3ra-917/21 — cu privire la contestarea actelor administrative

Dosarul nr.3ra-917/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Clima, E. Palanciuc, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice”,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de către Alexandru

Emelianov împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, persoană terță

Raisa Danșina cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din data de 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a admis apelul depus de către Alexandru Emelianov‚ s-a casat hotărârea din data de

11 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cu emiterea unei noi hotărâri

privind admiterea acțiunii,

constată:

La 23 iulie 2018 Alexandru Emelianov a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ, concretizată ulterior, împotriva Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice”, persoană terță Raisa Danșina, prin care a solicitat

anularea deciziei din 27 iunie 2018 de refuz în înregistrarea bunurilor imobile și

dreptul asupra lor, obligarea de a înregistra în Registrul bunurilor imobile posesiunea

lui Alexandru Emilianov asupra bunului imobil ipotecat și anume apartamentul nr.

xxxxx din str. xxxxx, mun. Chișinău. ( f.d. 3-5, 140-143, vol.I)

În argumentarea acțiunii Alexandru Emelianov a menționat că prin contractul de

împrumut cu ipotecă nr. 9069 din 25 august 2014 a transmis Raisei Danșina un

împrumut în sumă de 10 000 euro, pentru un termen de un an de zile. Pentru

rambursarea sumei datoriei în termen Raisa Danșina a ipotecat în favoarea lui

Alexandru Emelianov bunul imobil, apartamentul xxxxx, amplasat în mun. Chișinău,

str. xxxxx. Dreptul de ipotecă a fost înregistrat la organul cadastral.

În legătură cu neonorarea de către Raisa Danșina a obligațiilor și nerestituirea

sumei împrumutului Alexandru Emelianov s-a adresat în instanța de judecată pentru

a-i fi transmis bunul imobil în posesiune. Prin ordonanța judecătorească din data de

03 noiembrie 2017 s-a transmis în posesiunea creditorului garant Alexandru

Emelianov pentru a fi vândut forțat bunul imobil, apartamentul nr. xxxxx amplasat în

mun. Chișinău, str. xxxxx.

Prin procesul-verbal al executorului judecătoresc din 12 ianuarie 2018 s-a

transmis în posesiunea lui Alexandru Emelianov bunul imobil apartamentul nr.

xxxxx, amplasat în mun. Chișinău, str. xxxxx.

1

Reclamantul s-a adresat la IP „Agenția Servicii Publice” cu cerere, prin care a

solicitat înregistrarea dreptului de posesiune asupra apartamentului nr. xxxxx

amplasat în mun. Chișinău, str. xxxxx.

La 27 iunie 2018 IP „Agenția Servicii Publice” a emis decizia prin care a refuzat

înregistrarea bunului imobil și a drepturilor asupra lui, motivându-și decizia pe faptul

că asupra bunului imobil este aplicat sechestru, iar prin respingerea cererii privind

înregistrarea posesiunii asupra bunului imobil, Alexandru Emelianov, în calitate de

creditor ipotecar, nu i-a fost lezat niciunul din drepturile privind vânzarea bunului

ipotecat.

Alexandru Emelianov a mai indicat că ipoteca este un drept real accesoriu care

acordă creditorului ipotecar dreptul de a executa creanța sa în mod prioritar în

comparație cu alți creditori, fiind un drept al creditorului de a primi în posesiune

bunul pentru valorificare.

Prin hotărârea din data de 11 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea declarată de către Alexandru Emelianov

împotriva IP „Agenția Servicii Publice”, terț Raisa Danșina, privind anularea deciziei

din 27 iunie 2018 de refuz în înregistrarea bunului imobil și dreptul asupra lui,

obligarea de a înregistra în Registrul bunurilor imobile posesiunea lui Emilianov

Alexandru asupra bunului imobil ipotecat apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx. (f.d.

169,179-188,vol.I)

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de fond a menționat că prin prisma

pct. 13622 din Instrucțiunea Agenției Relații Funciare și Cadastru nr.112 din 22 iunie

2005 cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor, posesia

poate fi notată de către organul cadastral, fapt ce denotă caracterul permisiv, lăsând la

latitudinea organului cadastral de a efectua această înregistrare, deci nu se impune, ci

se permite notarea posesiei.

Astfel, în baza art. 31, alin. (1), lit. h) din Legea cadastrului bunurilor imobile

nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998 în colaborare cu pct. 27 din Instrucțiunea

Agenției Relații Funciare și Cadastru nr.112 din 22 iunie 2005 cu privire la

înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor, instanța de fond a

concluzionat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, deoarece asupra

bunului imobil litigios sunt notate interdicții, aplicate în baza încheierilor executorilor

judecătorești nr. 016-590/15 din 02 iulie 2015 și nr. 003-809/2016 din 28 aprilie

2016.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 30 iunie 2021 a admis apelul

depus de către Alexandru Emelianov‚ a casat hotărârea din data de 11 iunie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cu emiterea unei noi hotărâri prin care a anulat

decizia IP „Agenția Servicii Publice” din 27 iunie 2018 de refuz în înregistrarea

bunului imobil și dreptul asupra lui, a anulat decizia IP „Agenția Servicii Publice” nr.

11/E/322/2018/45/2018 din 25 iulie 2018 privind menținerea deciziei din 27 iunie

2018, a obligat IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra în Registrul bunurilor

imobile dreptul de posesiune a lui Alexandru Emilianov asupra bunului imobil

ipotecat apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx, mun. Chișinău. ( f.d.5-6,7-28, vol. II)

Instanța de apel în temeiul pct. 13622 din Instrucțiunea Agenției Relații Funciare

și Cadastru nr.112 din 22 iunie 2005 cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a

drepturilor asupra lor, a conchis că pretenția privind notarea dreptului de posesiune a

lui Alexandru Emelianov în Registrul bunurilor imobile este întemeiată, ori actele

justificative și anume ordonanța Judecătoriei Chișinău din 03 noiembrie 2017 și

2

procesul-verbal de transmitere a bunului nr.075-1597/17 din 12 ianuarie 2018 sunt în

vigoare, nefiind supuse contestării de nici o persoană.

Totodată, instanța de apel a menționat că instanța de fond eronat a interpretat că

înregistrarea posesiei este lăsată la latitudinea organului cadastral. În acest sens

instanța de apel a indicat că măsurile de asigurare înregistrate în Registrul bunurilor

imobile vizează interdicția de înstrăinare și reînregistrare a bunului imobil, dar

nicidecum înregistrarea transmiterii în posesiune a bunului către creditorul ipotecar.

Transmiterea în posesiune a bunului imobil creditorului garantat în temeiul exercitării

dreptului de ipotecă nu echivalează cu transmiterea în proprietate a bunului imobil

către creditorul garantat, așa cum nici înregistrarea în Registrul de stat a bunurilor

imobile a transmiterii în posesiune a bunului imobil pentru administrare în temeiul

exercitării dreptului de ipotecă nu echivalează cu reînregistrarea dreptului de

proprietate.

Finalmente instanța de apel a reținut că, în speță, nu există niciun impediment

legal, care să justifice refuzul autorității pârâte la înregistrarea dreptului de posesie,

or, scopul acestor interdicții a fost realizat și epuizat, fapt confirmat în mod

corespunzător de însăși creditorul–ipotecar, iar neînregistrarea dreptului de posesie a

lui Alexandru Emilianov va crea ultimului obstacole la înstrăinarea imobilului din

numele debitorului-ipotecar Raisa Danșina.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs IP „Agenția Servicii Publice”,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

emiterea unei noi hotărâri privind menținerea hotărârii instanței de fond. (f.d. 41-44,

vol.II)

În motivarea recursului IP „Agenția Servicii Publice” a menționat că instanța de

apel a încălcat normele de drept material și a interpretat eronat legea, în special

prevederile art. 31, alin. (1), lit. h) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-

XIII din 25 februarie 1998, ori norma de drept menționată enumeră expres temeiurile

de respingere a cererii de înregistrare, fără a stabili careva excepții pentru

înregistrarea dreptului de posesie, respectiv nu lasă loc de interpretare, ci impune

obligația registratorului de a respinge cererea de înregistrare a posesiei. La caz,

asupra bunului imobil litigios este notată aplicarea interdicțiilor de înstrăinare și

efectuare a modificărilor în Registrul bunurilor imobile, deci registratorul a fost

obligat să respingă cererea de înregistrare a dreptului de posesie a lui Alexandru

Emelianov în Registrul bunurilor imobile.

Autoritatea recurentă a mai menționat că este greșita și concluzia instanței de

apel precum că neînregistrarea dreptului de posesie a lui Alexandru Emilianov va

crea ultimului obstacole la înstrăinarea imobilului din numele debitorului-ipotecar

Raisa Danșina, deoarece Alexandru Emelianov, deținând ordonanța judecătorească

din data de 03 noiembrie 2017 privind transmiterea în posesiune a bunului imobil

pentru a fi vândut, poate vinde bunul ipotecat, în orice moment, fără a înregistra

dreptul de posesiune în Registrul bunurilor imobile.

La 15 octombrie 2021 Alexandru Emelianov a depus referință la recursul

înaintat de către IP „Agenția Servicii Publice”, prin care a solicitat respingerea

recursului. ( f.d. 57-65, vol.II)

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

3

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 30 iunie 2021.

La 13 iulie 2021, în termen, IP „Agenția Servicii Publice” a expediat la adresa

electronică a instanței de apel recursul nemotivat, semnat electronic. (f.d. 29-30,

vol.II)

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din data de 30 iunie 2021 a fost

notificată IP „Agenția Servicii Publice” la 05 august 2021, fapt confirmat prin avizul

de recepție anexat la fila dosarului 37, vol.II.

IP „Agenția Servicii Publice” s-a conformat prevederilor legale și la 02

septembrie 2021 a expediat la adresa electronică a Curții Supreme de Justiție

motivarea recursului, semnată electronic. (f.d. 45-49, vol.II)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

4

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către IP „Agenția Servicii Publice”,

este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5