2ra-1627/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra–1627/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. D. Băbălău)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de S.A. „Asito Direct”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de S.A „Asito”

împotriva Dariei Radu, intervenient accesoriu Pană Tamara cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva deciziei din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel declarată de S.A. „Asito Direct” și menținută hotărârea din

30 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 29 mai 2017, S.A. ,,Asito” a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Dariei Radu, intervenient accesoriu Pană Tamara cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 10 iulie 2014, apartamentul nr.29 din

mun.Chișinău, bd.XXXX, 34, care aparține Tamarei Pană, a fost inundat din

apartamentul nr.37, proprietar al căruia la momentul inundării era Radu Daria.

În acest sens conform certificatului actului din 11 iulie 2014 eliberat de

președintele CCL-201, motivul inundării a fost deteriorarea țevii cu apă rece din

apartamentul ce aparține pârâtei Radu Daria. Potrivit devizului local de reparație,

valoarea prejudiciului cauzat apartamentului păgubitului, a fost estimată la suma de

2838 de lei.

A menționat că anterior, la 30 ianuarie 2014, Pană Tamara a încheiat cu CIA

„Asito” S.A un contract mixt de asigurare a casei, conținutului și de accidente,

valabil de la 01 februarie 2014 până la 30 ianuarie 2015. Potrivit acestui contract, în

urma producerii cazului asigurat, CIA „Asito” S.A a achitat despăgubirea de

asigurare persoanei păgubite în sumă totală de 2838 de lei.

La 24 februarie 2015 și la 08 octombrie 2015 în adresa pârâtei a fost expediată

pretenția privind achitarea benevolă a prejudiciului material cauzat, fiindu-i acordat

în acest sens, un termen de 10 zile, însă pârâta nu s-a conformat cerințelor

reclamantului, până la moment datoria rămânând în vigoare.

Având în vedere faptul că cererea prealabilă inițială a fost expediată pârâtei la

1

data de 24 februarie 2015, societatea reclamantă a calculat dobânda de întârziere

urmează a fi calculată începând cu această dată, care până la 10 aprilie 2017,

conform calculului, constituie suma de 1150,40 de lei.

Astfel, S.A. „Asito Direct” a solicitat în instanța de judecată încasarea din

contul pârâtei in beneficiul S.A „Asito Direct” a sumei de 2838 lei, cu titlu de

despăgubire; încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 1150,4 de lei și

compensarea cheltuielilor de judecata compuse din taxa de stat în mărime de 270 lei

și cheltuieli pentru asistență juridică.

Prin hotărârea din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel declarată de S.A. „Asito Direct” și menținută hotărârea din 30 octombrie

2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a decide astfel instanțele au reținut în hotărârile sale că în contextul în

care S.A. „Asito Direct” pretinde preluarea de la persoana despăgubită a creanței în

cuantumul despăgubirii de asigurare achitată, acesta a preluat și sarcina probării în

contextul răspunderii delictuale (având în vedere că S.A. „Asito Direct” și Radu

Daria nu sunt în raporturi contractuale), a întrunirii, pentru survenirea răspunderii

acestuia din urmă, a tuturor elementelor răspunderii delictual civile.

Astfel, pe parcursul examinării cauzei S.A „Asito Direct” nu a prezentat careva

probe pertinente în susținerea întrunirii elementelor constitutive ale răspunderii

delictual civile invocate în privința Dariei Radu, astfel încât în speță lipsesc

temeiurile legale ce ar imputa acesteia obligația de compensare a sumei achitate de

către S.A. „Asito Direct” cu titlu de despăgubire de asigurare.

La 15 septembrie 2021, S.A. „Asito Direct” a contestat cu recurs decizia din 27

mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a aplicat

în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 27 mai

2021, expediată părților la 19 iulie 2021, iar recursul a fost declarat la 15 septembrie

recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către S.A.

„Asito Direct”, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

2

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de S.A. „Asito Direct”, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către S.A. „Asito Direct”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

3

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către S.A. „Asito Direct”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4