3ra-1088/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru absenta fortată de la serviciu, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-1088/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru absenta fortată de la serviciu, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1088/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Corneliu Vasilachi,

reprezentat de avocatul Andrei Crasnostan,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Corneliu Vasilachi împotriva Guvernului Republicii Moldova, persoane terțe

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și Galina Zamurdac cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 15 octombrie 2019 Corneliu Vasilachi a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Guvernului Republicii Moldova, terț

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată

de la serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în urma concursului desfășurat în

conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea

oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 845

din 18 decembrie 2009, a fost desemnat în funcția de șef adjunct al Oficiului Teritorial

Bălți al Cancelariei de Stat, responsabil de raionul Râșcani.

A menționat că pe parcursul perioadei de activitate și-a executat conștiincios

atribuțiile de serviciu, a realizat cu succes toate obiectivele stabilite în cadrul acestei

instituții și nu a lăsat niciodată loc pentru careva obiecții din partea angajatorului sau

cu atât mai mult, nu a fost supus vreunor sancțiuni disciplinare. În perioada 17 iulie

2019–16 august 2019, a beneficiat de concediu anual de odihnă, însă după revenirea sa

la serviciu la 19 august 2019 (având în vedere că 17-18 august 2019 au fost zile de

1

odihnă sâmbătă și duminică) șeful Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat,

verbal i-a comunicat că recent a fost invitat la о ședință comună organizată de către

Guvernul Republicii Moldova, Cancelaria de Stat și Congresul Autorităților Publice

Locale, prezidată de Prim-ministrul Republicii Moldova, dna Maia Sandu, cu

participarea unor miniștri din actualul Guvern și deputați din Parlamentul Republicii

Moldova, în care au participat toți șefii Oficiilor Teritoriale ale Cancelariei de Stat, din

toată țara și în cadrul acesteia, li s-a spus direct că Oficiile Teritoriale ale Cancelariei

de Stat au fost stafuri electorale și conducătorii acestora s-au ocupat doar de alegerile

Parlamentare și au executat indicații politice ale liderului Partidului Democrat din acel

moment, pentru care motiv vor fi dați afară.

Reclamantul a afirmat că la 23 august 2019, fiind solicitat, s-a prezentat la

Guvernul Republicii Moldova, secția cadre și i-a fost adusă la cunoștință contra

semnătură dispoziția nr. 103-d din 26 iulie 2019 cu privire la preavizarea unor

funcționari publici de conducere, prin care, în conformitate cu art.63 alin. (1) lit. c) și

alin. (2) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, iar la

13 septembrie 2019 a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial dispoziția

Guvernului Republicii Moldova nr. 201-d cu privire la încetarea raporturilor de

serviciu în privința sa și s-a dispus la pct.1 încetarea raporturilor de serviciu, în funcția

de șef adjunct al Oficiului Teritorial Bălti al Cancelariei de Stat, din data de 23

septembrie 2019. Or, faptul concedierii sale din funcția deținută are la bază doar motive

politice, urmărește satisfacerea unor interese subiective ale unor persoane cu funcții de

conducere în Guvernul Republicii Moldova, iar aceasta îi conferă un caracter ilegal

prezentelor acțiuni.

În opinia reclamantului eliberarea din serviciu a avut loc cu încălcarea prevederilor

legale, ce atrage nulitatea ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținută și

plata tuturor drepturilor salariale, susținând că întreg procesul de reducere a funcțiilor

de șef și șef adjunct ale Oficiilor Teritoriale ale Cancelariei de Stat a fost doar о mimare

și un pretext de concediere a persoanelor neagreate politic de noua conducere a

Guvernului Republicii Moldova, iar în realitate nici о funcție nu a fost redusă sau

lichidată și nici о reformă nu s-a executat în acest domeniu.

Reclamantul a specificat conținutul notei informative la proiectul dispoziției

Guvernului cu privire la preavizarea unor funcționari publici de conducere, întocmită

de către secretarul general al Guvernului, dl Andrei Spînu, în care la pct. 2 se

menționează că proiectul a fost elaborat în contextul necesității executării prevederilor

art. XII alin. (3) lit. c) din Legea nr. 63/2019 pentru modificarea unor acte legislative,

potrivit căreia Guvernul în termen de 3 luni, în legătură cu lichidarea funcțiilor publice

de secretar general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef

adjunct al Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat, urmează să întreprindă măsurile

necesare conform legii, inclusiv desfășurarea procedurilor legale ce vizează eliberarea

din funcție a persoanelor respective.

În cazul dat Guvernul Republicii Moldova nu numai că nu a emis un act normativ,

prin care să reducă sau să lichideze funcțiile de șef și șef adjunct al Oficiului Teritorial

al Cancelariei de Stat până la data preavizării, pentru ca să confere acestei proceduri

un caracter legal, dar și ulterior, în termenul stabilit la art. XII alin. (3) din Legea nr.

63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative, în vigoare din 12 iulie

2019, adică 3 luni (care deja expirase la 12 septembrie 2019) nu a modificat hotărârea

2

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privirea la Oficiile Teritoriale ale

Cancelariei de Stat și, astfel, structura și statele de personal ale acestora, indicate la

anexa nr. 2, rămânând neschimbate până la moment.

Corneliu Vasilachi a susținut că reducerea acestor funcții nu a avut loc în realitate

și este contrară prevederilor art.63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privirea la funcția

publică și statutul funcționarului public, opinând că concedierea sa a avut loc cu

încălcarea prevederilor legale, fără a i se acorda drept preferențial de a activa în această

instituție de stat, într-o altă funcție vacantă, deși potrivit aceleiași note informative la

proiectul dispoziției Guvernului cu privire la preavizarea unor funcționari publici de

conducere, la pct. 2 se menționează că funcțiile ce se lichidează sunt funcții publice,

iar statutul persoanelor care dețin astfel de funcții este reglementat de legea cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public.

Cu referire la art. 63 alin. (4) al acestei legi, reclamantul a precizat că concedierea

sa din funcția deținută are la bază doar interese politice, subiective ale unor persoane

din conducerea Guvernului Republicii Moldova și nicidecum nu s-a urmărit executarea

vreunor reforme pe criterii obiective, din care motiv contrar normei sus indicate nu i-a

fost propus transferul într-o altă funcție vacantă sau temporar vacantă, chiar și de rang

inferior.

A explicat că dispoziția nr.201-d din 13 septembrie 2019 a Guvernului Republicii

Moldova este ilegală, prin ce i se încalcă dreptul la muncă și protecția muncii, garantat

de dispozițiile art. 43 din Constituția Republicii Moldova, și contravine art. 4 din

Convenția cu privire la încetarea raporturilor de muncă din inițiativa patronului nr.158

din 22 iunie 1982, ratificată prin hotărârea Parlamentului nr. 994- XIII din 15 octombrie

1996.

Reclamantul a invocat că se impune anularea dispoziției nr.201-d din 13 septembrie

2019, care a fost emisă contrar prevederilor legale.

Astfel, Corneliu Vasilachi a solicitat anularea dispoziției nr.201-d din 13

septembrie 2019 a Guvernului Republicii Moldova, restabilirea sa în funcția de șef

adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, încasarea salariului pentru

absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 10 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

atrasă în proces persoană terță Galina Zamurdac.

Prin hotărârea din 23 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă acțiunea depusă de către Corneliu Vasilachi.

La data de 2 noiembrie 2020, cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul

administrativ, Corneliu Vasilachi a depus apel nemotivat, iar la 13 ianuarie 2021

motivarea apelului împotriva hotărârii instanței de fond, prin care a solicitat admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de către Corneliu Vasilachi împotriva hotărârii din 23 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției instanțele ierarhic inferioare au reținut că lichidarea

funcției publice deținute de reclamant/apelant în cadrul Oficiului Teritorial Bălți al

Cancelariei de Stat a fost dispusă prin lege, Guvernul Republicii Moldova fiind obligat

3

să asigure îndeplinirea procedurilor pentru eliberarea din funcție a persoanelor numite

în funcțiile respective.

Instanțele de judecată au constatat că dispoziția Guvernului nr. 103-d din 26 iulie

2019 de preavizare a fost emisă în vederea executării dispozițiilor legale pertinente,

modalitatea de desființare a funcției deținute de reclamant/apelant fiind expres

soluționată prin art. XII alin. (3) lit. c) al legii nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea

unor acte legislative, din care reiese că modificările operate cu referire la statutul

funcțiilor de secretar general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat,

șef și șef adjunct al Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat, nu sunt incidente

persoanelor care au ocupat funcțiile menționate până la adoptarea Legii indicate, fiind

aplicabile doar pentru viitor, iar normele expuse la art. XII al legii sus-menționate

reglementează procedura de eliberare din funcție a funcționarilor publici indicați și cea

de numire în funcțiile de demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar

general de stat, secretar de stat, șef și șef adjunct al Oficiului Teritorial al Cancelariei

de Stat, conform noilor reglementări.

Astfel, deoarece actele vizate în speță au fost emise întru executarea dispozițiilor

legale sus-menționate, emitentul acestora respectând procedura stabilită de art. 63 al

Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, instanțele inferioare

au stabilit lipsa în speță a temeiurilor legale pentru anularea acestora.

Instanțele ierarhic inferioare au considerat ca nefondate argumentele

reclamantului/apelantului referitoare la faptul că funcția deținută de acesta nu a fost

efectiv redusă/lichidată, iar schimbarea statutului acesteia din funcție publică în funcție

de demnitate publică nu generează eliberarea sa din funcție în temeiul imputat,

deoarece Corneliu Vasilachi își exercita funcția în care a fost desemnat în baza art. 28

alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

ca urmare a promovării concursului, însă acesta nu deținea vreo funcție de demnitate

publică, relevant în acest sens fiind că potrivit art. 6 alin. (1) din Legea cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, ocuparea funcției de demnitate

publică are loc prin alegeri sau prin numire, în condițiile legii, iar alin. (3) al aceluiași

articol prevede că în cazul în care ocuparea funcției de demnitate publică are loc prin

numire, temeiul legal al apariției raportului de exercitare a funcției este actul de numire.

Totodată, instanțele de judecată au reținut că, statutul funcțiilor deținută de

reclamant/apelant la momentul emiterii actelor contestate și a celei instituite prin lege

este distinct, numirea în funcțiile respective fiind realizată conform unor proceduri

prevăzute expres de lege, ce nu puteau fi eludate de către angajator, ceea ce denotă

faptul lichidării, contrar aserțiunilor apelantului, a funcției deținute de acesta.

Din aceleași motive, instanțele inferioare au conchis asupra nefondării

argumentelor apelantului referitoare la nepropunerea acestuia a ocupării unei funcții

vacante, deoarece existența unor astfel de funcții, ce ar fi fost posibil de ocupat de către

reclamant/apelant cu respectarea condițiilor de numire, nu se constată din materialele

cauzei.

Instanțele ierarhic inferioare au respins și argumentele apelantului referitoare la

faptul că operațiunile vizate au un caracter politic, ce ar urmări satisfacerea unor

interese subiective, deoarece acest aspect nu au fost constatate de instanțele de judecată

și se combate prin faptul că modificările corespunzătoare ale legislației nu au fost

4

îndreptate împotriva unor anumite persoane, ci, în ansamblu, asupra tuturor funcțiilor

specificate.

La data de 24 iunie 2021, Corneliu Vasilachi, reprezentat de avocatul Andrei

Crasnostan a depus recurs nemotivat, iar la 6 octombrie 2021 motivarea recursului

împotriva deciziei din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

indicate, recurentul a invocat dispozițiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă

(în coroborare cu art. 195 din Codul administrativ), conform cărora săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care instanța inferioară a apreciat în mod arbitrar probele și a

comis erori care au dus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

A menționat că instanțele inferioare nu au dorit să sesizeze momentele cheie și

aspectele determinante ale prezentului caz, pentru a pronunța o soluție corectă, dar au

preferat să accepte poziția pârâtului, care de fapt este una formală, or, în mod evident

schimbarea statutului funcției deținute din „funcționar public” în „funcționar de

demnitate publică” nu poate servi drept motiv legal de încetare a raporturilor de muncă

din inițiativa angajatorului, deoarece lichidarea acestei funcții sau reducerea statelor de

personal în realitate nu au avut loc, dovadă fiind Anexa nr. 2 la hotărârea Guvernului

nr. 845 din 18 decembrie 2009.

A susținut că instanțele inferioare au adoptat o poziție eronată și fără motive legale

a lăsat fără examinare cererea reclamantului prin care a solicitat să fie obligat pârâtul

să prezinte decizia de aprobare și statele de personal în cadrul Oficiului Teritorial Bălți

al Cancelariei de Stat, cu indicarea funcțiilor vacante la data de 13 septembrie 2019,

iar în conținutul hotărârii instanței de fond s-a indicat precum că angajatorul nu era

obligat să propună salariatului ocuparea unei funcții vacante, deoarece acesta la

momentul concedierii nu deținea o funcție de demnitate publică, deși cadrul legal

obligă angajatorul să propună o funcție vacantă și de rang inferior.

Prin referința depusă la 15 noiembrie 2021, Guvernul Republicii Moldova a

solicitat declararea cererii de recurs, ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 mai 2021, însă date

privind notificarea dispozitivului deciziei la dosar nu există.

Totodată, decizia motivată din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată reprezentantului recurentului – avocatul Andrei Crasnostan la data de 7

septembrie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție/livrare anexat la materialele

cauzei (f.d.133).

5

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Corneliu Vasilachi, reprezentat de avocatul Andrei

Crasnostan, s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut

de art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Corneliu Vasilachi,

reprezentat de avocatul Andrei Crasnostan, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

6

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Corneliu Vasilachi, reprezentat de avocatul Andrei Crasnostan.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Corneliu Vasilachi, reprezentat de avocatul Andrei

Crasnostan, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

7