3ra-931/21 — cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, repararea prejudiciului

3ra-931/21 — cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-931/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Clima, E. Palanciuc, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Veaceslav Mînzatu,

reprezentat de avocatul Mihail Lvovschi,

la acțiunea în contencios administrativ depusă de către Veaceslav Mînzatu

împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ

individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

repararea prejudiciului,

împotriva deciziei din 07 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de către Serviciul Vamal, s-a casat hotărârea din 01 august

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o nouă hotărâre,

constată:

La data de 19 februarie 2020 Veaceslav Mînzatu a depus acțiune în contencios

administrativ împotriva Serviciului Vamal, prin care a solicitat anularea ordinului

directorului Serviciului Vamal nr. 21-h din 15 ianuarie 2020 cu privire la destituirea

din funcția de inspector principal, Secția achiziții publice și dotări, Biroul Vamal

Centru; restabilirea în funcție de inspector principal, Secția achiziții publice și dotări,

Biroul Vamal Centru; încasarea despăgubirii pentru perioada de absență forțată de

la muncă, de la data de 16 ianuarie 2020 și până la pronunțarea hotărârii, în mărimea

salariului mediu pentru această perioadă; a despăgubirii în mărimea unui salariu

mediu lunar, cu titlu de reparare a prejudiciului moral prin echivalent bănesc; a

sumei de 5000 lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor pentru asistența juridică

calificată; executarea imediată a hotărârii în partea restabilirii la muncă și a încasării

unui salariu mediu lunar.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul directorului

Serviciului Vamal nr. 21-h din 15 ianuarie 2020 a fost destituit din funcția de

inspector principal, Secția achiziții publice și dotări, Biroul Vamal Centru, pe motiv

că a lipsit nemotivat la serviciu la data de 21 și 22 noiembrie 2019.

1

Cu ordinul directorului Serviciului Vamal nr.21-h din 15 ianuarie 2020 privind

destituirea din funcția de inspector principal, Secția achiziții publice și dotări, Biroul

Vamal Centru, nu este de acord, deoarece în zilele de 21 și 22 noiembrie 2019 nu a

lipsit nemotivat de la serviciu, ci a participat la întrevederi de lucru cu reprezentanții

SRL DFM, IP CTIF, SRL „Alinier Service”, SRL „Tranzit Logistic”, SRL „Broker

Logistic”, SRL „Broker Company”, în vederea semnării contractelor cu Biroul

Vamal Centru, atribuție de bază a funcției exercitate, confirmările respective fiind

prezentate Serviciului Vamal concomitent cu cererea sa din 09 ianuarie 2020,

înregistrată la data de 10 ianuarie 2020.

Consideră că ordinul menționat este ilegal, ori sancțiunea disciplinară a fost

aplicată după expirarea termenului de o lună de zile de la momentul constatării

pretinsei abateri, prevăzut de art. 209 al Codului muncii. Pretinsa abatere

disciplinară a fost constatată la data de 22 noiembrie 2019, prin raportul Șefului

Secției Unitatea de Gardă nr. 7040 din 22 noiembrie 2019, iar sancțiunea disciplinară

a fost aplicată la data de 15 ianuarie 2020, prin ordinul directorului Serviciului

Vamal nr. 21-h din 15 ianuarie 2020.

La data de 29 ianuarie 2020 a adresat o cerere prealabilă Serviciului Vamal, în

temeiul art. 162 din Codul administrativ, prin care a solicitat anularea ordinului

directorului Serviciului Vamal nr. 21-h din 15 ianuarie 2020 și restabilirea în funcție,

la care nu a primit răspuns.

Prin hotărârea din 01 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

anulat actul administrativ individual defavorabil, și anume, ordinul Serviciului

Vamal nr. 21-h din 15 ianuarie 2020, prin care Veaceslav Mînzatu a fost destituit

din funcție și s-a obligat Serviciul Vamal de a-l restabili în funcția de inspector

principal, secția achiziții publice și dotări, Biroul Vamal Centru deținută până la

eliberare, cu achitarea salariului mediu și a drepturilor salariale pentru absența

forțată de la muncă pentru perioada de la 15 ianuarie 2020 și până la data restabilirii

în funcție 01 august 2020. S-a încasat din contul Serviciului Vamal în folosul lui

Veaceslav Mînzatu suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței

juridice. (f.d. 12126, 133-146, vol. I)

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de fond a reținut că Veaceslav

Mînzatu a probat îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, conform fișei postului,

justificând lipsa la sediul Biroului Vamal Centru, în zilele 21 noiembrie – 22

noiembrie 2019, zile în care a negociat și a încheiat contracte cu agenți economici

din numele Biroului Vamal Centru, fapt confirmat prin declarațiile reprezentanților

agenților economici, care au participat la negocierea și încheierea actelor juridice.

De asemenea, instanța de fond a menționat că nu pot fi reținute argumentele

din raportul Șefului Secției Achiziții Publice și Dotări, Serghei Rotari din 25

noiembrie 2019 că ,,(...) în această perioadă (21 noiembrie 2019-22 noiembrie 2019)

careva indicații de a ieși în teritoriu nu am dat și nici nu am fost telefonat/informat

din partea lui Veaceslav Mînzatu precum că va lipsi de la serviciu, sau că se va

deplasa în teritoriu (...)”. Instanța a reținut că Serghei Rotari s-a aflat în perioada 21

noiembrie 2019-22 noiembrie 2019 în concediu de odihnă anual, iar Veaceslav

Mînzatu a exercitat, în baza ordinului nr. 1810-p/o din 20 noiembrie 2019, atribuțiile

de bază ale Șefului Secție Achiziții Publice și Dotări în perioada 21 noiembrie 2019-

22 noiembrie 2019. Prin urmare, Veaceslav Mânzatu nu a fost obligat să-l înștiințeze

2

pe șef, care se afla în concediu de odină anual, despre anumite acțiuni sau să

primească careva indicații de la Șeful Secției Achiziții Publice și Dotări, Serghei

Rotari, pe care l-a înlocuit, conform ordinului în perioada 21 noiembrie 2019-22

noiembrie 2019.

La data de 06 august 2020, cu respectarea termenului prevăzut la articolul 232

din Codul administrativ, Serviciul Vamal a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 01 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, ulterior la 11 noiembrie

2021 a depus apel suplimentar.

Prin decizia din 07 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea de

apel înaintată de către Serviciul Vamal. S-a casat hotărârea din 01 august 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a

respins acțiunea depusă de către Veaceslav Mînzatu. (f.d. 192, 193-218, vol. I)

În susținerea concluziei sale instanța de apel a reținut constatările anchetei de

serviciu cuprinse în încheierea din data de 18 decembrie 2019 privind abaterea

disciplinară comisă de inspectorul principal Veaceslav Mînzatu, manifestată prin

absența nemotivată de la serviciu la data 21 noiembrie 2019 și 22 noiembrie 2019,

careconstituie temei pentru destituirea din funcție, în conformitate cu art. 64 alin. (1)

lit. f) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158

din 04.07.2008.

Instanța de apel a menționat că la emiterea actului administrativ individual

contestat, Serviciul Vamal și-a exercitat dreptul discreționar, luând în considerație

faptele relevante, fiind respectate limitele dreptului discreționar, or, ținând cont de

faptul că, dreptul discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea acesteia

de a opta între mai multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii atunci când

aplică o dispoziție legală.

Totodată, instanța a apreciat ca fiind legale și întemeiate alegațiile Serviciului

Vamal precum că, ordinul de sancționare corespunde în totalitate exigențelor legale

impuse, respectiv nu poate fi constatat ca fiind ilegal pe motive procedurale, invocate

de către instanța de fond.

Punctele 4 și 17 al Regulamentului cu privire la efectarea anchetei de serviciu,

aprobat prin ordinul Biroului Vamal Centru nr. 307-O din 02 iulie 2018, prevede

expres scopul și circumstanțele efectuării anchetei de serviciu, astfel încât, în cadrul

desfășurării acțiunilor de anchetă s-a stabilit cu certitudine că, inspectorul principal

Veaceslav Mînzatu nu s-a prezentat la serviciu nu doar la data de 22 noiembrie 2019,

ci și la data de 21 noiembrie 2019, invocând drept motiv deplasări în teritoriu, fie la

postul vamal Palanca (informație comunicată Secției Management Personal), fie la

Căușeni (informație comunicată Secției Management Personal), fie la postul vamal

Tudora (informație comunicată colegului său de birou Veaceslav Orlov), încălcând

disciplina de serviciu, acționând în mod direct și intenționat cu folosirea funcției de

șef de secție în scop personal.

Regulamentul intern al Biroului Vamal Centru, aprobat prin ordinul nr. 140-0

din 08 mai 2019, stabilește cu claritate că angajatul biroului vamal folosește timpul

de muncă pentru îndeplinirea obligațiunilor de muncă. Repartizarea timpului de

muncă în cadrul săptămânii constituie 8 ore (08:00-17:00), timp de 5 zile de muncă,

cu 2 zile de repaus. Totodată, intrările/ieșirile în timpul programului muncă ale

angajaților stabiliți cu locul de muncă în blocul administrativ al biroul vamal (bd.

3

Dacia, 49/6), vor fi reflectate, personal, sau de ofițerul de gardă, în Registrul de

evidență a intrărilor și ieșirilor în timpul orelor de program. Coordonarea de către

șeful ierarhic superior va avea loc până la finele zilei în care s-au efectuat

intrările/ieșirile în timpul programului de muncă al angajaților.

Instanța de apel a stabilit că materialele anexate din cadrul anchetei de serviciu

intentată în privința lui Veaceslav Mînzaru, abaterile constatate în privința acestuia,

și-au găsit confirmare, ori acțiunile/inactiunile inspectorului principal Veaceslav

Mînzatu, manifestate prin absența nemotivată de la serviciu la data 21 noiembrie

2021 si 22 noiembrie 2019, constituie temei pentru destituirea din funcție în

conformitate cu art. 64 alin. (1) lit. f) din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158 din 04.07.2008.

La data de 16 iulie 2021 și 18 august 2021 Veaceslav Mînzatu, reprezentat de

avocatul Mihail Lvovschi, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 07 iulie

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, precum și

compesarea cheltuililor de judecată pentru examinarea în instanța de fond în sumă

de 5000 lei, pentru examinarea cauzei în instanța de apel în sumă de 3000 lei și

pentru examinarea cauzei în instanța de recurs în sumă de 2000 lei.

În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanței de apel este

ilegală, deoarece concluziile instanțe în actul judecătoresc sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei, nu s-au aplicat unele norme de drept material, care trebuiau

aplicate. Atât la examinarea în instanța de fond, cât și în instanța de apel au fost

invocate argumente ce țin de ilegalitatea ordinului de concediere, care nu au fost

reținute de instanța de apel, deși au fost probate.

Recurentul a mai indicat că instanța de apel a încălcat dreptul său la un proces

echitabil, prevăzut de art. 6 al CEDO, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța constată că se

încadrează în prevederile articolului 245 din Codul administrativ.

În conformitate cu articolul 245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiția în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 07 iulie 2021.

La data de 16 iulie 2021 Veaceslav Mînzatu, reprezentat de avocatul Mihail

Lvovschi, a depus recurs nemotivat. (f.d. 223-224, vol. I)

Decizia motivată a fost notificată lui Veaceslav Mînzatu și avocatului Mihail

Lvovschi la data de 04 august 2021 și 05 august 2021, fapt ce se confirmă prin

avizele de recepție a scrisorii recomandate anexate la materialele cauzei nr.

DS8003421776AS, nr. DS8003422103AS. (f.d. 227, 228, vol. I)

Veaceslav Mînzatu, reprezentat de avocatul Mihail Lvovschi, a depus recurs

motivat la data de 18 august 2021, fiind respectat termenul instituit de legiuitor în

art. 245 din Codul administrativ.

La data de 13 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

4

Serviciului Vamal copia recursului declarat de către Veaceslav Mînzatu. (f.d. 10,

vol. II)

La data de 18 octombrie 2021 Serviciul Vamal a depus referință, solicitând de

a considera recursul declarat de către Veaceslav Mînzatu ca fiind inadmisibil, iar în

cazul în care instanța de recurs va considera admisibil recursul, respingerea cererii

de recurs ca fiind neîntemeiat, cu menținerea deciziei din 07 iulie 2021.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Veaceslav Mînzatu,

reprezentat de avocatul Mihail Lvovschi, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

5

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Veaceslav Mînzatu, reprezentat de avocatul

Mihail Lvovschi.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Veaceslav Mînzatu, reprezentat de avocatul Mihail

Lvovschi, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6