2ra-811/21 — repunerea în termen, încasarea dublei arvune și a datoriei

2ra-811/21 — repunerea în termen, încasarea dublei arvune și a datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-811/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Lupașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

DECIZIE

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Vizitiu Ana și Vizitiu Igor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vizitiu Ana și

Vizitiu Igor împotriva lui Plopa Mihail cu privire la repunerea în termen, încasarea

dublei arvune și a datoriei,

împotriva deciziei din 08 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Vizitiu Ana și Vizitiu Igor, reprezentați de avocatul Igor

Selchin și a fost menținută hotărârea din 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

constată:

La data de 14 august 2017, Vizitiu Ana și Vizitiu Igor au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Plopa Mihail cu privire la repunerea în termen,

încasarea dublei arvune și a datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că la 22 decembrie 2004 între Vizitiu

Ana și Plopa Mihail a fost încheiat contractul de arvună nr. 7250, autentificat de notarul

Maria Mardari, prin care prima a transmis, iar, pârâtul a primit suma de 11 900 de euro,

în contul sumei contractului de vânzare-cumpărare a clădirii magazinului de produse

industriale, construcție nefinisată situată în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Tudor

Vladimirescu, nr. 44. Părțile au convenit că, contractul de vînzare-cumpărare va fi

întocmit până la data 22 decembrie 2005, iar, prețul vânzării obiectului menționat va

constitui 13 500 de euro.

Au invocat că, atât reclamanta Vizitiu Ana, cât și pârâtul Plopa Mihail, au fost de

acord să încheie contractul de vînzare-cumpărare a imobilului, însă, din motivul că la

acel moment obiectul contractului nu era divizat de întregul bun imobil, vânzătorul

1

neavând toate documentele necesare efectuării tranzacției, părțile au încheiat un

contract de arvună, în urma căruia vânzătorului Plopa Mihail i-a fost transmisă suma de

11 900 de euro, ce constituie 90 % din prețul imobilului conform contractului de

vânzare- cumpărare, cu obligația de a-1 perfecta la data stabilită.

Au precizat că la acel moment, imobilul constituia o construcție nefinisată (doar

31 % finisare) și nu putea fi înregistrat la oficiul teritorial cadastral pentru a fi dat în

exploatare.

Au specificat că, totodată, la 22 decembrie 2004 părțile au încheiat în scris o

înțelegere potrivit căreia în comun urmau să fie pregătite documentele de înstrăinare a

magazinului de produse industriale, inclusiv proiectarea, divizarea terenului și

autorizația în construcție, obligație asumată de către vânzător, dar din contul

cumpărătorului. De asemenea, părțile au convenit asupra condițiilor de finalizare a

construcției, instituirii servituții cu permiterea accesului intimatului prin arca din

dreapta a magazinului care are destinația de garaj, pe un termen de 5 ani.

După încheierea contractului de arvună, începând cu 22 decembrie 2004

reclamanta a intrat de fapt în posesia, folosința imobilului și i-au fost transmise planurile

construcției conform cărora urma să fie construit imobilul. Începând cu această dată,

Vizitiu Ana a suportat toate cheltuielile de construcție a imobilului, care în ziua

încheierii contractului de arvună avea gradul de finisare în proporție de 31 %, iar, în

prezent imobilul constituie gradul de finisare de 74,45 %.

Reclamanții au menționat că, în perioada 22 decembrie 2005 – 27 martie 2009

pârâtul Plopa Mihail amâna încheierea și autentificarea contractului de vânzare-

cumpărare, motivând că nu reușeste să obțină actele pentru înregistrarea dreptului de

proprietate asupra imobilului. Acest fapt se constată cu certitudine în baza:

- acordului adițional nr. 6997 din 21 noiembrie 2005 la contractul de arvună nr.

7250 din 22 decembrie 2004, potrivit căruia la cererea lui Plopa Mihail, părțile au

modificat pct. 2 din contract, modificând astfel termenul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare până la 22 decembrie 2006 (cheltuielile legate de încheierea

acordului fiind suportate de către pârât);

- acordului adițional nr. 7566 din 13 decembrie 2006 la contractul de arvună, prin

care, la cererea pârâtului, termenul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a fost

modificat până la 22 decembrie 2007 (cheltuielile legale de încheierea acordului fiind

suportate de către pârât);

- acordului adițional nr. nr.7660 din 20 decembrie 2007 la contractul de arvună,

prin care, la cererea pârâtului, termenul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a

fost modificat până la 22 decembrie 2008 (cheltuielile legale de încheierea acordului

fiind suportate de către pârât);

- acordului adițional nr. 9335 din 12 decembrie 2008 la contractul de arvună,

potrivit căruia, la cererea pârâtului, termenul încheierii contractului de vînzare-

cumpărare a fost modificat până la 22 decembrie 2009 (cheltuielile legale de încheierea

acordului fiind suportate de către pârât);

2

- acordului adițional nr. 1757 din 12 martie 2009 la contractul de arvună nr. 7250,

prin care termenul a fost modificat până la 27 martie 2009 (cheltuielile legale de

încheierea acordului fiind suportate de către pârât).

Reclamanții au declarat că toate cheltuielile pentru perfectarea actelor au fost

suportate de către Vizitiu Ana.

Au notat că în sfârșit, când părțile au convenit asupra zilei de a se prezenta la biroul

notarului pentru încheierea contractului, pârâtul la biroul notarial a înaintat condiții

suplimentare, conform cărora pretinde o plată suplimentară în valoare de 10 000 de

euro, în schimbul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Cu această condiție

reclamanta nu a fost de acord, considerând-o o simplă estorcare de bani.

Au relevat că la 02 august 2017 s-a inițiat înmânarea cererilor prealabile pârâtului,

prin intermediul executorului judecătoresc Olga Zaharescu, însă, conform constatărilor

executorului din 03 august 2017, din cuvintele vecinilor, pârâtul este peste hotarele țării.

În mod repetat, la 08 august 2017 s-a inițiat înmânarea cererilor prealabile pârâtului prin

intermediul executorului judecătoresc Olga Zaharescu, de această dată cererile fiind

înmânate lui Plopa Mihail.

Cu privire la pretenția de încasare a dublei arvune, reclamanții au menționat că,

prin decizia din 19 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău, irevocabilă la 13 august 2014,

a fost respinsă acțiunea depusă de Vizitiu Ana împotriva lui Plopa Mihail cu privire la

declararea valabilității contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, recunoașterea

dreptului de proprietate asupra imobilului situat în mun. Chișinău, or. Durlești, str. T.

Vladimirescu, 44, încasarea datoriei și dobânzilor de întârziere. În această decizie,

instanța de judecată a indicat că prin decizia irevocabilă din 12 iunie 2013 s-a stabilit

că la caz, urmează a fi aplicată norma legală cu privire la arvună și nu norma ce se referă

la recunoașterea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare.

Astfel, reclamanții au invocat că, în temeiul prevederilor art. 633 alin. (1) din

Codul civil, sunt în drept să solicite încasarea de la pârât a dublei arvuni în sumă de 23

800 de euro.

La fel, în perioada anilor 2004-2005 Vizitiu Igor, aflându-se peste hotare, transfera

pe numele pârâtului mijloace financiare, care urmau a fi învestite în construcția

imobilului situat în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Tudor Vladimirescu, nr. 44, în total

suma de 22 096,51 de euro, care urmează a fi încasată din contul lui Plopa Mihail.

Reclamanții au susținut că acțiunea este înaintată în termen, însă, dacă în instanță

va fi invocată omiterea termenului de prescripție, au solicitat repunerea în termenul de

adresare în instanța judecătorească.

Au solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul Anei Vizitiu a sumei de

23 800 de euro cu titlu de dublă arvună, ce reiese din neexecutarea contractului de

arvună nr. 7250 din 22 decembrie 2004, a taxei de stat 15 169,84 de lei și a cheltuielilor

de asistență juridică – 6000 de lei; încasarea din contul pârâtului în beneficiul lui Vizitiu

Igor a sumei de 22 096,51 de euro cu titlu de datorie și a taxei de stat în sumă de 14

094,79 de lei.

Prin încheierea din 01 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a

fost respinsă cererea reclamanților cu privire la repunerea în termen a acțiunii, a fost

3

admisă excepția de tardivitate formulată de reprezentantul pârâtului Plopa Mihail și a

fost respinsă acțiunea ca fiind tardivă.

Prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

recursul declarat de Vizitiu Ana și Vizitiu Igor, a fost casată încheierea din 01 octombrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și a fost restituită cauza spre rejudecare în

prima instanță.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea Anei Vizitiu cu privire la repunerea în termen a

acțiunii și a fost admisă parțial excepția de tardivitate formulată de Plopa Mihail, fiind

respinsă acțiunea lui Vizitiu Ana împotriva lui Plopa Mihail privind încasarea dublei

arvune în sumă de 23800 de euro, ca tardivă. În rest, cererea privind ridicarea excepției

de tardivitate formulată de Plopa Mihail s-a respins ca neîntemeiată. Acțiunea lui Vizitiu

Igor împotriva lui Plopa Mihail privind încasarea datoriei în suma de 22 096,51 euro a

fost respinsă, ca neîntemeiată. A fost respinsă pretenția lui Plopa Mihail privind

compensarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. S-a încasat în mod solidar de la

Vizitiu Ana și Vizitiu Igor în beneficiul statului suma de 70,10 lei cu titlu de cheltuieli

de judecare a cauzei.

La data de 30 decembrie 2019 Vizitiu Ana și Vizitiu Igor, reprezentați de avocatul

Igor Selchin, au declarat apel împotriva hotărârii din 23 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 08 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Vizitiu Ana și Vizitiu Igor, reprezentați de avocatul Igor Selchin și a

fost menținută hotărârea din 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La data de 04 martie 2021 Vizitiu Ana și Vizitiu Igor au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care

acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului s-a invocat că normele de drept material și procedural au

fost încălcate de către instanța de apel, iar, aprecierea probelor a fost arbitrară.

Au menționat că intimatul la notar a modificat unilateral pct. 1 și 2 din contractul

de arvună, aceste condiții fiind incluse ulterior în scrisoarea lui Plopa Mihail din

02 aprilie 2009, care atestă că pârâtul deja nu dorește să încheie contractul de vînzare-

cumpărare a clădirii magazinului de produse industriale, construcție nefinisată situată

în mun. Chișinău, or. Durlești. str. Tudor Vladimirescu, nr. 44, precum și a terenului

aferent acesteia, majorând esențial și prețul contractual al bunului cu 10 000 de euro,

respectiv, este cert că intimatul a schimbat esențial condițiile tranzacției.

Astfel, recurenții consideră că prin schimbarea condițiilor tranzacției, intimatul

la data de 02 aprilie 2009 a recunoscut dreptul Anei Vizitiu asupra imobilului menționat

în contractul de arvună nr. 7250 după data limită prevăzută în Acordul adițional nr.1757

din 12 martie 2009, prin urmare, termenul tacit este prelungit pe o perioadă

nedeterminată. Deci, prin probele anexate cu certitudine se constată că responsabil

pentru neexecutarea contractului de arvună este intimatul și recurenta, în temeiul art.

4

633 alin. (1) din Codul civil, este în drept să solicite instanței încasarea din contul

acestuia a dublei arvuni de 23 800 de euro.

Recurenții au susținut că, în cadrul cauzelor civile la care face referire instanțele

ierarhic inferioare, Vizitiu Igor nu a fost parte a procesului și nu a fost înaintată o

pretenție cu privire la revendicarea sumelor. Astfel, interpretarea instanței de apel este

contrară unui proces echitabil, or, intimatul a rămas cu bunul imobil, cu arvuna

neîntoarsă și cu toate sumele bănești nerestituite.

Referitor la pretenția cu privire la încasarea de la Mihail Plopa în beneficiul lui

Vizitiu Igor a prejudiciului, au fost invocate aceleași circumstanțe în fapt și în drept

menționate în cererea de chemare în judecată.

Cu privire la termenul de prescripție, recurenții au menționat că la data de 01

martie 2019 au intrat în vigoare modificările la Codul civil, potrivit căruia la art. 391

alin. (1), termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea

intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Reieșind din

modalitatea de calcul a termenului de prescripție, care anterior era de 3 ani, iar de la 01

martie 2019 este un termen special de 10 ani, este ușor sesizabil că dreptul la acțiune

apărut la 11 august 2017 este în continuare aplicabil pînă la data 10 august 2027 pentru

a revendica aceste sume, care sunt patrimoniul recurenților până când nu este achitat de

către intimat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 08 decembrie

2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la adresa poștală a

recurenților la data de 15 ianuarie 2021, precum și la adresa electronică că

reprezentantului acestora, avocatul Selchin Igor la 18 ianuarie 2021 (f.d. 25-26, volumul

III).

Astfel, recursul declarat la data de 04 martie 2021, este în termen.

La 14 aprilie 2021, copia recursului a fost expediat în adresa intimatului Plopa

Mihail, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 66-67, volumul III).

Prin referința depusă la 19 mai 2021, intimatul Plopa Mihail, reprezentat de

avocatul Coban Igor, a solicitat considerarea recursului ca inadmisibil, indicând că este

justă concluzia instanțelor ierarhic inferioare cu privire la momentul începerii curgerii

termenului de prescripție de 3 ani și anume, din data de 28 martie 2009, în interiorul

căruia Vizitiu Ana putea pretinde încălcarea drepturilor sale ce derivă din contractul de

arvună. Reprezentantul intimatului a susținut că neexecutarea obligației asumate prin

arvună se datorează exclusiv recurentei Vizitiu Ana, care, pe lângă faptul că a schimbat

obiectul contractului (recurenții nu mai doreau construirea unui magazin, ci a unei case

de locuit, a mai și refuzat cumpărarea terenului aferent construcției, fapt pentru care

Plopa Mihail a fost în imposibilitate de a-și executa obligațiile asumate prin contractul

de arvună (f.d. 68-77, volumul III).

5

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 16 iunie 2021 a considerat recursul admisibil și a dispus

examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

La 06 iulie 2021 intimatul Plopa Mihail, reprezentat de avocatul Coban Igor, a

depus cerere de completare a referinței, solicitând încetarea procedurii de recurs în

temeiul art. 4451 din Codul de procedură civilă sau respingerea recursului declarat de

Vizitiu Ana și Vizitiu Igor și menținerea deciziei instanței de apel, cu compensarea

cheltuielilor de judecată din contul recurenților în beneficiul intimatului, suportate în

legătură cu examinarea acestui proces (f.d. 80-87, volumul III).

La 02 noiembrie 2021, Plopa Mihail, reprezentat de avocatul Coban Igor, a depus

cerere privind încetarea procedurii de recurs în conformitate cu art. 4451 din Codul de

procedură civilă, deoarece, la caz, este întrunit unul dintre temeiurile prevăzute la art.

433 din Codul de procedură civilă, și anume recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat și obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

respins, cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 22 decembrie

2004, între Vizitiu Ana și Plopa Mihail a fost încheiat contractul de arvună nr. 7250,

autentificat de notarul Maria Mardari, prin care Vizitiu Ana a transmis, iar, Plopa Mihail

a primit suma de 11 900 de euro, echivalentul sumei de 198 873 de lei, conform cursului

valutar al Băncii Naționale a Moldovei în ziua semnării contractului, în contul sumei

contractului de vânzare-cumpărare a clădirii magazinului de produse industriale,

construcție nefinisată situată în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Tudor Vladimirescu,

nr. 44 (f.d. 9, volumul I).

În pct. 2 și 3 din contractul de arvună, părțile au convenit că, contractul de vînzare-

cumpărare va fi întocmit până la data 22 decembrie 2005, iar, prețul vânzării obiectului

menționat va constitui 13 500 de euro.

Conform pct. 4 din contract, Plopa Mihail s-a obligat în caz de nerespectare a

prevederilor contractului să îi restituie Anei Vizitiu suma dublă a arvunei, care va

constituit 23 800 de euro.

Iar, conform pct. 5, în caz de nerespectare a prevederilor contractului, Vizitiu Ana

nu va pretinde la restituirea sumei arvunei achitată lui Plopa Mihail.

Ulterior, în perioada 21 decembrie 2005 – 12 martie 2009 părțile au încheiat

acorduri adiționale la contractul de arvună, modificând punctul 2 din contract ce se

6

referă la termenul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil

(f.d. 11-15, volumul I).

Astfel, prin acordul adițional nr. 6997 din 21 noiembrie 2005 la contractul de

arvună nr. 7250 din 22 decembrie 2004, părțile au modificat termenul încheierii

contractului de vânzare-cumpărare până la 22 decembrie 2006.

Prin acordul adițional nr. 7566 din 13 decembrie 2006 la contractul de arvună,

termenul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a fost modificat până la

22 decembrie 2007.

Conform acordului adițional nr. nr.7660 din 20 decembrie 2007, termenul

încheierii contractului de vînzare-cumpărare a fost stabilit până la 22 decembrie 2008,

iar, potrivit acordului adițional nr. 9335 din 12 decembrie 2008 la contractul de arvună,

termenul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a fost modificat până la

22 decembrie 2009.

În final, prin acordul adițional nr. 1757 din 12 martie 2009, termenul a fost

modificat până la 27 martie 2009, însă, până în prezent, contractul de vânzare-

cumpărare a clădirii magazinului de produse industriale, construcție nefinisată situată

în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Tudor Vladimirescu, nr. 44, nu a fost încheiat.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată la 14 august 2017, Vizitiu Ana și

Vizitiu Igor au solicitat încasarea din contul lui Plopa Mihail în beneficiul Anei Vizitiu

a sumei de 23 800 de euro cu titlu de dublă arvună, ca urmare a neexecutării de către

pârât a contractului de arvună nr. 7250 din 22 decembrie 2004, a taxei de stat în mărime

de 15 169,84 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică – 6000 de lei, precum și

încasarea din contul lui Plopa Mihail în beneficiul lui Vizitiu Igor a sumei de 22 096,51

de euro cu titlu de datorie (cheltuieli suportate pentru construcția imobilului) și a taxei

de stat în sumă de 14 094,79 de lei.

Totodată, Vizitiu Ana și Vizitiu Igor au susținut că acțiunea este înaintată în

termenul prevăzut de lege, însă, în cazul în care va fi invocată omiterea termenului de

prescripție, au solicitat repunerea în termenul de adresare în instanța judecătorească.

Pe parcursul examinării cauzei, Plopa Mihail a invocat omiterea termenului la

înaintarea acțiunii, menționând că termenul a început să curgă la 28 martie 2009 și a

expirat la 28 martie 2012.

Prima instanță, fiind învestită cu examinarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

netemeiniciei cererii Anei Vizitiu cu privire la repunerea în termen a acțiunii și a admis

parțial excepția de tardivitate formulată de Plopa Mihail, fiind respinsă acțiunea Anei

Vizitiu cu privire la încasarea dublei arvune în sumă de 23800 de euro, ca tardivă, iar,

acțiunea lui Vizitiu Igor cu privire la încasarea datoriei în sumă de 22 096,51 euro și a

cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată. Totodată, s-a încasat în mod

solidar de la Vizitiu Ana și Vizitiu Igor în beneficiul statului suma de 70,10 lei cu titlu

de cheltuieli de judecare a cauzei.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

Vizitiu Ana și Vizitiu Igor, reprezentați de avocatul Igor Selchin, a ajuns la concluzia

netemeiniciei acestuia, menținând hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o

întemeiată și legală.

7

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare ce

guvernează raportul litigios, consideră că decizia instanței de apel este întemeiată și

legală.

Conform art. 267 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei

acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 272 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.

Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să

fie prezentate documentele respective etc.).

Reieșind din normele de drept citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră întemeiată concluzia

instanțelor ierarhic inferioare cu privire la respingerea cererii Anei Vizitiu cu privire la

repunerea în termen și respingerea acțiunii depusă de Ana Vizitiu cu privire la încasarea

dublei arvune în sumă de 23800 de euro, ca fiind depusă cu omiterea termenului general

de prescripție.

Or, dreptul la acțiune al Anei Vizitiu a început să curgă din data de

27 martie 2009, când a expirat termenul limită pentru încheierea contractului de vînzare-

cumpărare, stabilit de către părți prin acordul adițional la contractul de arvună din

12 martie 2009.

Nu poate reținut argumentul invocat de recurentă precum că termenul de 3 ani

urmează a fi calculat din ziua înmânării cererii prealabile și anume din 08 august 2017,

or, art. 272 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019) prevede în mod

expres că dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle

despre încălcarea dreptului.

La fel, nu poate fi reținut nici argumentul invocat în recurs precum că, în speță,

ar fi aplicabile prevederile art. 392 alin. (2) lit. a) din Codul civil (în vigoare din 01

martie 2019), conform cărora se prescriu în termen de 10 ani acțiunile privind drepturile

reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de

prescripție. Or, termenul de prescripție stabilit de această normă se aplică față de

drepturile reale, care potrivit art. 454 din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019)

sunt dreptul de proprietate și drepturile reale limitate - uzufruct, uz, abitație, superficie,

servitute, drepturile reale de garanție, inclusiv gajul și ipoteca, alte drepturi cărora prin

lege le este atribuit în mod expres acest caracter.

8

Pe când la caz, obiectul dedus judecății constă în încasarea sumei de 23 800 de

euro cu titlu de dublul arvunei ce reiese din neexecutarea contractului de arvună nr.

7250 din 22 decembrie 2004 și nu este litigiu ce decurge din apărarea drepturilor reale.

Totodată, deși recurenta Vizitiu Ana a solicitat, în temeiul art. 116 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, repunerea în termen a acțiunii, totuși, în acest sens nu a

prezentat probe care să justifice omiterea termenului de prescripție, în speță nefiind

identificate circumstanțe care ar împiedica recurenta să-și exercite drepturile

procedurale.

Cu referire la acțiunea lui Vizitiu Igor cu privire la încasarea datoriei în sumă de

22 096,51 euro și a cheltuielilor de judecată, instanța de recurs reține următoarele.

Conform art. 512 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), În

virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în

a da, a face sau a nu face.

Conform art. 514 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), obligațiile

se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le

produce în condițiile legii.

Potrivit art. 572 alin. (2) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credință, la locul și în

momentul stabilit.

Potrivit art. 575 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), în

cazul în care termenul de executare a obligației nu este determinat și nici nu rezultă din

natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricând executarea ei, iar debitorul

este îndreptățit să o execute oricând. Dacă datoria de a executa imediat nu rezultă din

lege, contract sau din natura obligației, debitorul trebuie să execute obligația în termen

de 7 zile din momentul cererii creditorului.

Din materialele cauzei rezultă că, între Vizitiu Igor și Plopa Mihail nu există

raporturi contractuale, respectiv, părțile nu au determinat termenul de executare a

obligației de restituire a sumelor pretinse cu titlu de datorie, astfel, obligația nu rezultă

din lege sau contract.

Prin urmare, instanțele ierarhic inferioare întemeiat au conchis că dreptul la

acțiune al lui Vizitiu Igor s-a născut la data expirării termenului acordat în somația de

restituire benevolă a sumei pretinse cu titlu de datorie, adică începând cu data de

11 august 2017, acțiunea lui Vizitiu Igor fiind depusă în interiorul termenului de

prescripție stabilit de lege.

În susținerea pretenției cu privire la încasarea sumei de 22 096,51 euro cu titlu de

cheltuieli suportate pentru construcția imobilului, Vizitiu Igor a prezentat următoarele

acte de efectuare a transferurilor bancare: dispoziția de plată din 14 aprilie 2005 în sumă

de 1400 euro, dispoziția de plată din 11 martie 2005 în sumă de 3215,49 euro, dispoziția

de plată din 24 mai 2005 în sumă de 1520 euro, dispoziția de plată din 12 iulie 2005 în

sumă de 3 450 euro, dispoziția de plată din 07 iulie 2006 în sumă de 6040 euro,

dispoziția de plată din 18 ianuarie 2006 în sumă de 3000 euro, dispoziția de plată din

20 septembrie 2005 în sumă de 4500 euro și dispoziția de plată din 15 noiembrie 2005

9

în sumă de 3535 euro, în mărime totală de 26 660 euro, beneficiarul fiind pârâtul Plopa

Mihail (f.d. 16-32, volumul I).

Materialele cauzei atestă că anterior, la 27 mai 2009 Vizitiu Ana s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Plopa Mihail, solicitând repunerea în

termen, declararea valabilității contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în

mun. Chișinău, or. Durlești, str. Tudor Vladimirescu, 44, recunoașterea dreptului ei de

proprietate asupra acestui imobil și încasarea sumelor de 7965 de euro și 900 de dolari

SUA.

Prin decizia din 19 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău, irevocabilă la

13 august 2014, a fost admis apelul declarat de Plopa Mihail și a fost casată hotărârea

din 12 mai 2010 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, fiind emisă o hotărâre nouă,

prin care acțiunea depusă de Vizitiu Ana a fost respinsă integral (f.d. 73-83, volumul I).

În decizia din 19 martie 2014, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor

de transfer al banilor, Vizitiu Ana a transferat pe numele lui Plopa Mihail la data de

11 martie 2005 - suma de 3200 de euro; la 14 aprilie 2005 – 1400 de euro; la 24 mai

2005 - 1520 de euro; la 12 iulie 2005 - 3450 de euro; la 22 septembrie 2005 - 4500 de

euro; la 15 noiembrie 2005 - 3535 de euro, la 18 ianuarie 2006 – 3000 de euro; la 07

iulie 2006 - 6040 euro, în total Vizitiu Ana a transferat lui Plopa Mihail suma de 26 645

de euro.

Totodată, instanța de apel a reținut că prin cererea de chemare în judecată

modificată, Vizitiu Ana recunoaște că Plopa Mihail a achitat o parte din datorii și

anume: suma de 3200 euro și 1100 dolari SUA pe care a primit-o cu împrumut conform

recipisei din 11 martie 2005, suma de 10 400 de euro care a fost acordată fiului Vizitiu

Adrian, suma de 2600 de euro care a fost cheltuită de Plopa Mihail pentru construcția

brâului din beton, de 200 de euro transmisă de Plopa Mihail cumnatei Anei Vizitiu, 200

de euro transmisă de Plopa Mihail soacrei Anei Vizitiu și suma de 2080 de euro

transmisă de Plopa Mihail unei persoane apropiate Anei Vizitiu. În total, Vizitiu Ana

recunoaște că Plopa Mihail a achitat (valorificat) 18 680 de euro și 1100 de dolari SUA

din sumele datorate.

Instanța de judecată a mai constatat în decizia din 19 martie 2014 că, stabilind

autenticitatea înscrisurilor conținute în caietele anexate la dosar, Vizitiu Adrian (fiul

Anei Vizitiu) a primit de la Plopa Mihail, pentru efectuarea lucrărilor de construcție,

următoarele sume de bani: 850 de euro, 1500 euro și 4000 Euro. Ținînd cont de faptul

că banii transmiși de Plopa Mihail lui Vizitiu Adrian au fost folosiți pentru efectuarea

lucrărilor de construcție, adică folosiți în interes familiar, instanța de judecată a

considerat că sumele respective au profitat creditorului Vizitiu Ana și în conformitate

cu prevederile art. 579 alin. (2) din Codul civil, urmează a fi considerate ca o executare

a obligațiilor față de Vizitiu Ana care antrenează stingerea obligației lui Plopa Mihail

față de Vizitiu Ana în sumă de 6350 euro.

În afară de aceasta, instanța de judecată a constatat că Plopa Mihail a suportat din

cont propriu cheltuieli pentru formarea bunului imobil în sumă de 2000 de lei; cheltuieli

legate de executarea lucrărilor cadastrale în sumă de 2774 lei; cheltuieli legate de

efectuarea lucrărilor de construcție a casei litigioase în sumă de 86 448 lei; cheltuieli

10

pentru achitarea energiei electrice în procesul de construcție - în sumă de 1068 lei, în

total 92 290 lei.

În concluzie, în decizia din 19 martie 2014, Curtea de Apel Chișinău a indicat că,

din suma datoriei confirmate de 26 645 euro pe care Plopa Mihail o are față de Vizitiu

Ana, urmează a fi scăzută suma de 18680 euro și 1100 dolari SUA (echivalentul a 819

euro conform cursului oficial de schimb din data de 11 martie 2005), pe care Vizitiu

Ana prin cererea de chemare în judecată modificată recunoaște că le-a primit de la Plopa

Mihail, precum și suma de 6350 euro pe care Plopa Mihail a transmis-o lui Vizitiu

Adrian pentru efectuarea lucrărilor de construcție și suma de 92290 lei, pe care Plopa

Mihail a cheltuit-o din cont propriu pentru achitarea diverselor lucrări efectuate la casa

litigioasă. Astfel, din probele administrate, instanța a constatat că Plopa Mihail a stins

pe deplin datoria de 26645 euro și chiar din mijloace proprii a finanțat o parte din

lucrările de construcție.

În conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă

soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt

obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu

pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Date fiind cele relevate, la caz, instanțele ierarhic inferioare întemeiat au conchis

că recurentul Vizitiu Igor pretinde la încasarea din contul lui Plopa Mihail a sumei de

22 096,51 euro în baza unor probe care au fost deja supuse analizei în cadrul procesului

judiciar la acțiunea lui Ana Vizitiu împotriva lui Mihail Plopa cu privire la

recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare, recunoașterea dreptului

de proprietate, încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere, inițiat de către soția

recurentului Vizitiu Igor la 27 mai 2009.

Conform art. 522 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), dacă doi

sau mai mulți creditori au dreptul să pretindă la o prestație în așa fel încât fiecare să

poată pretinde la întreaga prestație, iar, prestația făcută unuia dintre creditori eliberează

debitorul, atunci creanța lor este solidară.

Conform art. 525 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), executarea

integrală a obligației față de unul din creditorii solidari exonerează debitorul de

executarea obligației față de ceilalți creditori.

Atât în cererea de apel, cât și în cererea de recurs, Vizitiu Igor a invocat că litigiul

enunțat a fost între alte părți, iar, dânsul nu a fost atras în acel proces judiciar, motiv

pentru care constatările expuse în hotărârile judecătorești irevocabile nu îi sunt

opozabile.

În acest sens, instanța de recurs reține că, în cadrul examinării cauzei, Vizitiu Igor

a declarat că mijloacele bănești reprezintă venitul obținut de acesta din activitatea în

Republica Italiană și respectiv, au fost folosiți în interes familial, fiind transferați în

contul intimatului în Republica Moldova în vederea onorării angajamentelor asumate

de soția Vizitiu Ana în raport cu Plopa Mihail, având o speranță legitimă de a dezvolta

pe viitor o afacere de familie.

11

În acest context, Vizitiu Igor a confirmat că a cunoscut despre inițierea de către

soția sa Vizitiu Ana a unei acțiuni în justiție împotriva lui Plopa Mihail, a cunoscut

obiectul litigiului, precum și rezultatul final al procesului în cauză. Însă, recurentul nu

și-a manifestat interesul de a interveni în cadrul procesului anterior, iar, după

pronunțarea unei soluții irevocabile nu a formulat o cerere de revizuire a deciziei din

19 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că, în cauza civilă examinată anterior, s-a stabilit că banii

transmiși au fost folosiți în interes familial și că de sumele respective a profitat

creditorul Vizitiu Ana.

Prin urmare, în circumstanțele în care datoria pretinsă de către Vizitiu Igor în

mărime de 22 096,51 de euro reprezintă o proprietate în devălmășie, iar, în virtutea

autorității lucrului judecat, care stabilește că Plopa Mihail a stins pe deplin datoria pe

care o avea față de Vizitiu Ana, soția lui Vizitiu Igor, respectiv executată și în raport cu

ultimul, Colegiul civil reține ca întemeiată concluzia instanțelor ierarhic inferioare, care

au respins această pretenție ca neîntemeiată.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de Vizitiu Ana și Vizitiu Igor.

Se menține decizia din 08 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de către Vizitiu Ana și Vizitiu Igor împotriva lui Plopa

Mihail cu privire la repunerea în termen, încasarea dublei arvune și a datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

12