3ra-950/21 — anularea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ

3ra-950/21 — anularea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-950/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Gațapuc Ina împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță

Inspectoratul General al Poliției, cu privire la anularea actelor administrative, obligarea

emiterii actului administrativ individual,

împotriva deciziei din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 25 iunie 2020, Gațapuc Ina a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Inspectoratul General al Poliției,

privind constatarea ilegală a refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire

la calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor Xxxx,

până la împlinirea vârstei de 3 ani, în cuantum de 30 % din salariul lunar al soțului

Gațapuc Denis, cît și pentru 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii

copilului, obligarea emiterii actului administrativ individual privind calcularea și

achitarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor Xxxx, până la

împlinirea vârstei de 3 ani, în cuantum de 30 % din salariul lunar al soțului Gațapuc

Denis, cît și pentru 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului și

încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 06 februarie 2020 a înaintat cerere

Casei Naționale de Asigurări Sociale, în temeiul prevederilor art. 5 alin. (4), art. 18 și

art. 27 din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 cu privire la indemnizațiile privind

incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, art. 124 din

1

Codul muncii și art. 40 din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Prin cerere a solicitat

Casei Naționale de Asigurări Sociale, calcularea și acordarea indemnizației lunare

pentru creșterea copilului minor Xxxx, născut la xxxx, până la împlinirea vârstei de 3

ani, în cuantum de 30 % din salariul lunar realizat de către soțul ei Denis Gațapuc,

retroactiv pentru 12 luni premergătoare.

Reclamanta a menționat că, este născută la xxxx, domiciliază în r-nul xxxx, sat.

xxxx și se află la întreținerea soțului Denis Gațapuc, anul nașterii xxx, angajat al

Inspectoratului General de Poliție, în funcție de subofițer de patrulare al Companiei nr.

1 măsuri în masă a Batalionului nr. 1 al Brigăzii de patrulare a Inspectoratului Național

de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne.

Reclamanta a relatat că beneficiază de dreptul de a obține indemnizația lunară

pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani și respectiv retroactiv

pentru 12 luni premergătoare. Însă, prin răspunsul/decizia nr. G-304/20 din 02 martie

2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat în admiterea cererii și acordarea

compensației solicitate.

Nu este de acord cu răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale și la 04 mai

2020 a înaintat cerere prealabilă prin care a solicitat pârâtului să-și revadă poziția și să-

i achite indemnizația solicitată.

Prin răspunsul din 20 mai 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a respins

cererea prealabilă.

Reclamanta consideră neîntemeiat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale,

care are scopul exclusiv de a limita drepturile și interesele legitime ale copilului. Or,

potrivit art. 124 din Codul muncii, femeilor salariate și ucenicelor, precum și soțiilor

aflate la întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce include

concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în cazul sarcinilor cu 3 și

mai mulți feți - 112 zile calendaristice) și concediul postnatal cu o durată de 56 de zile

calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau nașterii a doi sau mai mulți copii - 70

de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizații în modul

prevăzut la art. 123 alin. (2). Aliniatul (2) al art. 124 din Codul muncii, relatează despre

faptul că în baza unei cereri scrise, persoanelor asigurate indicate la alin. (1), după

expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației din fondul

asigurărilor sociale de stat.

Reclamanta a opinat că reieșind din prevederile legale menționate a fost dovedit

faptul că la momentul nașterii copilului și inclusiv la data depunerii cererii, dânsa se

afla la întreținerea soțului, astfel beneficia de dreptul la indemnizația solicitată.

Reclamanta a indicat că măsura întreprinsă de autoritatea publică (negarea

existenței dreptului și refuzul acordării indemnizației) nu este proporțională și potrivită

pentru a atinge scopurile Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu care a fost

împuternicită prin lege. Legislația în vigoare clar a stabilit atribuțiile acestei autorități

publice și a evidențiat că această autoritate acordă asemenea categorii de compensații

solicitate de petiționar, însă autoritatea publică contrar prevederilor legale neagă și

refuză acordarea acestora. Acțiunile și inacțiunile autorității publice sunt contrare

2

prevederilor legale, respectiv solicită aportul instanței de judecată la obligarea

autorității să emită actul administrativ prin care Casa Națională de Asigurări Sociale să

calculeze și să achite reclamantei indemnizația lunară pentru creșterea copilului până

la împlinirea vârstei de 3 ani și inclusiv retroactiv pentru 12 luni premergătoare.

La 07 iulie 2020, reclamanta a depus cerere de concretizare a pretențiilor prin care

a solicitat constatarea ca fiind ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale

privind calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor

Xxxx, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în cuantum de 30% din salariul lunar realizat

de soț, retroactiv pentru 12 luni premergătoare, anularea actului administrativ emis de

Casa Națională de Asigurări Sociale nr. G-307/20 din 02 martie 2020 privind refuzul

calculării și achitării indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor Xxxx, până

la împlinirea vârstei de 3 ani, în cuantum de 30% din salariul lunar realizat de soț,

retroactiv pentru 12 luni premergătoare, constatarea ca fiind ilegal și anularea actului

administrativ emis de Casa Națională de Asigurări Sociale nr. G-935/20 din 20 mai

2020 privind respingerea cererii prealabile, obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale să emită actul administrativ prin care să calculeze și să dispună achitarea

reclamantului indemnizația lunară pentru creșterea copilului minor Xxxx, până la

împlinirea vârstei de 3 ani, în cuantum de 30 % din salariul lunar realizat de soț și

retroactiv pentru 12 luni premergătoare, încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea înaintată de Gațapuc Ina.

S-a constatat ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-985/20 din

20 mai 2020, privind calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru creșterea

copilului minor Xxxx, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în cuantum de 30% din

salariul lunar al soțului Gațapuc Denis, pentru 12 luni calendaristice premergătoare

lunii nașterii copilului.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul administrativ

individual privind calcularea și achitarea în beneficiul reclamantei, Gațapuc Ina a

indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor Xxxx, până la împlinirea vârstei

de 3 ani, în cuantum de 30 % din salariul lunar al soțului Gațapuc Denis, pentru 12 luni

calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului.

În rest, pretențiile cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică, au fost

respinse ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 14 decembrie 2020, Casa

Națională de Asigurări Sociale, în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul

administrativ, a depus cerere de apel nemotivată (f.d.91-92), ulterior la 22 ianuarie

2021, respectând termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, a

depus cerere de apel motivată, prin care a solicitat casarea hotărârii din 08 decembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi (f.d.112-120).

Prin decizia din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 08

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în cadrul examinării cauzei s-

a stabilit cu certitudine că, reclamanta Gațapuc Ina se află la întreținerea soțului

3

Gațapuc Denis, ultimul fiind angajat al Inspectoratului General al Poliției, având la

întreținere copilul minor Xxxx. Prin urmare, prima instanță corect a stabilit că

reclamanta beneficiază de dreptul de a dispune de indemnizația legală pentru creșterea

copilului minor Xxxx, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în cuantum de 30 % din

salariul lunar al soțului Gațapuc Denis, precum și pentru 12 luni calendaristice

premergătoare lunii nașterii copilului. Dreptul reclamantei la calcularea și achitarea

indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor Xxxx, a fost dobândit în modul

prevăzut de lege și nu este susceptibil de a fi anulat.

Curtea de Apel Chișinău a stabilit că, reclamanta a înaintat acțiune în obligare

conform art. 206 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, hotărârea primei instanțe corect

a fost emisă potrivit specificului acțiunii în obligare, adică în baza art. 224 alin. (1)

lit. b) din Codul administrativ. Or, înaintarea acțiunii în obligare are anume ca scop

obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual.

Totodată, având în vedere că din cererea de apel depusă de Casa Națională de

Asigurări Sociale rezultă că apelantul exprimă dezacordul cu hotărârea primei instanțe

în partea pretențiilor admise, prin urmare, instanța de apel a considerat oportun de a nu

se expune cu privire la legalitatea hotărârii primei instanțe, în partea respingerii

pretenției cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

La 03 septembrie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus cerere de

recurs motivată împotriva deciziei din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei decizii noi (f.d.176-

184).

În motivarea cererii de recurs a indicat că, prin Hotărârea Guvernului nr.

1478/2002 a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a

indemnizațiilor adresate familiilor cu copii. Din analiza prevederilor Regulamentului

este corectă concluzia că, persoana care se consideră îndreptățită în a beneficia de

indemnizație lunară pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani,

urmează să respecte o anumită procedură de solicitare prestabilită de actul normativ

indicat. Astfel, organul de asigurări sociale, examinând cererea înaintată de solicitant,

emite o decizie de stabilire a indemnizației - act administrativ individual favorabil în

sensul art. 11 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, sau după caz, respinge cererea

solicitantului prin decizie, ce reprezintă act administrativ individual defavorabil.

Recurentul a mai invocat că, instanțele inferioare nu au luat în considerare faptul

că, intimata nu a respectat procedura impusă de Regulament, adică, nu s-a adresat cu

cerere Casei Teritoriale de Asigurări Sociale pentru solicitarea indemnizației pretinse.

Respectiv, organul de asigurări sociale nu a desfășurat vreo procedură administrativă

în vederea stabilirii dreptului intimatei la indemnizație. Totodată, instanțele de judecată

au stabilit eronat că, actul administrativ defavorabil pe marginea dreptului intimatei la

indemnizație este scrisoarea CNAS nr. G-935/20 din 02 martie 2020.

Recurentul consideră că, scrisoarea din 02 martie 2020, nu reprezintă în sine

decizie de refuz în stabilirea indemnizației deoarece conform pct. 13 din Regulament,

decizia cu privire la stabilirea indemnizațiilor se adoptă de către conducătorul Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale. Anume din aceste considerente s-a respins ca

4

inadmisibilă cererea prealabilă a intimatei, deoarece s-a constatat inexistența unui act

administrativ care ar fi putut fi examinat în procedura prealabilă.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 01 iunie 2021.

La 23 august 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale, a recepționat decizia

contestată, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție DS8003395756AS, anexat la

materialele dosarului (f.d.173 A).

La 03 septembrie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus recurs

motivat, împotriva deciziei din 01 iunie 2021, astfel se atestă că recursul a fost depus

în termen.

La 20 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copia cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări

Sociale, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

La 30 septembrie 2021, Gațapuc Ina a depus referință la cererea de recurs, prin

care a solicitat declararea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca

fiind inadmisibil.

La 07 octombrie 2021, Inspectoratul General al Poliției a depus referință, prin care

a invocat dezacordul cu cererea de recurs depusă Casa Națională de Asigurări Sociale,

considerând că hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel sunt legale.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

5

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, este

inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

6

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

7