2ra-1532/21 — evacuarea fara acordarea spatiului locativ

Dosarul nr. 2ra-1532/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.L.Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N.Budăi, V.Cotorobai, M.Anton)

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nadejda Vrabie și avocatul

acesteia Sergiu Barbăneagră,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nedejda Vrabie

împotriva Instituției Publice Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

,,Nicolae Testemițanu” cu privire la constatarea evacuării fără acordarea altui

spațiu locativ, recunoșaterea dreptului la locuința de serviciu, obligarea încheierii

contractului de locațiune,

împotriva deciziei din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 27 mai 2019, Vrabie Nadejda a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Publice Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

„Nicolae Testemițanu” prin care a solicitat a constata evacuarea sa din locuința de

serviciu odaia nr.XXXX, fără acordarea altui spațiu locativ; a recunoaște dreptul

reclamantei la locuința de serviciu pe termen nedeterminat în legătură cu atingerea

vârstei de pensionare din 15 iunie 2014; obligarea Instituției Publice Universitatea

de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” să-i acorde locuință de

serviciu, cu încheierea contractului de locațiune, luarea la evidență și perfectarea

vizei de domiciliu, conform adresei noi.

În motivarea acțiunii s-a indicat că a activat la USMF „Nicolae Testemițanu”

în perioada 26 septembrie 1984 – 30 noiembrie 2017.

În perioada de activitate la 29 martie 1994 i-a fost eliberat bonul de cazare

nr.F-93149 pentru odaia nr.XXXXX, în care a locuit, deținând-o în folosință din

15 iulie 1993.

A menționat că a fost ilegal privată de folosința bunului imobil indicat, fiind

evacuată din odaie la 30 mai 2017, deoarece nu deținea bon de repartiție și

contract de locațiune. Bunurile i-au fost ridicate și depozitate în alt loc, fără

acordul său, fiind indusă în eroare prin faptul acordării temporare a unui alt spațiu

1

locativ, or, odaia nr.XXXXX din căminul nr.XXXXX i-a fost propusă și dnei

Cernova Tamara, care locuiește în această odaie, fapt confirmat prin declarația

dnei Cernova Tamara și bonul de cazare din 30.04.2017.

De asemenea, a indică că la 16 octombrie 2017 pentru aprobarea

Regulamentului cu privire la modul de evidență a persoanelor care necesită

acordarea spațiului locativ în cămine și modul de folosire și administrare a

căminelor, se interzice evacuarea pensionarilor din locuințe, chiar dacă raporturile

de muncă au încetat.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.75 administrația USMF „N.

Testemițanu,, era obligată să încheie contract de locațiune în temeiul bonului de

cazare nr.F-93149, cu atât mai mult că din anul 2014 reclamanta a atins vârsta de

pensionare.

Prin hotărârea din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Vrabie Nadejda, reprezentată de avocatul Barbăneagră Sergiu, s-a

casat hotărârea din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și

s-a emis o încheiere prin care, procesul civil, în cauza civilă la cererea de chemare

în judecată depusă de Vrabie Nadejda împotriva Instituției Publice Universitatea

de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” cu privire la constatarea

evacuării fără acordarea altui spațiu locativ, recunoașterea dreptului la locuință de

serviciu, obligarea încheierii contractului de locațiune s-a încetat. S-a menționat

că nu se admite o nouă adresare în judecată cu privire la același obiect și pe

aceleași temeiuri.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, anterior prin hotărârea

din 12 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea a fost

respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 9 octombrie 2018 a fost respins

apelul declarat de Nadejda Vrabie, reprezentată de avocatul Sergiu Barbăneagră

și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 12 iunie 2018.

La 30 noiembrie 2018, Nadejda Vrabie, reprezentată de avocatul Sergiu

Barbăneagră a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9

octombrie 2018, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii. Prin încheierea Colegiului comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție din 24 aprilie 2019 a fost declarat

inadmisibil recursul declarat de Nadejda Vrabie, reprezentată de avocatul Sergiu

Barbăneagră.

Instanța de apel a relatat că cererea de chemare în judecată depusă la data de

27 mai 2019, de către Vrabie Nadejda către Instituția Publică Universitatea de Stat

de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” conține cerințe identice celor

judecate anterior, și anume: - a constata evacuarea sa din locuința de serviciu odaia

nr.XXXXX, fără acordarea altui spațiu locativ; - a recunoaște dreptul reclamantei

la locuința de serviciu pe termen nedeterminat în legătură cu atingerea vârstei de

pensionare din 15.06.2014; - obligarea Instituției Publice Universitatea de Stat de

Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” să-i acorde locuință de serviciu, cu

încheierea contractului de locațiune, luarea la evidență și perfectarea vizei de

domiciliu, conform adresei noi.

2

În condițiile în care cerințele reclamantei Vrabie Nadejda formulate

împotriva Instituției Publice Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

„Nicolae Testemițanu” conține cerințe identice celor judecate anterior, instanța de

apel a dispus încetarea procesului civil inițiat ulterior judecării acțiunii din data

de 03 octombrie 2017, care s-a finalizat cu hotărârea irevocabilă a Judecătoriei

Chișinău sediul Buiucani din 12 iunie 2018, potrivit căreia acțiunea a fost

respinsă.

La 13 august 2021 Nadejda Vrabie și avocatul acesteia Sergiu Barbăneagră

au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 10 iunie 2021, solicitând

casarea deciziei recurate cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului recurenta Nadejda Vrabie a invocat că în cadrul

ședinței instanței de fond, a probat și explicat instanței că prezentul litigiu are ca

obiect altă normă legală, sunt înaintate alte pretenții care nu au fost examinate

anterior. Instanța de fond prin încheiere a respins cererea înaintată de partea

intimată, iar încheierea dată nu a fost contestă de cătra partea intimată. Faptul că

instanța de apel a încetat procesul a îngrădit recurentei dreptul de acces la justiție

și la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO.

S-a relatat în cererea de recurs că Nadejda Vrabie dispune de bonul de cazare

nr.F-93149 pentru camera nr.15 din căminul nr.4 din 29.03.1994. Acest bon a fost

eliberat în temeiul contractului de locațiune, iar bunul este transmis în folosință

din 15.07.1993 pe o perioadă nedeterminată.

Mai mult decît atît, recurenta a atins vîrsta de pensionare, iar în acest sens

Universitatea de Medicină nu era în drept să o evacueze conform art.22, 41 al

Legii Nr.75 din 30.04.2015 cu privire la locuințe, iar activitatea de muncă s-a

finisat cu statutul de pensionar în anul 2014. La fel, Nadejda Vrabie nu dispune

de alt spațiu locativ și a locuit permanent în această odaie pe parcursul activității

sale.

La 26 octombrie 2021 Nadejda Vrabie, reprezentată de avocatul Sergiu

Barbăneagră a depus supliment la cererea de recurs invocând că Instituția Publică

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” se

eschivează de a prezenta careva acte, invocând motive similare fie a expirat

termenul de păstrare, fie nu se regăsesc actele solicitate de recurentă.

Prin urmare, consideră Nadejda Vrabie, reprezentată de avocatul Sergiu

Barbăneagră că evacuarea a avut loc fără acordarea spațiului locativ, contrar

normelor prevăzute de art.22 al Legii nr.75 din 30.04.2015 cu privire la locuințe.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 10

iunie 2021 și expediat participanților la proces la 26 iulie 2021 (f.d.13).

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 13 august 2021, se consideră

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 14 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

La 22 septembrie 2021 Instituția Publică Universitatea de Stat de Medicină

și Farmacie „Nicolae Testemițanu” a depus referință și a solicitat respingerea

recursului depus de Nadejda Vrabie ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

4

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Nadejda Vrabie și avocatul acesteia

Sergiu Barbăneagră.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Nadejda Vrabie și avocatul acesteia Sergiu Barbăneagră

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

5