2ra-1663/21 — cu privire la anularea procesului-verbal, restabilirea în funcție, cu achitarea salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-1663/21 — cu privire la anularea procesului-verbal, restabilirea în funcție, cu achitarea salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1663/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. S. Garștea-Bria)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, R. Pulbere, O. Cojocaru)

ÎNCHEIERE

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Vladimir Țîcu, reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Țîcu, succesori

în drepturi Ion Țîcu, Vladimir Țîcu, Vasile Țîcu împotriva Asociației

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 51/336 COOP, Primăria or. Sîngera cu

privire la anularea procesului-verbal, restabilirea în funcție, cu achitarea salariului

mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respins apelurile declarate de Vladimir Țîcu, Vasile Țîcu, Ion Țîcu și

menținută hotărârea din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani

constată:

La data de 19 decembrie 2013, Galina Țîcu a depus cererea de chemare în

judecată împotriva APLP 51/336 COOP cu privire la anularea procesului-verbal,

restabilirea în funcție, cu achitarea salariului mediu lunar pentru perioada absenței

forțate de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 23 octombrie 2013, prin Hotărârea

Adunării Generale Extraordinare a APLP 51/336, a fost destituită din funcția de

administrator al APLP 51/336.

A menționat că personal nu a fost invitată la adunarea APLP 51/336 din

23 octombrie 2013 și nici în adresa Comitetului de conducere nu a parvenit nicio

cerere privind convocarea adunării membrilor APLP 51/336 COOP.

1

A precizat că, începând cu 08 octombrie 2013, a fost internată în spitalul

de urgență cu diagnosticul XXXXX, unde a fost supusă unei intervenții

chirurgicale.

Potrivit pct. 20 al Statutului APLP 51/336, adunările se convoacă de

Comitetul de conducere la cererea a cel puțin 1/3 din numărul total de membri ai

Asociației, a comisiei de cenzori, precum și a autorității respective a

administrației publice locale.

Totodată, a punctat că destituirea sa din funcția de administrator APLP

51/336 este o acțiune ilegală și reprezintă un act de discriminare în materia

câmpului muncii.

A mai evidențiat că prin destituirea sa din funcția deținută, i-au fost cauzate

prejudicii morale considerabile, în mărime de 7 000 lei.

A ținut să comunice că la data 28 noiembrie 2013, a luat cunoștință de

procesul-verbal nr. 5 al adunării generale extraordinare a APLP 51/336 din 23

octombrie 2013 și procesul-verbal nr. 6 al comitetului de conducere a APLP

51/336 din 23 octombrie 2013.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 5, 166, 167 CPC și art. 355 Codul

muncii.

A solicitat anularea procesului-verbal nr. 5 al Adunării Generale

Extraordinare a APLP nr. 51/336 din 23 octombrie 2013 și procesul-verbal nr. 6

al Comitetului de conducere a APLP nr. 51/336 din 23 octombrie 2013,

restabilirea în funcția de administrator APLP nr. 51/336, cu achitarea salariului

mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu, repararea prejudiciului

moral în mărime de 7 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 8 decembrie 2014, a fost acceptată cererea

Galinei Țîcu, reprezentată de avocatul Veaceslav Ropot, cu privire la atragerea în

proces a copârâtului Primăria or. Sîngera.

Ulterior, Galina Țîcu, reprezentată de avocatul Veaceslav Ropot, a depus

cerere privind concretizarea acțiunii, astfel încât să fie dispusă încasarea din

contul APLP 51/336 COOP în beneficiul său a salariului pentru perioada de lipsă

forțată de la locul de muncă, care constituie 122 500 lei.

Conform certificatului de deces nr. DC-IV 1593702 din 23 mai 2018,

reclamanta Galina Țîcu a decedat la XXXXX.

Prin încheierea din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central, în

temeiul art. 260 alin. (1) lit. a) CPC și art. 262 lit. a) CPC, a fost dispusă

suspendarea procesului până la determinarea succesorului în drepturi al Galinei

Țîcu.

La 24 august 2018, prin intermediul cancelariei instanței de judecată,

conform art. 70 alin. (1) CPC, Ion Țîcu a depus cerere privind succesiunea în

drepturi procesuale, intervenirea în proces a succesorului și concretizarea

pretențiilor, fiind indicat că, la 23 august 2018 de către notarul public Adelina

Florea a fost eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr. 4849, prin care Ion

Țîcu a fost recunoscut în calitate de succesor al mamei sale, Galina Țîcu.

2

A mai indicat că, dat fiind faptul că pretenția de restabilire la locul de

muncă a Galinei Țîcu ține strict de persoana reclamantei decedate, succesorul în

drepturi în persoana dânsului renunță la pretenția în cauză, dar susține și solicită

ca instanța de judecată să admită celelalte pretenții din acțiunea civilă ce ține de

încasarea salariului pentru lipsa forțată de la locul de muncă, pentru perioada de

la concedierea ilegală a Galinei Țîcu și până la ziua decesului acesteia, precum și

pretenția ce ține de repararea prejudiciului moral.

Prin încheierea din 14 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

au fost admise cererile lui Ion Țîcu, Vladimir Țîcu și Vasile Țîcu și a fost dispusă

înlocuirea în proces a reclamantei decedate Galina Țîcu cu succesorii în drepturi

ai acesteia – Ion Țîcu, Vladimir Țîcu și Vasile Țîcu.

La 3 iunie 2019, atât Vladimir Țîcu, cât și Ion Țîcu au depus cerere privind

concretizarea pretențiilor, indicând și ei, la rândul lor că renunță la pretenția de

restabilire la locul de muncă a Galinei Țîcu, dar susțin și solicită ca instanța de

judecată să admită celelalte pretenții din acțiunea civilă ce ține de încasarea

salariului pentru lipsa forțată de la locul de muncă, pentru perioada de la

concedierea ilegale a Galinei Țîcu și până la ziua decesului acesteia, precum și

pretenția ce ține de încasarea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani din 27 noiembrie 2020, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de Galina Țîcu împotriva APLP 51/336 COOP,

Primăria or. Sângera, cu privire la anularea procesului-verbal, restabilirea în

funcție, cu achitarea salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la

serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind concretizarea pretențiilor

din acțiunea civilă, depusă de către Galina Țîcu împotriva APLP 51/336 COOP

cu privire la încasarea salariului pentru perioada de lipsa forțată de la locul de

muncă.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Ion Țîcu, Vladimir Țîcu, Vasile

Țîcu de concretizare a pretențiilor din acțiune privind încasarea salariului pentru

lipsa forțată de la locul de muncă, pentru perioada începând cu ziua concedierii a

lui Țîcu Galina până la ziua decesului acesteia și încasarea prejudiciului moral.

A fost încasată în mod solidar de la Ion Țîcu, Vladimir Țîcu și Vasile Țîcu

în beneficiul APLP 51/336 COOP suma de 10 000 de lei cu titlu de cheltuieli

pentru acordarea asistenței juridice.

Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Vladimir Țîcu, Vasile Țîcu, Ion Țîcu și menținută hotărârea

din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani.

Întru argumentarea soluțiilor adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au stabilit că odată cu adoptarea și rămânerea irevocabilă a hotărârii

din 23 decembrie 2013 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău, Galina Țîcu și-a

pierdut orice temei legal de a pretinde reîncadrarea în funcția de președinte al

APLP 51/336 COOP, din motivul că actul de alegere a numitei în această funcție

3

a fost declarat nul, cu efectele corespunzătoare, iar Galina Țîcu nu și-a manifestat

dezacordul în raport cu hotărârea respectivă prin contestare.

De asemenea, au remarcat instanțele de judecată că nici Galina Țîcu și nici

succesorii în drepturi ai acesteia Ion Țîcu, Vladimir Țîcu și Vasile Țîcu nu au

prezentat niciun contract individual de muncă și niciun act de salarizare valabil,

cu evidența înregistrată la CNAS și CNAM, din care ar rezulta temei legal pentru

calcularea și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la locul de muncă,

opozabile APLP 51/336 COOP.

Astfel, au concluzionat instanțele ierarhic inferioare asupra netemeiniciei

pretenției succesorilor în drepturi ai Galinei Țîcu privind încasarea salariului

pentru lipsa forțată a Galinei Țîcu de la locul de muncă, începând cu ziua

concedierii și până la ziua decesului acesteia.

Totodată, a fost reținut că Ion Țîcu, Vladimir Țîcu și Vasile Țîcu nu au

prezentat probe pertinente și admisibile întru susținerea cerinței privind încasarea

prejudiciului moral, întrucât aceștia au pretins că le-a fost cauzat un prejudiciu

moral, însă nu au reiterat care ar fi consecințele negative suferite pe plan fizic și

psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste

valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în

care i-a fost afectată situația familiară, socială și profesională.

La 22 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vladimir Țîcu,

reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu a declarat recurs împotriva deciziei din

18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei recurate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie remisă cauza

spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat că atât instanța de apel, cât și prima

instanță au apreciat în mod arbitrar probele și au admis interpretarea eronată a

legii.

A menționat că prin procesul-verbal al ședinței de judecată din 14 mai 2019

al Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a fost dispusă întreruperea ședinței

pentru o nouă dată, și anume 18 iulie 2019 ora 16:00.

La 18 iulie 2019 ora 16:00, ședința a fost amânată, iar Ion Țîcu urma a fi

citat suplimentar, însă fără a efectua acest lucru, instanța a fixat o altă ședință de

judecată pentru 7 august 2019, care a fost și ea, la rândul său, amânată pentru

9 decembrie 2019.

A evidențiat că analizând avizele poștale anexate la materialele dosarului,

se constată că în adresa lui Ion Țîcu nu a fost expediată nicio citație.

Prin încheierea din 20 august 2020, instanța a stabilit ședința pentru data

de 27 noiembrie 2020 ora 9:00, însă nici de aceasta dată Ion Țîcu nu a fost

înștiințat despre desfășurarea ședinței de judecată.

A susținut că abia după expedierea hotărârii din 27 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, Ion Țîcu și ceilalți apelanți au aflat că de

fapt, cauza a fost examinată fără prezența sa, fapt prin care i-a fost adusă atingere

dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

4

Or, Vasile Țîcu și Vladimir Țîcu au încredințat reprezentarea lor anume lui

Ion Țîcu, care urma să participe nemijlocit în proces din numele tuturor, drept

care a fost lezat flagrant de către prima instanță prin necitare.

Totodată, a precizat că prima instanță a omis să se expună și să ia în

considerare probele prezentate de Galina Țîcu și de reprezentantul său, care

adeveresc temeinicia pretențiilor, și anume declarațiile martorului Gheorghe

Silvestru, Uliana Livițcaia, cererea de încetare a procesului din 15 august 2013,

decizia din 3 februarie 2016 a Curții Supreme de Justiție și alte înscrisuri care

confirmă activitatea Galinei Țîcu în calitate de administrator al APLP nr. 51/336

COOP.

La 30 septembrie 2021, în adresa APLP nr. 51/336 COOP și a Primăriei

or. Sîngera a fost expediată copia recursului declarat de Vladimir Țîcu,

reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 201 vol. II), fiind recepționată de către Primăria

or. Sîngera la 4 octombrie 2021, potrivit avizului de recepție (f. d. 206 vol. II).

La 25 octombrie 2021, APLP nr. 51/336 COOP, reprezentată de avocatul

Viorel Chetrușcă a depus referință la recursul declarat de Vladimir Țîcu,

reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu, solicitând declararea inadmisibilității

acestuia.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Primăria or. Sîngera să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei din 18 mai 2021 la 22 iunie 2021, în termenul

legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vladimir Țîcu, reprezentat de

avocatul Aurelia Mîrzîncu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

5

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vladimir Țîcu,

reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

Pe de altă parte, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că nici susținerea recurentului

precum că Ion Țîcu nu a fost înștiințat despre desfășurarea ședinței de judecată

din 9 decembrie 2019 și a ședințelor fixate ulterior de către Judecătoria Chișinău

sediul Buiucani, nu constituie temei de a declara admisibil recursul.

Și asta deoarece, actele cauzei atestă că Ion Țîcu a fost prezent anterior la

ședința de judecată din 14 mai 2019, care a fost amânată pentru data de 18 iulie

2019 ora 16:00, ceea ce se confirmă atât prin procesul-verbal al ședinței (f. d. 62-

63 vol. I), cât și prin recipisa semnată inclusiv de către Ion Țîcu (f. d. 64 vol. I).

Respectiv, relevanță au prevederile art. 102 alin. (41) CPC, care direct

indică că participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca

necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul

6

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul

declarat de Vladimir Țîcu, reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vladimir Țîcu, reprezentat de

avocatul Aurelia Mîrzîncu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7