3ra-982/21 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-982/21 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr.3ra-982/2021
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Ciumac)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)
Î N C H E I E R E
24 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecători Nicolae Craiu
Aliona Miron
examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de
Ion Ghilețchi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea
actelor administrative,
împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respinsă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva
hotărârii din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
c o n s t a t ă :
La 05 martie 2020 reclamantul Ion Ghilețchi a depus cerere de chemare în judecată
în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând
declararea deciziei nr.73 din 30 ianuarie 2019 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Ciocana, ca fiind ilegală, declararea răspunsului nr.G-385/20 din 27 februarie 2020 a
Casei Naționale de Asigurări Sociale, ca fiind ilegal, obligarea Casa Națională de
Asigurări Sociale să stabilească calcularea cuantumului pensiei lui Ion Ghilețchi, cu
achitarea pensiei începând cu 16 mai 2008 în cuantum de 75% din solda lunară luându-
se în considerare Certificatul eliberat de DP Chișinău cu nr.34/20-5685 65 din 20
ianuarie 2020, majorările și indexările ce au avut loc.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, s-a adresat la CTAS Ciocana în
vederea recalculării pensiei, însă, prin decizia nr.73 din 30 ianuarie 2019 cererea a fost
respinsă. Reclamantul a formulat cerere prealabilă la CNAS, solicitând anularea deciziei
contestate cu emiterea unei decizii de satisfacere a cererii inițiale și pe 27 februarie 2020
prin răspunsul CNAS cu nr.G-385/20 s-a refuzat în anularea actului administrativ.
Consideră decizia CTAS Ciocana și refuzul CNAS neîntemeiate și nefondate,
pasibile de a fi declarate ilegale și anulate.
1
În justificarea pretențiilor din cererea de chemare în judecată reclamantul face
referire la prevederile Legii nr.1544-XII din 23 iunie 1993 cu privire la asigurarea cu
pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri.
Prin hotărârea din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a
fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ion Ghilețchi împotriva
Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative.
S-a anulat ca ilegală Decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana nr.73
din 30 ianuarie 2019 privind respingerea cererii de stabilire a pensiei și răspunsul Casei
Naționale de Asigurări Sociale nr.G-385/20 din 27 februarie 2020.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i stabilească lui Ion Ghilețchi
pensie pentru vechime în muncă, cu achitarea pensiei începând cu data de 30 ianuarie
2019, luând în considerare vechimea în muncă reflectată în Certificatul nr.34/20-5685-
65 din 20 ianuarie 2020 emis de DP Chișinău.
În rest acțiunea s-a respins, ca neîntemeiată (f.d.35).
La 12 noiembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva
hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului declarat, casarea hotărârii
instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care cerințele reclamantului să fie
respinse (f.d.39).
La data de 12 și 15 martie 2021, apelantul Casa Națională de Asigurări Sociale a
depus cererile de apel motivate (f.d.49-58).
La data de 21 aprilie 2021 Ion Ghilețchi, prin intermediul reprezentantului -
avocatul Vladimir Covali, a depus cerere de apel incident (f.d.65-68).
Prin încheierea din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă
cererea de repunere în termen a apelului și a fost declarat inadmisibil apelul depus de
Ghilețchi Ion împotriva hotărârii din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani (f.d.75-79).
Prin decizia din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de
apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 12
octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.86, 87-96).
Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a apreciat ca fiind justă și întemeiată
concluzia primei instanțe privind admiterea parțială a pretențiilor din cererea de
chemare în judecată depusă de Ion Ghilețchi împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la contestarea actelor administrative.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, precum și instanța de fond, a constatat că
reclamantul Ion Ghilețchi în perioadele de timp 15 iunie 1992 – 24 aprilie 2001, 01
noiembrie 2002 – 08 iulie 2003 a activat în cadrul Batalionului Serviciului Escortă și
Pază a Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău, iar din 08 iulie 2003-16 mai
2008 a activat în cadrul Plutonului de Pază al Instituțiilor de expertiză judiciară și
medico-legală a Batalionului Serviciului Escortă și Pază al Comisariatului General de
Poliție mun. Chișinău.
La caz, instanța de fond a reținut că, atât Batalionul Serviciului Escortă și Pază a
Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău, cât și Plutonul de Pază al Instituțiilor
de Expertiză Judiciară și medico-legală a Batalionului Serviciului Escortă și Pază al
2
Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău sunt instituții cu menirea deținerii
persoanelor reținute sau arestate și care face parte din categoria instituțiilor penitenciare
prevăzute la art.6 alin.(2) al Legii nr.1036/1996 și respectiv, urmează a fi raportată la
prevederile pct.8 al HG nr.78/1994. Direcția de Poliție a mun. Chișinău, prin certificatul
de confirmare nr.34/20-5686-65 din 20 ianuarie 2020, a confirmat că vechimea în
muncă cu avantaje a lui Ion Ghilețchi, pentru stabilirea pensiei în conformitate cu art.13
lit.a) a Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23 iunie 1993, la data de 16 mai
2008 a constituit: 30 ani, 09 luni și 19 zile.
Instanța de apel a mai reținut că, pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile
solicitate este necesar ca persoana să întrunească două condiții, și anume: instituția în
care persoana execute serviciul să fie o subdiviziune indicată în pct.8 a Hotărârii
Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 și să-și exercite serviciul nemijlocit în închisori,
izolatoare de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate
pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici.
Totodată, instanța de apel nu a reținut argumentele apelantului Casa Națională de
Asigurări Sociale, or, reclamantul când a depus cerere către Casa Națională de Asigurări
Sociale prin care a solicitat recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, pe perioada
indicată supra ca două luni vechime în muncă pentru o lună în serviciu, întrunea
condițiile stipulate la art.13 din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993, însă Casa Națională de
Asigurări Sociale neîntemeiat i-a refuzat în recalcularea pensiei.
Instanța de apel a apreciat că instanța de fond întemeiat a conchis că, decizia de
refuz a Casei Naționale de Asigurări Sociale privind recalcularea pensiei, este
neîntemeiată și pasibilă de anulare, urmând ca Casa Națională de Asigurări Sociale să
recalculeze vechimea în muncă, să stabilească și să achite pensia reclamantului în
modul stabilit, adică două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.
În partea ce ține de argumentul apelantului precum că, prevederile Hotărârii
Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 nu sunt aplicabile prezentei cauze deoarece
reclamantul nu a activat în vreo funcție din cadrul sistemului penitenciar, instanța de
apel a notat că, sistemul penitenciar este subordonat Ministerului Justiției, iar instituțiile
penitenciare sunt subordonate entității din cadrul respectivei autorități publice centrale
de specialitate nu anihilează dreptul de a beneficia de avantajele prescrise în Hotărârea
Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994, persoanelor care deși fac parte din instituții
distincte realmente își îndeplinesc serviciul în cadrul instituțiilor penitenciare și execută
atribuții specifice în acest sens or, o altă abordare este susceptibilă să discrimineze
angajații organelor afacerilor interne în raport cu angajații sistemului penitenciar.
Prin urmare, de către instanța de apel n-au fost reținute argumentele apelantului, iar
soluția primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept
material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor. Din considerentele menționate,
instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge apelul declarat, cu menținerea
hotărârii instanței de fond.
La 30 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări
Sociale a depus recurs motivat împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate, cu pronunțarea unei decizii noi,
3
(f.d.103-107).
În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale și-a manifestat
dezacordul cu decizia instanței de apel, menționând că soluția instanței de apel este una
neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu a analizat multilateral actele normative și
legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost dovedite
circumstanțele considerate de prima instanță și instanța de apel ca fiind stabilite.
Recurentul a indicat că potrivit dosarului de pensionare al intimatului, începând cu
17 mai 2008 acesta este beneficiar de pensie stabilită de MAI al RM, în temeiul Legii
1544/1993, fiind anexate acte confirmative pentru realizarea dreptului solicitat, inclusiv
scrisoarea DP mun. Chișinău IGP MAI, prin care organul de forță a eliberat calculul
vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei. Astfel, începând cu 17 mai 2008 intimatul
este beneficiar de pensie pentru vechime în muncă în mărime de 53% din suma soldei.
Pensia a fost indexată anual.
La 23 ianuarie 2020, intimatul a depus la CTAS Ciocana cerere privind
recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă, în baza ordinului nr.96 din 20 martie
2018 emis de MAI pentru acordarea înlesnirilor de două luni vechime în muncă pentru o
lună de serviciu (2:1). Prin decizia de refuz nr.95/2020/1075 din 31 ianuarie 2020 a
CTAS Ciocana, cererea acestuia a fost respinsă.
La data de 14 februarie 2020 intimatul a contestat decizia sus menționată, prin
cerere prealabilă adresată CNAS cu privire la recalcularea pensiei pentru vechime în
muncă în baza ordinului nr.96 din 20 martie 2018 și a certificatului nr.34/20-5685-65
din 20 ianuarie 2020 eliberat de DP mun. Chișinău, pentru acordarea înlesnirilor de
două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.
Recurentul consideră că nu există temei pentru recalcularea vechimii în serviciu
cu avantaj, adică includerea perioadei de activitate în cadrul subdiviziunilor
Batalionului serviciului escortă și pază mun. Chișinău, făcând referire în acest sens la
prevederilor art.16 alin.(l) și (2) al Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative.
Astfel, recurentul notează că actele normative ale autorităților administrației
publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome sunt emise sau aprobate
numai în temeiul și pentru executarea legilor și a hotărârilor Guvernului. Actele
normative respective se limitează strict la cadrul stabilit de actele normative de nivel
superior pentru executarea cărora se emit sau se aprobă și nu pot contravine prevederilor
actelor respective. În clauza de adoptare a actelor normative ale autorităților
administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome se indică
expres actul normativ superior în temeiul căruia acestea sunt emise sau aprobate.
Totodată, recurentul menționează că, prevederile actelor normative ale
autorităților administrației publice centrale de specialitate și autorităților publice
autonome se aplică numai în partea în care nu depășesc cadrul stabilit de actul normativ
de nivel superior pentru executarea căruia a fost emis și nu contravin prevederilor
actelor respective.
În această ordine de idei, recurentul consideră că Ordinul nr.96 din 20 martie
2018 emis de MAI în conformitate cu prevederile pct.7 lit.g) și pct.8 lit.d) din Hotărârea
Guvernului nr.78/1994 „Cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire
și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și
4
din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție
și sistemului penitenciar”, depășește prevederile actului normativ în temeiul căruia a
fost emis.
În opinia recurentului, Hotărârea Guvernului nr.78/1994 nu conține prevederile
prevăzute în Ordinul nr.96 din 20 martie 2018 a Ministerului Afacerilor Interne,
perioada de activitate în cadrul subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor
reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție
provizorie). Prevederile pct.7 lit.g) și pct.8 lit.d) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994,
prevăd expres circumstanțele în care la calcularea vechimii în muncă se acordă două
luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu și anume, în instituțiile penitenciare de
tip închis, izolatoarele de urmărire penală și instituțiile destinate pentru deținerea și
tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran.
Atrage atenția că, două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu se acordă
persoanelor care au activat în penitenciare de tip închis și nu provizoriu cum este indicat
în ordinul emis de MAI. Astfel, consideră că activitatea intimatului din perioadele
enumerate, nu pot fi raportate la prevederile pct.8 a Hotărârii Guvernului nr.78/1994.
Totodată, mai indică că, intimatul Ion Ghilețchi în cererea de chemare în judecată a
solicitat efectuarea recalculării cuantumului pensiei, însă instanța de fond a emis
hotărârea din 12 octombrie 2020 prin care a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale
să stabilească intimatului pensie pentru vechime în muncă, în acest sens instanța de fond
a omis solicitarea reclamantului de a recalcula pensia pentru vechime în muncă,
obligând organul de asigurări sociale să stabilească repetat pensia pentru vechime în
muncă a lui Ion Ghilețchi.
Reieșind din cele expuse, recurentul solicită instanței de recurs să dea o apreciere
obiectivă și multiaspectuală celor invocate în prezenta cerere de recurs.
Conform art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca
instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la
instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă
legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții
Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 02 iunie 2021, însă la
materialele cauzei nu se regăsește confirmarea recepționării acesteia de către recurent.
La 07 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări
Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel
Chișinău (f.d.98-99).
La 16 iulie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a recepționat decizia
motivată din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, fapt ce se confirmă prin avizul de
recepție nr.DS8002075013AS anexat la materialele cauzei (f.d.102). La 30 iulie 2021,
prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs
motivat împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
5
casarea deciziei recurate, cu pronunțarea unei decizii noi (f.d.103-107).
Astfel, instanța de recurs consideră că recursul a fost depus cu respectarea
termenului prevăzut de art.245 din Codul administrativ.
La 23 septembrie 2021, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de
recurs, într-un termen rezonabil, în adresa lui Ion Ghilețchi și reprezentantului acestuia
– avocatului Vladimir Kovali, prin intermediul oficiului poștal, a fost expediată copia
recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, creând astfel participanților la
proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a
acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în
drepturi, posibilitatea de depunere a referinței (f.d.109), fiind recepționat de aceștia la
29 septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la materialele
cauzei (f.d.111-112).
La 30 septembrie 2021, intimatul Ion Ghilețchi, reprezentat de avocatul Vladimir
Kovali, prin intermediul poștei electronice, a expediat referința la cererea de recurs
depusă de recurentul Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând declararea
recursului împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, ca fiind
inadmisibil.
În susținerea referinței intimatul Serviciul Fiscal de Stat a indicat că instanța de
fond întemeiat a conchis că decizia de refuz a Casei Naționale de Asigurări Sociale
privind recalcularea pensiei, este neîntemeiată și pasibilă de anulare.
În partea ce ține de argumentul recurentului precum că, prevederile Hotărârii
Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 nu sunt aplicabile speței, deoarece reclamantul
nu a activat în vreo funcție din cadrul sistemului penitenciar, intimatul a notat
următoarele. Instanța de apel a punctat că sistemul penitenciar este subordonat
Ministerului Justiției, iar instituțiile penitenciare sunt subordonate entității din cadrul
respectivei autorități publice centrale de specialitate nu anihilează dreptul de a beneficia
de avantajele prescrise în Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 persoanelor
care, deși fac parte din instituții distincte, realmente își îndeplinesc serviciul în cadrul
instituțiilor penitenciare și execută atribuții specifice în acest sens, or, o altă abordare
este susceptibilă să discrimineze angajații organelor afacerilor interne în raport cu
angajații sistemului penitenciar.
În continuare intimatul menționează că Ministerul Afacerilor Interne n-a contestat
hotărârea judecătorească și prin urmare nu contestă corectitudinea și legalitatea
calculării vechimii cu avantaje.
Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul
inadmisibil, din următoarele motive.
Prin prisma art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul
se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin.(2) din art.246 Codul
administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele
a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
6
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din
examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ
dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a
cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural
și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală
examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Instanța de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs
trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai
sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245
alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea
în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la
instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway,
hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform
jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și
procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
7
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,
Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul specializat în examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de
Asigurări Sociale este inadmisibilă.
În conformitate cu prevederile art. art.230, 246 din Codul administrativ, Completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca – Doneva
judecători Nicolae Craiu
Aliona Miron
8