3ra-1058/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1058/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-1058/21

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Bostan, Gr. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Uniunea Avocaților din

Republica Moldova,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către

Andrei Racu și Iuri Sorochin împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova

cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva hotărârii din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 21 decembrie 2020 Andrei Racu și Iuri Sorochin au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova, prin

care au solicitat contestarea actelor administartive.

În motivarea acțiunii reclamanții Andrei Racu și Iuri Sorochin au indicat că

prin hotărârea Congresului Uniunii Avocaților nr. UA/CA/21/14 din 13 decembrie

2019 privind aprobarea modificărilor și completărilor la Statutul profesiei de

avocat, printre altele, la alin (7) al art. I s-a prevăzut: „Statutul profesiei de avocat,

aprobat prin Hotărârea Congresului Uniunii Avocaților din 29 ianuarie 2011,

publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 54-57 din 08 aprilie 2011,

cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum

urmează: la articolul 46, după alineatul (1), se introduce alineatul (11) cu următorul

cuprins: Membrii comisiilor Uniunii Avocaților al căror mandat a expirat, își

exercită activitatea până la constituirea componenței noii Comisii”.

Totodată, în conformitate cu art. II, respectiva hotărâre a intrat în vigoare la

data de 29 mai 2020, odată cu publicarea acesteia în Monitorul Oficial.

Ulterior, prin hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților nr. 16-02/27.11.2020

din 27 noiembrie 2020 privind modificările și completările la Statutul profesiei de

avocat din 13 decembrie 2019 s-a stabilit că:

1

Art. 1 – s-a constatat o eroare în varianta modificărilor și completărilor Statutului

profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 126-

130 din 29 mai 2020;

Art. 2 - s-a constatat că modificările și completările Statutului profesiei de avocat,

aprobate la Congresul Avocaților din 13 decembrie 2020, au intrat în vigoare la

13 decembrie 2019;

Art. 3- s-a dispus rectificarea textului hotărârii Congresului Avocaților nr.

UA/CA/21/14 din 13 decembrie 2019 publicat în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr. 126-130, art. 489, din 29 mai 2020 în partea numărului hotărârii

privind aprobarea modificărilor în Statutul profesiei de avocat și a datei

Congresului Uniunii Avocaților, inclusiv cu radierea sintagmei „și intră în vigoare

la data publicării” de la art. II al acestei hotărâri;

Art. 4 - s-a constatat faptul prelungirii de drept a mandatelor expirate ale

membrilor comisiilor UAM, până la alegerea noilor componențe ale comisiilor

UAM.

Reclamanții au invocat că prevederile statutare interpretate/modificate au

fost adoptate de Congresul Avocaților și doar acest organ poate face careva

constatări, rectificări, modificări, interpretări la hotărârile adoptate și nicidecum

Consiliul Uniunii Avocaților, care este un organ ierarhic- inferior și care nu are

competențe în acest sens.

Astfel, în opinia reclamanților, Consiliul Uniunii Avocaților și-a depășit

vădit atribuțiile la adoptarea hotărârii nr. 16-02/27.11.2020 din 27 noiembrie 2020.

Totodată, au indicat că ședința din 27 noiembrie 2020 s-a desfășurat ilegal,

fără cvorum, cu depășirea abuzivă vădită a competențelor și atribuțiilor și cu

adoptarea hotărârii contestate cu un număr de voturi mai mic decât cel prevăzut de

lege, fără indicarea motivelor, cu încălcarea formei și structurii prevăzute de lege și

fără ca președintele legal al Consiliului Uniunii Avocaților din Moldova, Emanoil

Ploșniță să semneze hotărârea.

Reclamanții au solicitat: constatarea nulității și anularea hotărârii Consiliului

Uniunii Avocaților privind desfășurarea ședinței Consiliului Uniunii Avocaților din

27 noiembrie 2020, ca fiind ilegală; constatarea nulității și anularea hotărârii

Consiliului Uniunii Avocaților nr. 16-02/27.11.2020 din 27 noiembrie 2020, în

partea în care a fost constatată o eroare în varianta modificărilor și completărilor

Statutului profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr. 126-130 din 29 mai 2020, în partea în care a fost constatat că modificările și

completările Statutului profesiei de avocat aprobate la Congresul Avocaților din

13 decembrie 2020 au intrat în vigoare la 13 decembrie 2020 și în partea în care a

fost radiată din textul hotărârii Congresului sintagma „și intră în vigoare la data

publicării” de la art. II al acestei hotărâri; constatarea nulității și anularea hotărârii

Consiliului Uniunii Avocaților nr. 16-02/27.11.2020 din 27 noiembrie 2020 în

partea în care s-a constatat faptul prelungirii de drept a mandatelor expirate ale

membrilor comisiilor UAM, până la alegerea noilor componențe ale comisiilor

UAM.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău pretențiile

reclamanților Andrei Racu și Iuri Sorochin împotriva Uniunii Avocaților din

Republica Moldova privind constatarea nulității hotărârii Consiliului Uniunii

Avocaților privind desfășurarea ședinței Consiliului Uniunii Avocaților din

27 noiembrie 2020 și constatarea nulității art. 4 a hotărârii Consiliului Uniunii

2

Avocaților nr. 16-02/27.11.2020 din 27 noiembrie 2020, au fost disjungate într-un

proces separat și transmis conform competenței jurisdicționale, Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Prin încheierea din 10 martie 2021 a Curții Supreme de Justiție, a fost declarat

inadmisibil recursul depus de Andrei Racu și Iuri Sorochin împotriva încheierii din

19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Prin hotărârea din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

acțiunea depusă de Andrei Racu și Iuri Sorochin împotriva Uniunii Avocaților din

Republica Moldova cu privire la anularea parțială a hotărârii Consiliului Uniunii

Avocaților nr. 16-02/27.11.2020 din 27 noiembrie 2020 privind modificările și

completările la Statutul profesiei de avocat din 13 decembrie 2019. A fost anulată

parțial hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților nr. 16-02/27.11.2020 din

27 noiembrie 2020 privind modificările și completările la Statutul profesiei de

avocat din 13 decembrie 2019, în partea art. 1, art. 2 și art. 3.

Pentru a decide astfel prima instanță a reiterat dispozițiile art.1 alin.(1) și (5)

din Legea privind modul de publicare și intrare în vigoare a actelor oficiale nr.173

din 06 iulie 94, care prevăd că, actele normative ale organelor centrale de

specialitate ale administrației publice se publică în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova. Actele oficiale nominalizate la alin.(1) intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial sau la data indicată în text, cu excepția actelor menționate la

art.2. Actele oficiale ce intră în vigoare la data prevăzută în textul actului respectiv

se publică în Monitorul Oficial în termen de 10 zile de la data adoptării.

Instanța de fond a specificat că conform art. 56 alin.(1) a Legii cu privire la

actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017, actele normative intră în vigoare

peste o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la

data indicată în textul actului normativ, care nu poate fi anterioară datei publicării.

În afară de aceasta, prima instanță a specificat că pct. 68 subpct.3) al

Statutului profesiei de avocat, adoptat de Congresul Uniunii Avocaților din

29 ianuarie 2011, prevede că, Statutul profesiei de avocat intră în vigoare la data

publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Astfel, prima instanță a concluzionat că, pentru ca un act normativ să aibă

putere juridică urmează să se publice în Monitorul Oficial, actul intră în vigoare la

data publicării sau la data indicată în textul actului, dar care nu poate fi anterioară

datei publicării.

Curtea de Apel Chișinău a menționat că la caz, modificările și completările,

aprobate de Congresul Avocaților la 13 decembrie 2019, au fost publicate în

Monitorul Oficial din 29 mai 2020, deci acestea au intrat în vigoare din data

publicării în Monitorul Oficial.

În acest context, prima instanță a reținut că oricăror modificări sau completări

aprobate la Statutul profesiei de avocat, urmează să le fie aplicate aceleași reguli de

bază care sunt pentru actul normativ care a fost supus modificării sau completării.

Iar, aceste modificări sau completări pot fi realizate doar de către organul emitent,

la caz Congresul Avocaților și nu de alt organ. Or, Consiliul Uniunii Avocaților,

examinând în ședință anume chestiunea „Cu privire la momentul intrării în vigoare

a modificărilor și completărilor la Statutul profesiei de avocat, adoptate la

Congresul Avocaților din 13 decembrie 2019 și cu privire la efectele juridice ale

acestor modificări pentru organele de conducere ale Uniunii Avocaților” (f.d.14), a

emis hotărîrea contestată în prezentul litigiu cu depășirea competențelor sale.

3

Astfel, prima instanță a conchis că actul contestat a fost emis atît cu încălcarea

normelor legale ce țin de competență, cît și cu încălcarea normelor legale ce țin de

momentul intrării în vigoare a modificărilor și completărilor. Avînd în vedere că

nepublicarea actului normativ atrage după sine inexistența acestuia, data intrării în

vigoare, prevăzută în textul unei legi, nu poate fi decît posterioară publicării sale în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Astfel, nu poate fi în vigoare legea care a

priori intră în contradicție cu principiul constituțional privind publicarea legii.

La acest segment, Curtea de Apel Chișinău a reținut și decizia nr.3 din

01 noiembrie 2012 a Curții Constituționale care a statuat la pct. 101 că: în sensul

articolului 22 din Constituția Republicii Moldova, este neconstituțional ca printr-o

normă legală să fie sancționat un comportament manifestat anterior intrării în

vigoare a acestei norme. Or, nu se poate pretinde unui subiect de drept să răspundă

pentru o conduită anterioară intrării în vigoare a unei legi care reglementează sau

modifică, pentru viitor, această conduită.

Iar, în pct. 109 din decizia nominalizată a Curții Constituționale se indică că

nu este echitabil, nu este just și nu este legal ca o lege să-și extindă efectele asupra

unor stări de fapt și raporturi consumate sau începute înaintea intrării în vigoare.

Din aceste considerente, prima instanță a conchis că Consiliul Uniunii

Avocaților neîntemeiat și contrar normelor legale a constatat că, modificările și

completările Statutului profesiei de avocat, aprobate la Congresul Avocaților din

13 decembrie 2019, au intrat în vigoare la 13 decembrie 2019 și ca urmare a

rectificat textul hotărârii Congresului Uniunii Avocaților nr.UA/CA/20/14 din

13 decembrie 2019, publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 126-

130, art. 489, din 29 mai 2020 în partea numărului hotărârii privind aprobarea

modificărilor în Statutul profesiei de avocat și a datei Congresului Uniunii

Avocaților, inclusiv cu radierea sintagmei „și intră în vigoare la data publicării” de

la art. 2 al acestei hotărâri. Or, autoritățile publice competente la adoptarea

deciziilor trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative.

Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul Uniunii

Avocaților din Republica Moldova, precum că acțiunea înaintată de reclamanți este

inadmisibilă, pe motiv că aceștia nu pot revendica încălcarea prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art.17 Cod administrativ. Or, actul

administrativ cu caracter normativ, hotărârea Congresului Avocaților

nr.UA/CA/20/14 din 13 decembrie 2019 privind aprobarea modificărilor și

completărilor la Statutul profesiei de avocat, este opozabilă direct reclamanților.

Aceste prevederi legale ce țin de modificarea și completarea Statutului profesiei de

avocat urmau a fi aplicate inclusiv și reclamanților - Iuri Sorochin ca avocat, iar lui

Racu Andrei ca stagiar, după intrarea în vigoare a acestora. Astfel, stabilirea

concretă a momentului intrării în vigoare a modificărilor și completărilor au un

caracter important și direct asupra reclamanților, corespunzător la exercitarea

profesiei de avocat și a calității de stagiar.

La 09 iulie 2021 Uniunea Avocaților din Republica Moldova a depus recurs,

prin intermediul poștei electronice, împotriva hotărârii din 24 iunie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

decizii de respingere a acțiunii depuse de Andrei Racu și Iuri Sorochin (f.d. 27 vol.

II).

La 28 septembrie 2021 Uniunea Avocaților din Republica Moldova a

prezentat motivarea recursului (f.d. 37 vol. II).

4

În motivarea recursului, cu referire la aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. (3) al

Statutului profesiei de avocat, aprobat la 29 ianuarie 2011, recurenta Uniunea

Avocaților din Republica Moldova a indicat că acestea sunt valabile doar pentru

actul normativ inițial al Congresului Avocaților, prin care a fost aprobat Statutul

profesiei de avocat, specificând că actul normativ în cauză intră în vigoare la data

publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. În opinia recurentei, această

regulă nu trebuie extinsă și în privința altor acte adoptate de Congresul Avocaților,

prin care se aprobă modificări la Statutul profesiei de avocat, or în privința acestora

se aplică dispozițiile art. 41 alin. (17) al Statutului profesiei de avocat, cu privire la

caracterul definitiv și obligatoriu al hotărârilor adoptate de Congresul Avocaților.

Astfel, recurenta invocă că de la regula generală din art. 41 alin. (17) al Statutului

profesiei de avocat s-a stipulat o excepție cu privire la momentul intrării în vigoare

a Statutului profesiei de avocat, care face parte din dispozițiile finale ale actului

(„Articolul 68. Dispoziții finale”) și sunt, după caracterul lor, de unică aplicare.

În acest context, recurenta susține că premisa de la care pornește instanța de

fond și anume, că oricăror modificări sau completări aprobate la Statutul profesiei

de avocat urmează să le fie aplicate aceleași reguli de bază care sunt pentru actul

normativ care a fost supus modificării sau completării, nu este nici reglementată de

legislație și nici nu rezultă în mod cert din anumite norme sau principii juridice.

Recurenta indică că momentului intrării în vigoare a modificărilor la Statutul

profesiei de avocat, nu ar trebui să determine legalitatea art. 2 al actului contestat

care face obiectul prezentei cauze, or în această privință art. 2 din hotărârea

contestată nu stabilește, nu reglementează momentul intrării în vigoare a

modificărilor și completărilor la Statutul profesiei de avocat.

Din considerentele expuse, recurenta consideră că art. 2 al actului contestat nu

poate fi considerat și nu-i pot fi atribuite elementele unei norme juridice cu caracter

normativ de modificare și nu poate fi considerată o normă juridică, care ar dispune

în privința modificării momentului intrării în vigoare a hotărârii Congresului

Avocaților nr. UA/CA/20/14 din 13 decembrie 2019 și nici a unei dispoziții, care

poate produce efecte juridice în această privință.

Totodată, pentru a dispune și a reglementa în privința momentului intrării în

vigoare a unui act normativ, textul normei juridice trebuie să stipuleze cu caracter

de reglementare, în mod expres, acest fapt, stabilind/reglementând momentul în

care actul normativ intră în vigoare. Această dispoziție nu poate dispune pentru

trecut. Prin urmare, art. 2 nu reglementează, nu dispune și nu stabilește data la care

ar urma să intre în vigoare hotărârea Congresului Avocaților nr. UA/CA/20/14 din

13 decembrie 2019, ci doar constată un fapt juridic produs anterior, prin însăși

efectul propriu al emiterii actului normativ aprobat de Congresul Avocaților.

Conținutul art. 2 al actului contestat nu produce efecte juridice și nu reglementează

momentul intrării în vigoare a hotărârii Congresului Avocaților nr. UA/CA/20/14

din 13 decembrie 2019. Constatarea din art. 2 al actului contestat se bazează pe

opinia proprie a Consiliului Uniunii Avocaților cu privire la momentul intrării în

vigoare a actului normativ respectiv și reprezintă, de fapt, expunerea motivelor și

considerentelor pe care se bazează dispoziția art. 4 al actului contestat.

A indicat că art. 2 se referă la o situație concretă, fără a dispune de un caracter

general și nici nu stabilește, modifică, sau stinge raporturi juridice existente, or

dispoziția punctului 2 nu face altceva decât să constate un fapt juridic produs la

data de 13 decembrie 2019, prin efectul acelor acte normative. Dispoziția art. 2 nu

5

reprezintă nici o interpretare a hotărârii Congresului Avocaților nr. UA/CA/20/14

din 13 decembrie 2019, or interpretarea se efectuează de organul emitent, adică de

Congresul Avocaților și nu de Consiliul Uniunii Avocaților.

Recurenta a mai indicat că constatarea de la art. 1 al hotărârii contestate în

prezenta speță, servește secretariatului Uniunii Avocaților din Republica Moldova,

care a comis eroarea atunci când a remis spre publicare versiunea

greșită/neautentică a modificărilor la Statutul profesiei de avocat, aprobate la

Congresul Avocaților din 13 decembrie 2020. În lipsa unor acțiuni întreprinse din

oficiu de către secretariatul Uniunii Avocaților din Republica Moldova de a

remedia eroarea comisă, Consiliul Uniunii Avocaților a fost nevoit să constate

situația de fapt creată în legătură cu publicarea greșită în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova a modificărilor la Statutul profesiei de avocat, aprobate la

Congresul Avocaților din 13 decembrie 2020, pentru a-și motiva dispoziția oferită

secretariatului Uniunii Avocaților din Republica Moldova de a corecta greșeala

comisă prin remiterea spre publicare a versiunii neautentice a actului aprobat de

Congresul Avocaților.

A mai susținut că în esență, nu a avut loc rectificarea prevăzută de dispozițiile

Legii nr. 92 din 01 aprilie 2004 privind procedura publicării și republicării actelor

normative și a rectificărilor operate în ele, ci o corectare a greșelilor de publicare.

Folosirea incorectă de către Consiliul Uniunii Avocaților a noțiunii „rectificare”,

atunci când s-a avut în vedere și s-a efectuat, în final, o operațiune de corectare a

greșelilor de publicare, nu este în măsură să determine nulitatea art. 3 al actului

contestat. Drept efect, nu a avut loc rectificarea textului art. II al hotărârii

Congresului Avocaților nr. UA/CA/20/14 din 13 decembrie 2019, acesta rămânând

nemodificat în aceeași versiune aprobată de Congresul Avocaților la 13 decembrie

2019, astfel încât art. 3 al actului contestat nu a generat consecințe, negative ori

pozitive, pentru nicio persoană.

Din aceste considerente, o eventuală decizie de anulare rămâne la fel fără

conținut și efect juridic și va viza doar aspectul formal al art. 3. în măsura în care a

fost conceput, înțeles, executat și al efectelor juridice produse, art. 3 al actului

contestat nu reprezintă o rectificare și nu este ilegal, fiind emis în conformitate cu

competențele pe care le deține Consiliul Uniunii Avocaților.

Astfel, prin intermediul art. 1 și 2 ale actului contestat Consiliul Uniunii

Avocaților a constatat greșelile comise în procesul de publicare a actului aprobat

de Congresul Avocaților și a constatat faptul intrării în vigoare a acestuia la data

emiterii. După natura lor, articolele 1 și 2 nu constituie altceva decât o expunere

retrospectivă a Consiliului Uniunii Avocaților asupra unor situații juridice produse

anterior, reprezentând constatarea Consiliului asupra efectelor juridice produse în

temeiul hotărârii Congresului Avocaților nr. UA/CA/20/14 din 13 decembrie 2019,

constatări care nu produc efecte juridice. Totodată, nici art. 3 nu stabilește reguli de

aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat de situații identice, nu instituie

noi reguli anterior neexistente, nu modifică raporturi juridice și nu produce efecte

juridice pentru reclamanți, ci doar dispune în privința corectării erorilor comise la

publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, prin radierea unei sintagme

din textul publicat în Monitorul Oficial, pentru a corecta o eroare comisă la

publicarea actului normativ, fără a reprezenta o modificare a acestuia.

6

In rezultat, prevederile art. 1,2,3 ale actului contestat reprezintă, de fapt,

motivarea art. 4 din același act și nu pot fi calificate decât în calitate de operațiuni

administrative care nu produc efecte juridice.

Recurenta opinează că activitatea administrativă presupune emiterea de către

o autoritate publică a unui act administrativ cu scopul de a produce nemijlocit

efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de

drept public. Raportate la actul contestat, dispozițiile art. 1, 2, 3 ale acestuia nu

reprezintă norme de interpretare/modificare a actului normativ a Congresului

Avocaților, nu afectează nicidecum drepturile reclamanților/initmați, nu produc

efecte juridice defavorabile acestora, deoarece hotărârea Consiliului Uniunii

Avocaților nr. 16-02/27.11.2020 din 27 noiembrie 2020 nu are drept scop și nu

reglementează nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept

public, ci reprezintă operațiuni administrative constatatoare și tehnice care au drept

scop determinarea secretariatului Uniunii Avocaților din Republica Moldova să

purceadă la corectarea erorilor comise anterior de acesta, prin remiterea spre

publicare în Monitorul Oficial a unui text greșit/neautentic. Aceste concluzii, în

opinia recurentei, determină nu doar netemeinicia pretențiilor

reclamanților/intimați și a concluziilor instanței de fond, ci și inadmisibilitatea

acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la data de 24 iunie

2021, fiind notificată recurentei Uniunii Avocaților din Republica Moldova la data

de 28 septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii

recomandate, anexat la materialele cauzei (f.d.36 vol. II).

Astfel, recursul depus la data de 28 septembrie 2021, de către Uniunea

Avocaților din Republica Moldova este în termen.

La data de 13 octombrie 2021, intimaților Andrei Racu și Iuri Sorochin le-a

fost expediată copia recursului depus de Uniunea Avocaților din Republica

Moldova cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d.62 bol. II),

însă aceștia nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus

referințe.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Uniunea Avocaților din

Republica Moldova în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

7

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea

oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și

a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

8

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Uniunea Avocaților din Republica Moldova.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Uniunea Avocaților din Republica Moldova se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii

Victor Burduh

Nina Vascan

9