2ra-1105/18 — incasarea despagubirii de asigurare, a penalitatii si a dobînzii de întîrziere

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani Dosarul nr. 2ra-1105/18

Judecător: V. Muntean

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ion Druță

Judecători Tatiana Vieru, Maria Ghervas

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Societatea pe Acțiuni „Asterra Grup”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Compania de

Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni împotriva Societății

pe Acțiuni „Asterra Grup”, intervenient accesoriu Veaceslav Zaru cu privire

la încasarea despăgubirii de asigurare, penalității și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018, prin

care s-a respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Asterra Grup”

și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 iunie

2017,

c o n s t a t ă:

La 19 ianuarie 2017, C.A „Grawe Carat Asigurări” S.A. a depus cerere

de chemare în judecată împotriva S.A „Asterra Grup”, intervenient accesoriu

Veaceslav Zaru cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, penalității și

a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 21 aprilie 2016, în orașul Orhei a

avut loc accidentul rutier cu implicarea autovehiculului de model „Mercedes

Sprinter” cu nr./î xxx xxx, condus de către Veaceslav Zaru, a semiremorcii de

model „General Trailer” și a autovehiculului de model „xx xx xx xx” cu nr./î

xxx xxx, condus de către Mihai Gladcovschi.

Mai indică că conform procesului-verbal cu privire la contravenție din

06 iunie 2016, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut

Veaceslav Zaru, conducător al autovehiculului de model „Mercedes Sprinter”

cu nr./î xxx xxx, pentru care se deținea polița de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto internă RCAI 001941034, eliberată de către S.A

„Asterra Grup”, la 04 decembrie 2015.

1

Menționează că în temeiul contractelor de asigurare a vehiculelor terestre

nr. AC150072/C2 și nr. AC150078/C2 din 17 august 2016, a fost achitată

despăgubirea de asigurare în mărime de 187 840 lei, fapt confirmat prin

ordinele de plată nr. 3275 din 06 iunie 2016 și nr. 3439 din 14 iunie 2016,

astfel, în calitate de asigurător de răspundere civilă auto al persoanei vinovate

de producerea accidentului rutier, S.A „Asterra Grup” datorează CA. „Grawe

Carat Asigurări” S.A., suma de 187 840 lei.

Relatează că în scopul valorificării posibilității de restituire benevolă a

despăgubirii de asigurare achitate, s-a adresat prin pretenția nr. 11756/16 din

11 octombrie 2016 către S.A „Asterra Grup”, acordându-i un termen de 15

zile din momentul recepționării, pentru achitarea benevolă a sumei, astfel,

pîrîtul a recepționat pretenția, însă până la data scadentă de 04 noiembrie

2016, nu a dat nici un răspuns.

Reclamanta invocă că, pentru perioada 04 noiembrie 2016-18 noiembrie

2017, dobânda de întârziere va constitui suma de 7 235,69 lei.

Reclamanta CA. „Grawe Carat Asigurări” S.A. solicită încasarea în

beneficiul său din contul S.A „Asterra Grup” a despăgubirii de asigurare în

mărime de 187 840 lei, penalitatea în sumă de 13 900,16 lei, a dobânzii de

întârziere în sumă de 7 235,69 lei și cheltuielile de judecată în sumă de

6269,27 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 iunie 2017,

cererea de chemare în judecată înaintată de către CA. „Grawe Carat

Asigurări” S.A. a fost admisă integral, s-a încasat din contul S.A „Asterra

Grup” în beneficiul CA. „Grawe Carat Asigurări” S.A. datoria în sumă de 24

420 lei, penalitatea în sumă de 13 900,16 lei, dobânda de întârziere în sumă de

7 235,69 lei, cheltuielile legate de plata taxei de stat în sumă de 6 269,27 lei,

precum și 118 lei pentru citarea publică a participantului la proces.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018, s-a respins

apelul declarat de către S.A „Asterra Grup” și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 iunie 2017.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 30 martie 2018, S.A „Asterra

Grup” a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018 și a hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 13 iunie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea înaintată de către CA. „Grawe Carat Asigurări” S.A să fie

respinsă.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele judecătorești ierarhic

inferioare, recurenta a indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a

interpretat eronat legea, cât și a dat o apreciere arbitrară probelor.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

2

expediată în adresa părților la 20.02.2018 (f.d. 141), cât și faptul că la

materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia de către

recurent, Colegiul ajunge la concluzia că recursul declarat de S.A „Asterra

Grup” ca fiind depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că

recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de S.A „Asterra

Grup” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu

constituie temei de casare a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art.

432 alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs

se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru

un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a

mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare, depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective. Trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991).

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de S.A „Asterra Grup” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Asterra Grup” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ion Druță

Judecătorii Tatiana Vieru

Maria Ghervas

4