2ra-1548/21 — Încasarea dobânzii de întârziere suplimentare

Dosar nr. 2ra-1548/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – V. Sanduța

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Budăi, Iu. Cotruță, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de ÎM CA “Grawe Carat Asigurări”

SA,

în cauza civilă la cererea înaintată de Ciobanu Vitalie către ÎM CA “Grawe Carat

Asigurări” SA cu privire la încasarea dobânzii de întârziere suplimentare și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de Ciobanu Vitalie, casată hotărârea din 22 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 08 mai 2020, Ciobanu Vitalie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către

ÎM CA “Grawe Carat Asigurări” SA privind încasarea dobânzii de întârziere

suplimentare și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, la 19 septembrie 2018,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CA “Grawe Carat Asigurări” SA

privind încasarea despăgubirii de asigurare - 783 566 lei, a penalității de întârziere -

251 524,69 lei, a dobânzii de întârziere - 79 472,91 lei (calculată pentru perioada 14

noiembrie 2017 – 30 septembrie 2018), a cheltuielilor pentru serviciile juridice în

mărime de 30 000 lei și a taxei de stat - 25 000 lei.

La 31 ianuarie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a admis parțial

pretențiile lui Vitalie Ciobanu, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea primei instanțe, pronunțându-se o nouă hotărâre prin care s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Ciobanu împotriva ÎM

”Grawe Carat Asigurări” SA.

La 26 februarie 2020, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de

Vitalie Ciobanu și a casat decizia din 13 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

menținând hotărârea din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

1

La 02 martie 2020, ÎM CA “Grawe Carat Asigurări” SA a manifestat telefonic

intenția de achita plățile conform hotărârii din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani. În aceeași zi, telefonic, reprezentantul ÎM CA “Grawe Carat

Asigurări” SA a fost anunțat despre faptul că reclamantul solicită achitarea dobânzii de

întârziere (suplimentare) pentru toată perioada de întârziere a achitării despăgubirii de

asigurare, până la achitarea efectivă a acesteia.

La 03 martie 2020, reclamantul a depus și o cerere prealabilă în acest sens, privind

achitarea benevolă a plăților datorate lui Ciobanu Vitalie, în speță a plăților conform

hotărârii din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a dobânzii

legale (suplimentare) de întârziere a achitării despăgubirii de asigurare.

Prin scrisoarea nr. 483 din 04 martie 2020, ÎM CA “Grawe Carat Asigurări” SA a

refuzat achitarea dobânzii legale (suplimentare) de întârziere a achitării despăgubirii

de asigurare, invocând lipsa unui temei juridic, iar la 12 martie 2020, ÎM CA “Grawe

Carat Asigurări” SA a transferat în contul lui Ciobanu Vitalie, suma de 903 038,91 lei

(conform hotărârii din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani).

Reclamantul consideră refuzul ÎM CA “Grawe Carat Asigurări” SA privind

achitarea dobânzii legale de întârziere (suplimentare) pentru neachitarea în termen a

despăgubirii de asigurare pentru perioada 01 octombrie 2018 – 12 martie 2020, ca fiind

neîntemeiat, invocând pct. 6.13 din contractul de asigurare a autovehiculelor terestre

AUTOCASCO nr. AC170175 din 01 martie 2017, încheiat între reclamant și pârâtă,

care prevede că “în cazul avariei vehiculului, despăgubirile se acordă în termen de 15

zile lucrătoare de la data când Asiguratul a depus la Asigurator toate documentele

solicitate de acesta, necesare pentru regularizarea daunei”.

Respectiv, riscul asigurat a survenit la data producerii accidentului rutier (21

octombrie 2017), iar la 24 octombrie 2017 a fost stabilită întinderea obligației

asigurătorului prin întocmirea contului de plată pentru prejudiciile aduse

autovehiculului în urma producerii cazului asigurat.

Deși reclamantul avea dreptul să pună pârâta în întârziere de plată începând cu data

de 24 octombrie 2017, acesta i-a acordat o perioadă de grație punându-o în întârziere

de plată abia din data de 13 noiembrie 2017.

Executarea tardivă a hotărârii de către pârâtă, îi dă dreptul reclamantului la

calcularea și încasarea dobânzii (suplimentare) de întârziere, calculată pentru perioada

01 octombrie 2018 – 12 martie 2020, în sumă de 131 027, 26 lei, or răspunderea pentru

executarea obligației de plată o poartă pârâta, iar neexecutarea acestei obligații este

demonstrată prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Astfel, pârâta are obligația achitării dobânzii de întârziere pentru toată durata de

întârziere a achitării despăgubirii de asigurare, respectiv, până la data de 12 martie

2020.

În aceste circumstanțe, reclamantul a solicitat încasarea dobânzii de întârziere

suplimentare (calculată pentru perioada 01 octombrie 2018 – 12 martie 2020) în sumă

de 131 027, 26 lei și a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat în mărime de 3

930,82 lei și a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 22 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a respins

cererea de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de

apel depusă de Ciobanu Vitalie, casată hotărârea din 22 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de admitere parțială a

acțiunii, prin care s-a încasat de la ÎM CA “Grawe Carat Asigurări” SA în beneficiul

2

lui Ciobanu Vitalie dobânda de întârziere calculată pentru perioada 01 octombrie 2018

– 12 martie 2020 în sumă de 131 927,26 (una sută treizeci și unu mii nouă sute douăzeci

și șapte și 26 bani) lei, cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de

3930,82 (trei mii nouă sute treizeci și 82 bani) lei și cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 6000 (șase mii) lei; în rest cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit pct. 6.13 din contractul

de asigurare a autovehiculelor terestre AUTOCASCO nr. AC170175 din 01 martie

2017, încheiat între reclamant și pârâtă, în cazul avariei vehiculului, despăgubirile se

acordă în termen de 15 zile lucrătoare de la data când Asiguratul a depus la Asigurator

toate documentele solicitate de acesta, necesare pentru regularizarea daunei. Reieșind

din faptul că prin hotărârea din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

a fost încasată dobânda de întârziere pentru perioada solicitată de reclamant în acel

proces, instanța de apel a conchis că reclamantul este îndreptățit de a solicita dobânda

și pentru perioada de până la executarea hotărârii.

La 06 august 2021, ÎM CA “Grawe Carat Asigurări” SA a declarat recurs împotriva

deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la

proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM CA

“Grawe Carat Asigurări” SA este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 17

iunie 2021 și expediată participanților la proces la 30 iulie 2021 (f.d. 160, 161), însă la

materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să probeze momentul recepționării

acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul a fost înregistrat

la 06 august 2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se

consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

3

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului

este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor

de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca

fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context

este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs înaintată de ÎM CA “Grawe Carat Asigurări” SA.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de ÎM CA “Grawe Carat Asigurări” SA.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4