3ra-1030/21 — anularea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ individual

3ra-1030/21 — anularea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ individual (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-1030/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Ghilaș Victor, reprezentat de

avocatul Popa Marin,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Ghilaș Victor împotriva Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, Casei

Naționale de Asigurări Sociale, Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu

privire la anularea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ

individual,

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 11 noiembrie 2019, Ghilaș Victor a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, Ministerului Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale, prin care a solicitat obligarea Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină și a Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, de a-l

include în sistemul informațional automatizat ,,Asigurarea Obligatorie de Asistență

Medicală” (AOAM) al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină. Ulterior, prin

cerere de concretizare și completare a cerințelor, reclamantul a solicitat atragerea în

calitate de pârât și a Casei Naționale de Asigurări Sociale.

În motivarea acțiunii Ghilaș Victor a indicat că, a activat în R. Moldova

aproximativ 55 de ani, dintre care ca profesor, în calitate de regizor la televiziunea

națională, precum și în alte domenii. Odată cu atingerea plafonului de vârstă,

beneficiind de pensie pentru vechime în muncă, la 16 mai 1996 în temeiul Legii nr. 437

din 27 decembrie 1990 cu privire la asigurarea cu pensii de stat în R. Moldova, după

achitarea tuturor primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și cotizațiilor

sociale, devenind pensionar cu vârstă înaintată, făcând parte din categoria cetățenilor

1

deportați și deținuți politici din Moldova, i-a fost recalculată spre plată pensia în mărime

de 78,51 de lei.

Reclamantul susține că a fost lipsit de dreptul de a beneficia ca persoană asigurată

în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală al Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină, nefiindu-i atribuit ca persoană fizică numărul de asigurare în

registrul de evidență a persoanelor asigurate în sistemul AOAM.

Astfel, s-a adresat cu cerere prealabilă Companiei Naționale de Asigurări în

Medicină, cât și Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, prin care a solicitat

ca aceste autorități să-și revizuiască decizia prin care dânsul nu a fost inclus în lista

persoanelor cu dreptul de a beneficia ca orice persoană fizică și cetățean al R. Moldova,

ca persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală acordată

de Compania Națională de Asigurări în Medicină și atribuirea unui număr de asigurare

în registrul de evidență a persoanelor asigurate în sistemul AOAM.

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a redirecționat spre examinare,

după competență cererea prealabilă, Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Reclamantul a menționat că, prin răspunsurile Companiei Naționale de Asigurări

în Medicină și a Casei Naționale de Asigurări Sociale i-a fost refuzat în admiterea

solicitărilor înaintate. Aceste răspunsuri contravin prevederilor art. 120 din Codul

administrativ. Cu aceste răspunsuri nu a fost de acord și consideră că instanța urmează

să constate aceste refuzuri ca fiind abuzive, cu obligarea Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină, cât și a Casei Naționale de Asigurări Sociale să-și revizuiască

deciziile cu includerea dânsului în sistemul informațional automatizat „Asigurarea

Obligatorie de Asistență Medicală” al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină

și atribuirea unui număr de asigurare în registrul de evidență a persoanelor asigurate în

sistemul AOAM.

Reclamantul a mai indicat că între R. Moldova și România există un acord în

domeniul securității sociale, care prevede că, dacă legislația unei părți contractante

condiționează dreptul la prestații de realizarea unor perioade de asigurare, instituția

competentă a acestei părți contractante ia în considerare dacă este necesar, perioadele

de asigurare a legislației celeilalte părți contractante în măsura în care acestea nu se

suprapun, ca și cum ar fi perioade realizate conform legislației primei părți contractante.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul a concretizat cerințele, solicitând

anularea deciziei nr. G-2111/19 din 30 septembrie 2019, emisă de către Casa Națională

de Asigurări Sociale, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a include pe

Ghilaș Victor în lista de evidență nominală a persoanelor neangajate asigurate de

Guvern, anularea deciziei nr. 01-06/1710 din 10 octombrie 2019 emisă de Compania

Națională de Asigurări în Medicină, obligarea Companiei Naționale de Asigurări în

Medicină de a-l include pe Ghilaș Victor, domiciliat în mun. xxxx, în sistemul

informațional automatizat ,,Asigurarea Obligatorie de Asistență Medicală” al

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină și atribuirea numărului de asigurare în

registrul de evidență a persoanelor asigurate în sistemul AOAM.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea depusă de Ghilaș Victor.

2

S-au anulat actele administrative individuale defavorabile - refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. G-2111/2019 din 30 septembrie 2019 și refuzul

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină nr.01-06/1710 din 10 octombrie 2019.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-l includă pe cetățeanul Ghilaș

Victor în lista de evidență nominală a persoanelor neangajate, asigurate de Guvern.

S-a obligat Compania Națională de Asigurări în Medicină să-l includă pe

cetățeanul Ghilaș Victor în sistemul informațional automatizat „Asigurarea Obligatorie

de Asistență Medicală” și să-i atribuie numărul de asigurare în registrul de evidență a

persoanelor asigurate în sistemul „Asigurarea Obligatorie de Asistență Medicală”.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 03 noiembrie 2020, Casa

Națională de Asigurări Sociale, în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul

administrativ, a depus cerere de apel nemotivată (f.d. 149), ulterior la 18 ianuarie 2021,

respectând termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, a depus

cerere de apel motivată, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanței, cu

emiterea unei decizii noi (f.d.179).

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond la 11 noiembrie 2020, Compania

Națională de Asigurări în Medicină, în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul

administrativ, a depus cerere de apel nemotivată (f.d. 151), ulterior la 29 decembrie

2020, respectând termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, a

depus cerere de apel motivată, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanței, cu

emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii (f.d.186-193).

În susținerea poziției sale instanța de fond a reținut că, posibilitatea includerii

reclamantului în lista de evidență nominală a persoanelor neangajate, asigurate de

Guvern și includerea în sistemul informațional automatizat „Asigurarea Obligatorie de

Asistență Medicală”, precum și atribuirea numărului de asigurare în registrul de

evidență a persoanelor asigurate în sistemul „Asigurarea Obligatorie de Asistență

Medicală”, este reglementată de art. 4 alin. (4) lit. j) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de asistență medicală nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998, coroborat cu

pct. 6 alin. (2) din Regulamentul privind acordarea/suspendarea statutului de persoană

asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1246 din 19 decembrie 2018.

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise cererile

de apel depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale și de Compania Națională de

Asigurări în Medicină, a fost casată hotărârea din 26 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani și emisă o decizie nouă de respingere a acțiunii înaintate de

Ghilaș Victor.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanța nu a ținut cont

de probele anexate la materialele dosarului precum că Ghilaș Victor și-a stabilit, la

solicitare, pensia pentru limita de vârstă în România, simultan fiind radiat de Casa

Națională de Asigurări Sociale din lista de evidență nominală a persoanelor neangajate

în calitate de beneficiar de prestații în bani (pensie) alocate din partea Guvernului R.

Moldova. În rezultat, neprezentarea de către reclamant a formularului eliberat de

instituția competentă din România, care atestă dreptul la prestații în natură în baza

legislației României pe teritoriul părții contractante, Casa Națională de Asigurări

3

Sociale a aplicat norma care obligă achitarea primei de asigurare obligatorie de asistență

medicală în sumă fixă în termen de până la data de 31 martie a anului de gestiune.

Respectiv, răspunsul Casei Naționale de Pensii Publice al României, nu poate servi la

caz temei de admitere a acțiunii reclamantului. Mai mult, din răspunsul prezentat

rezultă că, acesta este destinat „domnului Ghilaș”, nefiind specificate careva date

personale mai desfășurate, cum ar fi prenumele și patronimicul petiționarului sau

numărul de identitate al acestuia.

La 07 iulie 2021, Ghilaș Victor, reprezentat de avocatul Popa Marin, a depus

cerere de recurs motivată împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei decizii noi

prin care să fie menținută în vigoare hotărârea instanței de fond (f.d.227-228).

În motivarea cererii de recurs a indicat că, că instanțele inferioare au interpretat

incorect temeiurile și motivele cererii de chemare judecată, fiind obligate să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate, ignorând prevederile legale, astfel interpretând în

mod eronat legea.

Recurentul a menționat că, dobândind dreptul de folosință a spațiului locativ în

condiții legale și locuind în apartamentul litigios o perioadă îndelungată, a materializat

„o speranță legitimă și rezonabilă” cu privire la folosirea spațiului locativ și

corespunzător privatizării spațiului locativ litigios.

Conform art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 15 iunie 2021.

La 07 iulie 2021, Ghilaș Victor, reprezentat de avocatul Popa Marin, a depus

recurs împotriva deciziei din 15 iunie 2021, astfel se atestă că recursul a fost depus în

termen.

La 06 octombrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copia cererii de recurs depusă de Ghilaș Victor, reprezentat de

avocatul Popa Marin, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

La 18 octombrie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus referință la

cererea de recurs prin care a solicitat declararea recursului depus de Ghilaș Victor,

reprezentat de avocatul Popa Marin, ca fiind inadmisibil.

La 03 noiembrie 2021, Compania Națională de Asigurări în Medicină a depus

referință, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs depusă de Ghilaș Victor,

reprezentat de avocatul Popa Marin, și menținerea în vigoare a deciziei instanței de

apel.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

4

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

5

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Ghilaș Victor, reprezentat de avocatul Popa

Marin, este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Ghilaș Victor, reprezentat de avocatul Popa Marin, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

6