneficiat de un recurs efectiv, a cărui examinare nu poate fi calificată ca fiind una

excesivă, astfel, din momentul emiterii deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai

2009, durata examinării recursului lui Iurie Sajin a constituit mai mult de 6 luni, la

data de 2 decembrie 2009, Curtea Supremă de Justiție expunându-se asupra

recursului ultimului, fiind respins ca inadmisibil, corespunzător Iurie Sajin nu este

în drept de a pretinde încasarea prejudiciului moral, prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil al recursului Svetlanei Sajin.

La 16 august 2021, Ministerul Justiției a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constatat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

5

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 aprilie 2021 și a

expediat-o participanților la proces la 18 mai 2021 (f.d. 90, Vol. II), or, la actele

cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către participanții la

proces.

Astfel, recursul declarat la 16 august 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 15 septembrie

2021 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței.

La 22 octombrie 2021, Iurie Sajin și Svetlana Sajin au depus referință, prin

care au solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Justiției cu

menținerea deciziei instanței de apel.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de Ministerul Justiției a fost considerat admisibil și a fost fixat spre

examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului

recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

esență, recurentul și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune respingerea recursului cu menținerea actului judecătoresc

recurat, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

6

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurentul nu

a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că înaintând acțiune în instanță împotriva

Ministerului Justiției, Iurie Sajin și Svetlana Sajin au solicitat constatarea faptului

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a recursului declarat de

Svetlana Sajin, încasarea în beneficiul lor din bugetul de stat a prejudiciului moral

în mărime de 120 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze prima instanță prin hotărârea

din 6 noiembrie 2020 a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Iurie Sajin și Svetlana Sajin împotriva Ministerului Justiției cu privire la

constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și

încasarea prejudiciului. A constatat încălcat dreptul Svetlanei Sajin la examinarea

în termen rezonabil a recursului depus la 30 septembrie 2009 împotriva deciziei

din 19 mai 2009 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 10 decembrie 2008 a

Judecătoriei Orhei. A încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul lui Iurie Sajin și Svetlanei Sajin suma de 20 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, pretențiile au fost respinse ca

neîntemeiate.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe instanța de apel prin decizia

din 21 aprilie 2021 a respins apelul declarat de Ministerul Justiției. A admis apelul

declarat de către Iurie Sajin și Svetlana Sajin. A casat hotărârea din 6 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare

în judecată depusă de Iurie Sajin și Svetlana Sajin împotriva Ministerului Justiției

cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului și pe cauza dată a pronunțat o nouă

hotărâre prin care: A constatat încălcat dreptul reclamantei Svetlana Sajin la

examinarea în termen rezonabil a recursului depus la 30 septembrie 2009 împotriva

deciziei din 19 mai 2009 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 10 decembrie

2008 a Judecătoriei Orhei. A încasat de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul Svetlanei Sajin cu titlu de prejudiciu moral

suma de 120 000 de lei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție opinează că instanța de apel a determinat corect raportul

juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au

fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate li-a fost dată apreciere

completă, obiectivă și sub toate aspectele, decizia instanței de apel fiind legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților

la proces.

7

La caz, Colegiul consideră necesar a învedera că la 2 decembrie 2009, Curtea

Supremă de Justiție a emis decizia nr. 2ra-2376/09 prin care a decis că recursul lui

Iurie Sajin se consideră inadmisibil.

Or, deși Svetlana Sajin a depus o cerere de recurs împotriva deciziei din 19

mai 2009 a Curții de Apel Chișinău distinsă de cea a lui Iurie Sajin, fiind

înregistrată cu număr separat, Curtea Supremă de Justiție nu s-a expus și asupra

admisibilității acesteia, precum și nici nu a judecat recursul Svetlanei Sajin, fapt

confirmat prin textul deciziei din 2 decembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție,

unde instanța superioară face referire doar la recursul declarat de Iurie Sajin.

În cele ce urmează, la data de 23 octombrie 2019, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție s-a expus asupra

admisibilității recursului declarat de Svetlana Sajin (f.d. 233, vol. I), iar la 27

noiembrie 2019 Curtea Supremă de Justiție a casat decizia din 19 mai 2009 a Curții

de Apel Chișinău și hotărârea din 10 decembrie 2008 a Judecătoriei Orhei, în

partea încasării din contul Svetlanei Sajin a taxei de stat în sumă de 541 de lei, în

rest menținând decizia din 19 mai 2009 a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, reclamanții au pretins încălcarea dreptului, prin nesoluționarea în

termen a cererii de recurs indicate supra.

Conform art. 1, alin. (1) și (2) al Legii privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr.

87 din 21 aprilie 2011, scopul prezentei legi este crearea în Republica Moldova a

unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Aplicarea și interpretarea termenilor din prezenta lege se fac prin prisma

legislației naționale, a prevederilor Convenției europene pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului.

În sensul art. 2 al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau

juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate

adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea

unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în

condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu

pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului

(denumită în continuare reclamant).

Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se

repară indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală,

a organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de

stat debitoare.

Prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul i-a

delegat atribuții de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

8

hotărârii judecătorești se repară de către stat. Reparația prejudiciului se face de la

bugetul de stat.

După repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, statul are drept de regres față de persoana vinovată.

Mărimea reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în

funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum

și de pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de

comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a

instanței de judecată și a autorităților relevante, de durata încălcării și de

importanța procesului pentru reclamant.

Organul care reprezintă statul în instanță de judecată pe această categorie de

cauze este Ministerul Justiției.

Conform art. 3 alin. (1) și (2) al Legii menționate, cererea de chemare în

judecată privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare (denumită în continuare cerere

de chemare în judecată) se depune conform regulilor de competență jurisdicțională

stabilite la capitolul IV din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova și se

examinează de un alt complet de judecată decât cel care a examinat (examinează)

cauza în care se pretinde încălcarea.

În cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul

examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a

ordonanței procurorului de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub

urmărire penală ori a actului judecătoresc de dispoziție.

Conform art. 4 alin. (1) - (3) din Legea nr. 87, sarcina probațiunii lipsei de

încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei suportării unui

prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea

prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și

cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Instanța de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire

penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori

autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești prezintă Ministerului

Justiției un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil și,

după caz, dosarul sau o copie de pe dosar.

Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în

scris și va conține: numele și prenumele judecătorului, ale reprezentantului

autorității implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale

reprezentantului autorității responsabile de executarea hotărârii judecătorești; date

despre acțiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare și motivarea

acestora; date despre acțiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării

procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului

rezonabil.

9

În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (1) din Cod de procedură civilă,

cauzele civile se judecă în primă instanță în termen rezonabil. Criteriile de

determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea pricinii, comportamentul

participanților la proces, conduita instanței judecătorești și a autorităților relevante,

importanța procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de

judecare a pricinii se asigură de către instanță.

În cauza Pellegrini c. Italiei, CEDO a statuat ca executarea de către un stat

parte a unei hotărâri eliberate de instanțele unui stat care nu recunoaște garanțiile

art. 6, reprezintă ea înseși o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, judecătorul național are obligația de a se asigura că hotărârea

străină a fost adoptată cu respectarea principiilor procesului echitabil și de a nu

acorda executarea unei hotărâri contrare art. 6. Calitatea esențială a unei proceduri

judiciare o formează accelerarea judecății fiecărei cauze, accelerare care nu trebuie

să afecteze libertatea individuală a părților implicate în proces, drepturile altor

persoane și nici interesele societății, deci o accelerare compatibilă cu nevoile

justiției.

Totodată, conform art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul de a-

i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către

un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Cerința Convenției trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în

considerare durata procedurii, natura pretențiilor, complexitatea procesului,

comportamentul autorităților competente și al părților, dificultatea dezbaterilor,

aglomerarea rolului instanței și exercitarea căilor de atac.

Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea

incertitudinii în care se găsesc părțile prin restabilirea, cât mai curând posibil, a

drepturilor încălcate și prin reinstaurarea legalității, care trebuie să guverneze toate

raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanție a unui proces

echitabil.

CEDO a declarat în cauza Stogmuller c. Austriei că examinarea într-un

termen rezonabil a fiecărei cauze reprezintă o garanție procesuală, scopul căreia

este de a proteja toți justițiabilii împotriva duratei excesive a procedurii. Asemenea

dispoziție subliniază că, justiția nu trebuie să fie înfăptuită cu o întârziere care ar

putea compromite eficiența și credibilitatea sa. Convenția statuează exigența

examinării într-un termen rezonabil atât pentru cauzele civile, cât și penale.

În sensul enunțat, Colegiul civil reține faptul că, pentru a determina dacă a

fost sau nu respectată garanția termenului rezonabil trebuie să fie luate în

considerație doar întârzierile imputabile Statului, care este responsabil de întârzieri

cauzate de toate autoritățile sale administrative sau judiciare. Dacă CEDO se

pronunță asupra cazurilor referitoare la durata unei proceduri, ea se referă la

principiul unei bune administrări a justiției, altfel spus la obligația instanțelor

judecătorești naționale de a expedia operativ dosarele care sunt depuse.

În consecință instanțele judecătorești își asumă obligația particulară de a

veghea asupra faptului că toți participanții în proces vor face tot posibilul pentru a

evita orice întârziere inutilă.

10

Însă, aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a constata că dreptul nominalizat

al pârâtului nu a fost încălcat în condițiile în care mijloacele utilizate au fost

insuficiente și nu au atins rezultatul scontat.

Cu referire la cerința Svetlanei Sajin de constatare a încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei, Colegiul consideră că instanța de apel

justificat a concluzionat că este întemeiată, reieșind din faptul că termenul de

examinarea cererii de recurs declarată de către Svetlana Sajin, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Procurorul raionului Orhei, în interesele

lui Iurie Sajin și Svetlanei Sajin împotriva CCL nr. 11, Ninei Mîndru, lui Alic

Cojocari, Nataliei Sidorov și Mihail Harea cu privire la încasarea prejudiciului, a

constituit aproximativ 10 ani, fiind calculat de la data depunerii recursului la grefa

Curții Supreme de Justiție, 30 septembrie 2009, până la pronunțarea deciziei din 27

noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, instanța de apel întemeiat a conchis că esența încălcării termenului

rezonabil în cazul litigiului respectiv se manifestă prin omisiunea instanței de a se

expune asupra recursului declarat de Svetlana Sajin, fiind emisă în acest sens o

decizie judecătorească peste 10 ani.

La caz, este cert că perioada care trebuie luată în considerație și pe care o

invocă și reclamanții Iurie Sajin și Svetlana Sajin, este perioada înaintării de către

Svetlana Sajin a cererii de recurs, 30 septembrie 2009, până la adoptarea pe caz a

deciziei din 27 noiembrie 2019.

Prin urmare, instanța de apel întemeiat a reținut că durata excesiv de mare a

neexaminării cererii de recurs încalcă cert dreptul reclamantei/ apelante la

examinarea în termen rezonabil a cauzei civile, și, în consecință, dreptul la un

proces echitabil, garantat reclamantei atât de legislația națională pertinentă citată

mai sus, cât și de normele internaționale.

De altfel, Colegiul corect a respins argumentele invocate de Ministerul

Justiției, precum că termenul de examinare s-a datorat în mare parte

comportamentului reclamantei, or, recursul se examinează fără înștiințarea părților,

iar toate referirile la examinare cauzei în prima instanță sunt irelevante, având în

vedere că reclamanta a indicat expres perioada de referință, și anume din momentul

înaintării recursului de către Svetlana Sajin împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei

și deciziei Curții de Apel, care a durat 10 ani.

Totodată, Ministerul Justiției în detrimentul prevederilor art. 4 al Legii privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, nu a justificat termenul de peste

10 ani, de neexaminare a recursului, perioadă în care nu se cunoștea care era soarta

recursului declarat de Svetlana Sajin, astfel argumentele invocate de Ministerul

Justiției, în acest sens corect nu au fost reținute, deoarece sunt neîntemeiate, iar

neexaminarea recursului declarat de Svetlana Sajin nu poate fi imputată acesteia în

sensul expus la art. 2 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Din aceste motive, în speță există temei legal pentru adjudecarea din contul

statului în beneficiul Svetlanei Sajin a compensației prejudiciului moral, în

condițiile instituite de Legea nr. 87 din 21.04.2011, iar argumentele referitoare la

faptul cuantumului prejudiciului moral încasat, întemeiate.

Astfel, deoarece neexaminarea în termen rezonabil a recursului Svetlanei

Sajin s-a datorat instanței de judecată, luând în considerație și perioada în care

11

cauza a rămas neexaminată, având în vedere că compensația pentru prejudiciul

moral trebuie să fie suficientă, instanța de apel corect a considerat că criteriilor

indicate corespunde suma de 120 000 de lei, or faptul că însăși constatarea

dreptului încălcat reprezintă, potrivit jurisprudenței CtEDO (cauza Amihalachioaie

c. Moldovei) o satisfacție echitabilă a suferințelor morale, însă insuficientă în speță

pentru a acoperi integral întinderea acestora.

Suma susmenționată a compensației prejudiciului moral în mărime de 120000

de lei corespunde jurisprudenței CtEDO în cauze similare, conform căreia

compensația pentru prejudiciul cauzat de neexaminarea în termen rezonabil a

cauzei constituie aproximativ 600 de euro pentru 12 luni de întârziere și câte 300

de euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întârziere, deci cuantumul

încasat nu poate fi apreciat ca fiind drept pretenții excesive și vădit exagerate.

Mai mult, cu referire la cerința lui Iurie Sajin privind încasarea prejudiciului

moral prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei prin

neexaminarea recursului declarat de Svetlana Sajin, Colegiul consideră că instanța

de apel corect a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, or după cum rezultă din actele

cauzei, Iurie Sajin a beneficiat de un recurs efectiv, a cărui examinare nu poate fi

calificată ca fiind una excesivă, astfel, din momentul emiterii deciziei din 19 mai

2009 a Curții de Apel Chișinău, durata examinării recursului lui Iurie Sajin a

constituit mai mult de 6 luni, la data de 2 decembrie 2009 Curtea Supremă de

Justiție expunându-se asupra recursului ultimului, fiind respins ca inadmisibil

recursul acestuia, corespunzător Iurie Sajin nu este în drept de a pretinde încasarea

prejudiciului moral, prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil al

recursului declarat de Svetlana Sajin.

În conexiunea celor relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel, prin

prisma argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată, cât și cele expuse

în cererea de apel, în raport cu materialele cauzei, întemeiat a concluzionat în

sensul admiterii acțiunii, alegațiile Ministerului Justiției fiind nefondate, deoarece

actele cauzei în coroborare cu normele materiale denotă contrariul.

Cele supra relatate, în ansamblu atestă faptul că concluzia instanței de apel,

este justă, având la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o

apreciere juridică cuvenită, iar argumentele aduse de recurent în susținerea poziției

sale, sunt pur declarative și fără un suport legal și probatoriu.

Urmare a celor indicate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiate afirmațiile

recurentului precum că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele ce au importantă pentru soluționarea cauzei, nefiind dovedite

circumstanțele considerate de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse

în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece acestea

contravin constatărilor relatate.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține decizia instanței de

apel.

12

În conformitate cu art. 442, 444, art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției.

Se menține decizia din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Sajin și Svetlana Sajin

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

Mariana Pitic

Galina Stratulat

13