2ra-1663/21 — cu privire la anularea procesului-verbal, restabilirea în funcție, cu achitarea salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1663/21 Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. S. Garștea-Bria) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, R. Pulbere, O. Cojocaru) ÎNCHEIERE 10 noiembrie 2021 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vladimir Țîcu, reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Țîcu, succesori în drepturi Ion Țîcu, Vladimir Țîcu, Vasile Țîcu împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 51/336 COOP, Primăria or.

Sîngera cu privire la anularea procesului-verbal, restabilirea în funcție, cu achitarea salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost respins apelurile declarate de Vladimir Țîcu, Vasile Țîcu, Ion Țîcu și menținută hotărârea din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani constată: La data de 19 decembrie 2013, Galina Țîcu a depus cererea de chemare în judecată împotriva APLP 51/336 COOP cu privire la anularea procesului-verbal, restabilirea în funcție, cu achitarea salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 23 octombrie 2013, prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a APLP 51/336, a fost destituită din funcția de administrator al APLP 51/336. A menționat că personal nu a fost invitată la adunarea APLP 51/336 din 23 octombrie 2013 și nici în adresa Comitetului de conducere nu a parvenit nicio cerere privind convocarea adunării membrilor APLP 51/336 COOP. 1 A precizat că, începând cu 08 octombrie 2013, a fost internată în spitalul de urgență cu diagnosticul XXXXX, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale. Potrivit pct. 20 al Statutului APLP 51/336, adunările se convoacă de Comitetul de conducere la cererea a cel puțin 1/3 din numărul total de membri ai Asociației, a comisiei de cenzori, precum și a autorității respective a administrației publice locale.

Totodată, a punctat că destituirea sa din funcția de administrator APLP 51/336 este o acțiune ilegală și reprezintă un act de discriminare în materia câmpului muncii. A mai evidențiat că prin destituirea sa din funcția deținută, i-au fost cauzate prejudicii morale considerabile, în mărime de 7 000 lei. A ținut să comunice că la data 28 noiembrie 2013, a luat cunoștință de procesul-verbal nr. 5 al adunării generale extraordinare a APLP 51/336 din 23 octombrie 2013 și procesul-verbal nr. 6 al comitetului de conducere a APLP 51/336 din 23 octombrie 2013. Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 5, 166, 167 CPC și art. 355 Codul muncii.

A solicitat anularea procesului-verbal nr. 5 al Adunării Generale Extraordinare a APLP nr. 51/336 din 23 octombrie 2013 și procesul-verbal nr. 6 al Comitetului de conducere a APLP nr. 51/336 din 23 octombrie 2013, restabilirea în funcția de administrator APLP nr. 51/336, cu achitarea salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu, repararea prejudiciului moral în mărime de 7 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea protocolară din 8 decembrie 2014, a fost acceptată cererea Galinei Țîcu, reprezentată de avocatul Veaceslav Ropot, cu privire la atragerea în proces a copârâtului Primăria or. Sîngera. Ulterior, Galina Țîcu, reprezentată de avocatul Veaceslav Ropot, a depus cerere privind concretizarea acțiunii, astfel încât să fie dispusă încasarea din contul APLP 51/336 COOP în beneficiul său a salariului pentru perioada de lipsă forțată de la locul de muncă, care constituie 122 500 lei.

Conform certificatului de deces nr. DC-IV 1593702 din 23 mai 2018, reclamanta Galina Țîcu a decedat la XXXXX. Prin încheierea din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central, în temeiul art. 260 alin. (1) lit. a) CPC și art. 262 lit. a) CPC, a fost dispusă suspendarea procesului până la determinarea succesorului în drepturi al Galinei Țîcu. La 24 august 2018, prin intermediul cancelariei instanței de judecată, conform art. 70 alin. (1) CPC, Ion Țîcu a depus cerere privind succesiunea în drepturi procesuale, intervenirea în proces a succesorului și concretizarea pretențiilor, fiind indicat că, la 23 august 2018 de către notarul public Adelina Florea a fost eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr. 4849, prin care Ion Țîcu a fost recunoscut în calitate de succesor al mamei sale, Galina Țîcu.

2 A mai indicat că, dat fiind faptul că pretenția de restabilire la locul de muncă a Galinei Țîcu ține strict de persoana reclamantei decedate, succesorul în drepturi în persoana dânsului renunță la pretenția în cauză, dar susține și solicită ca instanța de judecată să admită celelalte pretenții din acțiunea civilă ce ține de încasarea salariului pentru lipsa forțată de la locul de muncă, pentru perioada de la concedierea ilegală a Galinei Țîcu și până la ziua decesului acesteia, precum și pretenția ce ține de repararea prejudiciului moral. Prin încheierea din 14 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, au fost admise cererile lui Ion Țîcu, Vladimir Țîcu și Vasile Țîcu și a fost dispusă înlocuirea în proces a reclamantei decedate Galina Țîcu cu succesorii în drepturi ai acesteia – Ion Țîcu, Vladimir Țîcu și Vasile Țîcu.

La 3 iunie 2019, atât Vladimir Țîcu, cât și Ion Țîcu au depus cerere privind concretizarea pretențiilor, indicând și ei, la rândul lor că renunță la pretenția de restabilire la locul de muncă a Galinei Țîcu, dar susțin și solicită ca instanța de judecată să admită celelalte pretenții din acțiunea civilă ce ține de încasarea salariului pentru lipsa forțată de la locul de muncă, pentru perioada de la concedierea ilegale a Galinei Țîcu și până la ziua decesului acesteia, precum și pretenția ce ține de încasarea prejudiciului moral. Prin hotărârea din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 27 noiembrie 2020, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Galina Țîcu împotriva APLP 51/336 COOP, Primăria or.

Sângera, cu privire la anularea procesului-verbal, restabilirea în funcție, cu achitarea salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind concretizarea pretențiilor din acțiunea civilă, depusă de către Galina Țîcu împotriva APLP 51/336 COOP cu privire la încasarea salariului pentru perioada de lipsa forțată de la locul de muncă. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Ion Țîcu, Vladimir Țîcu, Vasile Țîcu de concretizare a pretențiilor din acțiune privind încasarea salariului pentru lipsa forțată de la locul de muncă, pentru perioada începând cu ziua concedierii a lui Țîcu Galina până la ziua decesului acesteia și încasarea prejudiciului moral.

A fost încasată în mod solidar de la Ion Țîcu, Vladimir Țîcu și Vasile Țîcu în beneficiul APLP 51/336 COOP suma de 10 000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice. Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse apelurile declarate de Vladimir Țîcu, Vasile Țîcu, Ion Țîcu și menținută hotărârea din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani. Întru argumentarea soluțiilor adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că odată cu adoptarea și rămânerea irevocabilă a hotărârii din 23 decembrie 2013 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău, Galina Țîcu și-a pierdut orice temei legal de a pretinde reîncadrarea în funcția de președinte al APLP 51/336 COOP, din motivul că actul de alegere a numitei în această funcție 3 a fost declarat nul, cu efectele corespunzătoare, iar Galina Țîcu nu și-a manifestat dezacordul în raport cu hotărârea respectivă prin contestare.

De asemenea, au remarcat instanțele de judecată că nici Galina Țîcu și nici succesorii în drepturi ai acesteia Ion Țîcu, Vladimir Țîcu și Vasile Țîcu nu au prezentat niciun contract individual de muncă și niciun act de salarizare valabil, cu evidența înregistrată la CNAS și CNAM, din care ar rezulta temei legal pentru calcularea și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la locul de muncă, opozabile APLP 51/336 COOP. Astfel, au concluzionat instanțele ierarhic inferioare asupra netemeiniciei pretenției succesorilor în drepturi ai Galinei Țîcu privind încasarea salariului pentru lipsa forțată a Galinei Țîcu de la locul de muncă, începând cu ziua concedierii și până la ziua decesului acesteia.

Totodată, a fost reținut că Ion Țîcu, Vladimir Țîcu și Vasile Țîcu nu au prezentat probe pertinente și admisibile întru susținerea cerinței privind încasarea prejudiciului moral, întrucât aceștia au pretins că le-a fost cauzat un prejudiciu moral, însă nu au reiterat care ar fi consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familiară, socială și profesională. La 22 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vladimir Țîcu, reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu a declarat recurs împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie remisă cauza spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat că atât instanța de apel, cât și prima instanță au apreciat în mod arbitrar probele și au admis interpretarea eronată a legii. A menționat că prin procesul-verbal al ședinței de judecată din 14 mai 2019 al Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a fost dispusă întreruperea ședinței pentru o nouă dată, și anume 18 iulie 2019 ora 16:00. La 18 iulie 2019 ora 16:00, ședința a fost amânată, iar Ion Țîcu urma a fi citat suplimentar, însă fără a efectua acest lucru, instanța a fixat o altă ședință de judecată pentru 7 august 2019, care a fost și ea, la rândul său, amânată pentru 9 decembrie 2019. A evidențiat că analizând avizele poștale anexate la materialele dosarului, se constată că în adresa lui Ion Țîcu nu a fost expediată nicio citație.

Prin încheierea din 20 august 2020, instanța a stabilit ședința pentru data de 27 noiembrie 2020 ora 9:00, însă nici de aceasta dată Ion Țîcu nu a fost înștiințat despre desfășurarea ședinței de judecată. A susținut că abia după expedierea hotărârii din 27 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, Ion Țîcu și ceilalți apelanți au aflat că de fapt, cauza a fost examinată fără prezența sa, fapt prin care i-a fost adusă atingere dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. 4 Or, Vasile Țîcu și Vladimir Țîcu au încredințat reprezentarea lor anume lui Ion Țîcu, care urma să participe nemijlocit în proces din numele tuturor, drept care a fost lezat flagrant de către prima instanță prin necitare.

Totodată, a precizat că prima instanță a omis să se expună și să ia în considerare probele prezentate de Galina Țîcu și de reprezentantul său, care adeveresc temeinicia pretențiilor, și anume declarațiile martorului Gheorghe Silvestru, Uliana Livițcaia, cererea de încetare a procesului din 15 august 2013, decizia din 3 februarie 2016 a Curții Supreme de Justiție și alte înscrisuri care confirmă activitatea Galinei Țîcu în calitate de administrator al APLP nr. 51/336 COOP. La 30 septembrie 2021, în adresa APLP nr. 51/336 COOP și a Primăriei or. Sîngera a fost expediată copia recursului declarat de Vladimir Țîcu, reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 201 vol. II), fiind recepționată de către Primăria or.

Sîngera la 4 octombrie 2021, potrivit avizului de recepție (f. d. 206 vol. II). La 25 octombrie 2021, APLP nr. 51/336 COOP, reprezentată de avocatul Viorel Chetrușcă a depus referință la recursul declarat de Vladimir Țîcu, reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu, solicitând declararea inadmisibilității acestuia. Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care Primăria or. Sîngera să-și expună poziția față de temeiurile recursului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 18 mai 2021 la 22 iunie 2021, în termenul legal. Examinând temeiurile recursului declarat de Vladimir Țîcu, reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 5 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vladimir Țîcu, reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Pe de altă parte, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că nici susținerea recurentului precum că Ion Țîcu nu a fost înștiințat despre desfășurarea ședinței de judecată din 9 decembrie 2019 și a ședințelor fixate ulterior de către Judecătoria Chișinău sediul Buiucani, nu constituie temei de a declara admisibil recursul. Și asta deoarece, actele cauzei atestă că Ion Țîcu a fost prezent anterior la ședința de judecată din 14 mai 2019, care a fost amânată pentru data de 18 iulie 2019 ora 16:00, ceea ce se confirmă atât prin procesul-verbal al ședinței (f. d. 62- 63 vol. I), cât și prin recipisa semnată inclusiv de către Ion Țîcu (f. d. 64 vol. I). Respectiv, relevanță au prevederile art. 102 alin. (41) CPC, care direct indică că participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul 6 declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de Vladimir Țîcu, reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vladimir Țîcu, reprezentat de avocatul Aurelia Mîrzîncu. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Mariana Pitic 7