3ra-982/21 — contestarea actelor administrative

Dosarul nr.3ra-982/2021 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Ciumac) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc) Î N C H E I E R E 24 noiembrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecători Nicolae Craiu Aliona Miron examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Ghilețchi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani c o n s t a t ă : La 05 martie 2020 reclamantul Ion Ghilețchi a depus cerere de chemare în judecată în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând declararea deciziei nr.73 din 30 ianuarie 2019 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana, ca fiind ilegală, declararea răspunsului nr.G-385/20 din 27 februarie 2020 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, ca fiind ilegal, obligarea Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească calcularea cuantumului pensiei lui Ion Ghilețchi,

cu achitarea pensiei începând cu 16 mai 2008 în cuantum de 75% din solda lunară luându- se în considerare Certificatul eliberat de DP Chișinău cu nr.34/20-5685 65 din 20 ianuarie 2020, majorările și indexările ce au avut loc. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, s-a adresat la CTAS Ciocana în vederea recalculării pensiei, însă, prin decizia nr.73 din 30 ianuarie 2019 cererea a fost respinsă. Reclamantul a formulat cerere prealabilă la CNAS, solicitând anularea deciziei contestate cu emiterea unei decizii de satisfacere a cererii inițiale și pe 27 februarie 2020 prin răspunsul CNAS cu nr.G-385/20 s-a refuzat în anularea actului administrativ. Consideră decizia CTAS Ciocana și refuzul CNAS neîntemeiate și nefondate, pasibile de a fi declarate ilegale și anulate.

1 În justificarea pretențiilor din cererea de chemare în judecată reclamantul face referire la prevederile Legii nr.1544-XII din 23 iunie 1993 cu privire la asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri. Prin hotărârea din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ion Ghilețchi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative.

S-a anulat ca ilegală Decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana nr.73 din 30 ianuarie 2019 privind respingerea cererii de stabilire a pensiei și răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.G-385/20 din 27 februarie 2020. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i stabilească lui Ion Ghilețchi pensie pentru vechime în muncă, cu achitarea pensiei începând cu data de 30 ianuarie 2019, luând în considerare vechimea în muncă reflectată în Certificatul nr.34/20-5685- 65 din 20 ianuarie 2020 emis de DP Chișinău. În rest acțiunea s-a respins, ca neîntemeiată (f.d.35). La 12 noiembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului declarat, casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care cerințele reclamantului să fie respinse (f.d.39).

La data de 12 și 15 martie 2021, apelantul Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cererile de apel motivate (f.d.49-58). La data de 21 aprilie 2021 Ion Ghilețchi, prin intermediul reprezentantului - avocatul Vladimir Covali, a depus cerere de apel incident (f.d.65-68). Prin încheierea din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de repunere în termen a apelului și a fost declarat inadmisibil apelul depus de Ghilețchi Ion împotriva hotărârii din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.75-79). Prin decizia din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.86, 87-96).

Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a apreciat ca fiind justă și întemeiată concluzia primei instanțe privind admiterea parțială a pretențiilor din cererea de chemare în judecată depusă de Ion Ghilețchi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative. Pentru a decide astfel, instanța de apel, precum și instanța de fond, a constatat că reclamantul Ion Ghilețchi în perioadele de timp 15 iunie 1992 – 24 aprilie 2001, 01 noiembrie 2002 – 08 iulie 2003 a activat în cadrul Batalionului Serviciului Escortă și Pază a Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău, iar din 08 iulie 2003-16 mai 2008 a activat în cadrul Plutonului de Pază al Instituțiilor de expertiză judiciară și medico-legală a Batalionului Serviciului Escortă și Pază al Comisariatului General de Poliție mun.

Chișinău. La caz, instanța de fond a reținut că, atât Batalionul Serviciului Escortă și Pază a Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău, cât și Plutonul de Pază al Instituțiilor de Expertiză Judiciară și medico-legală a Batalionului Serviciului Escortă și Pază al 2 Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău sunt instituții cu menirea deținerii persoanelor reținute sau arestate și care face parte din categoria instituțiilor penitenciare prevăzute la art.6 alin.(2) al Legii nr.1036/1996 și respectiv, urmează a fi raportată la prevederile pct.8 al HG nr.78/1994. Direcția de Poliție a mun.

Chișinău, prin certificatul de confirmare nr.34/20-5686-65 din 20 ianuarie 2020, a confirmat că vechimea în muncă cu avantaje a lui Ion Ghilețchi, pentru stabilirea pensiei în conformitate cu art.13 lit.a) a Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23 iunie 1993, la data de 16 mai 2008 a constituit: 30 ani, 09 luni și 19 zile. Instanța de apel a mai reținut că, pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile solicitate este necesar ca persoana să întrunească două condiții, și anume: instituția în care persoana execute serviciul să fie o subdiviziune indicată în pct.8 a Hotărârii Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 și să-și exercite serviciul nemijlocit în închisori, izolatoare de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici.

Totodată, instanța de apel nu a reținut argumentele apelantului Casa Națională de Asigurări Sociale, or, reclamantul când a depus cerere către Casa Națională de Asigurări Sociale prin care a solicitat recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, pe perioada indicată supra ca două luni vechime în muncă pentru o lună în serviciu, întrunea condițiile stipulate la art.13 din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993, însă Casa Națională de Asigurări Sociale neîntemeiat i-a refuzat în recalcularea pensiei. Instanța de apel a apreciat că instanța de fond întemeiat a conchis că, decizia de refuz a Casei Naționale de Asigurări Sociale privind recalcularea pensiei, este neîntemeiată și pasibilă de anulare, urmând ca Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze vechimea în muncă, să stabilească și să achite pensia reclamantului în modul stabilit, adică două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

În partea ce ține de argumentul apelantului precum că, prevederile Hotărârii Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 nu sunt aplicabile prezentei cauze deoarece reclamantul nu a activat în vreo funcție din cadrul sistemului penitenciar, instanța de apel a notat că, sistemul penitenciar este subordonat Ministerului Justiției, iar instituțiile penitenciare sunt subordonate entității din cadrul respectivei autorități publice centrale de specialitate nu anihilează dreptul de a beneficia de avantajele prescrise în Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994, persoanelor care deși fac parte din instituții distincte realmente își îndeplinesc serviciul în cadrul instituțiilor penitenciare și execută atribuții specifice în acest sens or, o altă abordare este susceptibilă să discrimineze angajații organelor afacerilor interne în raport cu angajații sistemului penitenciar.

Prin urmare, de către instanța de apel n-au fost reținute argumentele apelantului, iar soluția primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor. Din considerentele menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge apelul declarat, cu menținerea hotărârii instanței de fond. La 30 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs motivat împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate, cu pronunțarea unei decizii noi, 3 (f.d.103-107).

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale și-a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel, menționând că soluția instanței de apel este una neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu a analizat multilateral actele normative și legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță și instanța de apel ca fiind stabilite. Recurentul a indicat că potrivit dosarului de pensionare al intimatului, începând cu 17 mai 2008 acesta este beneficiar de pensie stabilită de MAI al RM, în temeiul Legii 1544/1993, fiind anexate acte confirmative pentru realizarea dreptului solicitat, inclusiv scrisoarea DP mun.

Chișinău IGP MAI, prin care organul de forță a eliberat calculul vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei. Astfel, începând cu 17 mai 2008 intimatul este beneficiar de pensie pentru vechime în muncă în mărime de 53% din suma soldei. Pensia a fost indexată anual. La 23 ianuarie 2020, intimatul a depus la CTAS Ciocana cerere privind recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă, în baza ordinului nr.96 din 20 martie 2018 emis de MAI pentru acordarea înlesnirilor de două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu (2:1). Prin decizia de refuz nr.95/2020/1075 din 31 ianuarie 2020 a CTAS Ciocana, cererea acestuia a fost respinsă. La data de 14 februarie 2020 intimatul a contestat decizia sus menționată, prin cerere prealabilă adresată CNAS cu privire la recalcularea pensiei pentru vechime în muncă în baza ordinului nr.96 din 20 martie 2018 și a certificatului nr.34/20-5685-65 din 20 ianuarie 2020 eliberat de DP mun.

Chișinău, pentru acordarea înlesnirilor de două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu. Recurentul consideră că nu există temei pentru recalcularea vechimii în serviciu cu avantaj, adică includerea perioadei de activitate în cadrul subdiviziunilor Batalionului serviciului escortă și pază mun. Chișinău, făcând referire în acest sens la prevederilor art.16 alin.(l) și (2) al Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative. Astfel, recurentul notează că actele normative ale autorităților administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome sunt emise sau aprobate numai în temeiul și pentru executarea legilor și a hotărârilor Guvernului. Actele normative respective se limitează strict la cadrul stabilit de actele normative de nivel superior pentru executarea cărora se emit sau se aprobă și nu pot contravine prevederilor actelor respective.

În clauza de adoptare a actelor normative ale autorităților administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome se indică expres actul normativ superior în temeiul căruia acestea sunt emise sau aprobate. Totodată, recurentul menționează că, prevederile actelor normative ale autorităților administrației publice centrale de specialitate și autorităților publice autonome se aplică numai în partea în care nu depășesc cadrul stabilit de actul normativ de nivel superior pentru executarea căruia a fost emis și nu contravin prevederilor actelor respective.

În această ordine de idei, recurentul consideră că Ordinul nr.96 din 20 martie 2018 emis de MAI în conformitate cu prevederile pct.7 lit.g) și pct.8 lit.d) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994 „Cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și 4 din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar”, depășește prevederile actului normativ în temeiul căruia a fost emis. În opinia recurentului, Hotărârea Guvernului nr.78/1994 nu conține prevederile prevăzute în Ordinul nr.96 din 20 martie 2018 a Ministerului Afacerilor Interne, perioada de activitate în cadrul subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție provizorie).

Prevederile pct.7 lit.g) și pct.8 lit.d) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994, prevăd expres circumstanțele în care la calcularea vechimii în muncă se acordă două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu și anume, în instituțiile penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire penală și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran. Atrage atenția că, două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu se acordă persoanelor care au activat în penitenciare de tip închis și nu provizoriu cum este indicat în ordinul emis de MAI. Astfel, consideră că activitatea intimatului din perioadele enumerate, nu pot fi raportate la prevederile pct.8 a Hotărârii Guvernului nr.78/1994.

Totodată, mai indică că, intimatul Ion Ghilețchi în cererea de chemare în judecată a solicitat efectuarea recalculării cuantumului pensiei, însă instanța de fond a emis hotărârea din 12 octombrie 2020 prin care a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească intimatului pensie pentru vechime în muncă, în acest sens instanța de fond a omis solicitarea reclamantului de a recalcula pensia pentru vechime în muncă, obligând organul de asigurări sociale să stabilească repetat pensia pentru vechime în muncă a lui Ion Ghilețchi. Reieșind din cele expuse, recurentul solicită instanței de recurs să dea o apreciere obiectivă și multiaspectuală celor invocate în prezenta cerere de recurs. Conform art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 02 iunie 2021, însă la materialele cauzei nu se regăsește confirmarea recepționării acesteia de către recurent.

La 07 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.98-99). La 16 iulie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a recepționat decizia motivată din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție nr.DS8002075013AS anexat la materialele cauzei (f.d.102). La 30 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs motivat împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând 5 casarea deciziei recurate, cu pronunțarea unei decizii noi (f.d.103-107). Astfel, instanța de recurs consideră că recursul a fost depus cu respectarea termenului prevăzut de art.245 din Codul administrativ.

La 23 septembrie 2021, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs, într-un termen rezonabil, în adresa lui Ion Ghilețchi și reprezentantului acestuia – avocatului Vladimir Kovali, prin intermediul oficiului poștal, a fost expediată copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței (f.d.109), fiind recepționat de aceștia la 29 septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d.111-112).

La 30 septembrie 2021, intimatul Ion Ghilețchi, reprezentat de avocatul Vladimir Kovali, prin intermediul poștei electronice, a expediat referința la cererea de recurs depusă de recurentul Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând declararea recursului împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, ca fiind inadmisibil. În susținerea referinței intimatul Serviciul Fiscal de Stat a indicat că instanța de fond întemeiat a conchis că decizia de refuz a Casei Naționale de Asigurări Sociale privind recalcularea pensiei, este neîntemeiată și pasibilă de anulare. În partea ce ține de argumentul recurentului precum că, prevederile Hotărârii Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 nu sunt aplicabile speței, deoarece reclamantul nu a activat în vreo funcție din cadrul sistemului penitenciar, intimatul a notat următoarele.

Instanța de apel a punctat că sistemul penitenciar este subordonat Ministerului Justiției, iar instituțiile penitenciare sunt subordonate entității din cadrul respectivei autorități publice centrale de specialitate nu anihilează dreptul de a beneficia de avantajele prescrise în Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 persoanelor care, deși fac parte din instituții distincte, realmente își îndeplinesc serviciul în cadrul instituțiilor penitenciare și execută atribuții specifice în acest sens, or, o altă abordare este susceptibilă să discrimineze angajații organelor afacerilor interne în raport cu angajații sistemului penitenciar. În continuare intimatul menționează că Ministerul Afacerilor Interne n-a contestat hotărârea judecătorească și prin urmare nu contestă corectitudinea și legalitatea calculării vechimii cu avantaje.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil, din următoarele motive. Prin prisma art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin.(2) din art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea 6 recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme 7 cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale este inadmisibilă. În conformitate cu prevederile art. art.230, 246 din Codul administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca – Doneva judecători Nicolae Craiu Aliona Miron 8