2ra-1610/21 — cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori si încasarea pensiei de întretinere a copiilor minori

2ra-1610/21 — cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori si încasarea pensiei de întretinere a copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

,Dosarul nr. 2ra-1610/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion Gușan,

reprezentat de avocatul Ion Pruteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ala Gușan

împotriva lui Ion Gușan, intervenienți accesorii Direcția Generală Asistență Socială și

Protecția Familiei Telenești și Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.

Buiucani, mun. Chișinău cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului

copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori,

împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ion Gușan, și menținută hotărârea din 25 ianuarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 10 septembrie 2020, Ala Gușan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Gușan, intervenienți accesorii DASPF Telenești și DPDC

sect.Buiucani, mun. Chișinău cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea

domiciliului copiilor minori.

La 02 noiembrie 2020, Ala Gușan, reprezentată de avocatul Gheorghe Ionaș a

depus cerere cu privire la concretizarea cerințelor, solicitând și încasarea pensiei de

întreținere a copiilor minori.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, la 06 februarie 2015, a încheiat

căsătoria cu pârâtul Ion Gușan, înregistrată de Primăria satului XXXXX, raionul

XXXXX, iar din căsătoria cu ultimul în comun au doi copii minori și anume:

XXXXX și XXXXX.

De asemenea, a indicat reclamanta că, la începutul căsniciei, relațiile dintre ei

erau bune, însă în timp relațiile s-au înrăutățit din cauza neînțelegerilor și certurilor.

Incompatibilitatea caracterelor și viziunilor contrare asupra modului și principiilor de

conviețuire au format convingerea fermă despre imposibilitatea păstrării familiei.

A relevat reclamanta că, copiii locuiesc împreună cu dînsa, și sunt stabiliți la

părinții ei în raionul XXXXX, satul XXXXX, astfel, a solicitat stabilirea domiciliului

copiilor minori, XXXXX și XXXXX, la domiciliul său.

1

Cu referire la pretenția de încasare a pensiei pentru întreținerea a copiilor

minori, a menționat reclamanta că, cuantumul solicitat – 3000 de lei pentru fiecare

copil sunt suficienți pentru asigurarea intereselor copiilor și posibilitatea de a

beneficia de studii și servicii medicale, precum și alte activități strict necesare.

A solicitat reclamanta Ala Gușan, în urma acțiunii și concretizării acesteia,

desfacerea căsătoriei încheiată cu Ion Gușan și înregistrată la 06 februarie 2015 de

Primăria satului XXXXX, raionul XXXXX, actul de căsătorie nr.XX, stabilirea

domiciliului copiilor minori XXXXX și XXXXX cu mama Ala Gușan, încasarea de

la Ion Gușan a pensiei pentru întreținerea copiilor minori în mărime fixă, a cîte 3000

de lei pentru fiecare copil, lunar, începînd cu data depunerii acțiunii și pînă la

atingerea majoratului.

Prin hotărârea din 25 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Ala Gușan. A fost desfăcută căsătoria încheiată

între Ion Gușan și Ala Gușan (anterior Ojog), înregistrată la data de 06 februarie 2015

de Primăria satului XXXXX, raionul XXXXX, actul de căsătorie nr.XX. Pentru

înregistrarea desfacerii căsătoriei a fost încasat de la Ion Gușan în beneficiul statului

taxa de stat în mărime de 1000 % din unitatea convențională, ceea ce constituie 200

de lei. Ala Gușan a fost scutită de la plata taxei de stat. A fost stabilit domiciliul

copiilor minori XXXXX, născută XXXXX și XXXXX, născut XXXXX, cu mama

Ala Gușan. A fost încasat de la Ion Gușan în beneficiul Alei Gușan pensia pentru

întreținerea copiilor minori XXXXX, născută XXXXX și XXXXX, născut XXXXX,

în mărime fixă, a cîte 2000 de lei pentru fiecare copil, lunar, începînd cu data

adresării în instanță – 10 septembrie 2020 și pînă la atingerea majoratului de către

copii. A fost încasat de la Ion Gușan în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

1440 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 16 februarie 2021, Ion Gușan,

reprezentat de avocatul Ion Pruteanu a declarat apel împotriva hotărîrii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri de dispunere a încasării din contul lui Ion Gușan a pensiei

de întreținere a copiilor minori în mărime de 1/3 din salariu, sau într-o sumă bănească

fixă a câte 946,70 de lei plătită lunar pentru fiecare copil.

Prin decizia din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel declarată de Ion Gușan, reprezentat de avocatul Ion Pruteanu și a fost

menținută hotărârea din 25 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel aplicând prevederile art.58 alin. (1), art.

76 alin.(1) și (2) din Codul familie, precum și prevederile art. 18 alin. (2) din Legea

privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994, cît și prevederile art.

18 alin. (1) din Convenția internațională din 20 noiembrie 1989 cu privire la

drepturile copilului, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, a

reținut că, prima instanță just a concluzionat faptul că, la caz urmează a dispune

încasarea de la Gușan Ion a pensiei pentru întreținerea copiilor minori XXXXX,

născută XXXXX și XXXXX, născut XXXXX, în mărime de 2000 de lei pentru

fiecare copil, reieșind din circumstanțele cauzei, ținând cont în acest sens de

condițiile de dezvoltare a unui copil în mediul urban, precum și posibilitățile și

situația materială a părinților. De altfel, starea materială reprezintă situația socio-

economică a părintelui determinantă pentru întreținerea unei vieți decente pasibile

stabilirii în rezultatul identificării tuturor bunurilor imobile și mobile deținute în

2

proprietate, a veniturilor obținute din activități generatoare de profit, precum și a

factorilor ce influențează nemijlocit aspectul economic al persoanei.

În speță, instanța de apel a menționat că, apelantul pretinde adjudecarea pensiei

de întreținere în cuantum de 1/3 din toate veniturile sau 946,70 de lei, pentru fiecare

copil, pe motiv că ultimul nu dispune de venituri suficiente, având un salariu lunar

brut de 3400 de lei (f.d. 63), precum și faptul că, ultimul este împrumutător în cadrul

unor contracte de credit bancar cu BC „Moldindconbank” SA. (f.d. 64)

La caz, instanța de apel accentuiează faptul că, deși Ion Gușan pretinde că, are

un salariu în mărime de 3400 de lei, fiind angajat în calitate de conducător auto la

SRL „Vicoliv Grup”, ultimul nu a prezentat careva probe referitor la faptul că aceasta

este unica sa sursă de venit, or, este inexplicabil faptul că având atare venituri, Gușan

Ion achită ratele lunare pentru contractele de credit nr. 22/20 din 11 februarie 2020 și

217/20 din 02 noiembrie 2020 și în același timp ultimul este disponibil să achite

pentru fiecare dintre copii câte 946,70 lei, or sumând aceste cifre, se constată că

acestea de fapt depășesc salariul declarat de către apelant în fața instanței de apel.

În altă ordine de idei, instanța de apel a reținut că, 1/3 din venitul net al

apelantului (2677,84 de lei), reprezintă 892,13 de lei, sau alternativa propusă de

ultimul în sumă 946,70 de lei pentru fiecare copil, care reprezintă niște sume evident

diminuate și nerezonabile chiar și în raport cu datele Biroului Național de Statistică al

Republicii Moldova privind minimul de existență al copiilor cu vârsta între 1-6 ani

pentru orașele mari, care este într-o mărime de 2045,3 de lei, iar raportând această

sumă la unul din părinți, ar ieși suma de 1022,65 de lei, nemaivorbind de faptul că

aceste sume reflectate de către Biroul National de Statistică, nu pot fi considerate ca

satisfăcătoare și destule pentru un trai plin de decență a copiilor, pentru a fi puse pe

seama ambilor părinți, în mod egal.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reținut că, datele statistice descriu

minimul de existență pentru un copil în vârstă de 1-6 ani, or, esența creșterii și

îngrijirii unui copil în opinia instanței nu poate fi limitată doar la minimul de

existență. Totodată, instanța de apel a conchis că, informația de la Biroul Național de

Statistică nu are un caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată la stabilirea

cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor, aceasta având un caracter de

reper, de recomandare, respectiv, aceasta se stabilește în funcție de interesele

copilului și posibilitățile economice ale ambilor părinți, locul de muncă al acestora,

ocupația lor, precum și faptul cu cine din părinți au rămas stabiliți cu traiul copiii

minori.

Or, fiind stabilit locul de trai a copilului minor cu mama, în mod evident, aceasta

contribuie la creșterea, educația și întreținerea copiilor, atât în plan material, cât și

psihologic, moral, respectiv instanța de apel a considerat că, prin dispunerea achitării

pensiei de întreținere a copilului minor în cuantumul stabilit de prima instanță, nu se

încalcă careva drepturi ale apelantului-pârât.

Instanța de apel a mai reținut că, deși apelantul-pârât pretinde că, veniturile sale

sunt disproporționale sumei pensiei de întreținere adjudecate de instanța de judecată,

prezentând adeverința de salariu nr. 4 din 12 februarie 2021 eliberată de SRL

„Vicoliv Grup” și certificatul nr. 106 din 11 februarie 2021 eliberat de BC

„Moldindconbank” SA, instanța de apel a notat că, aceste înscrisuri nu pot sta la baza

micșorării cuantumului pensiei de întreținere al copiilor minori, or, acest fapt ar putea

3

leza grav drepturile copiilor apelantului-pârât și ar duce la reprimarea intereselor

acestora în raport cu părinții.

Mai mult decît atît, instanța de apel a conchis că, cuantumul veniturilor

apelantului nu constituie un temei suficient pentru reducerea drastică a întreținerii

copilului minor, dealtfel deși este în sarcina ambilor părinți creșterea și educarea

copiilor, acest fapt nu se poate prezuma doar la asigurarea nivelului minim de viață

pentru copilul minor.

A notat instanța de apel că, indiferent de situația în care se află părinții, aceștia

au obligația de a întreprinde toate măsurile în vedere asigurării întreținerii copiilor

săi, iar materialele prezentei pricini nu denotă la etapa actuală existența temeiurilor

pentru micșorarea pensiei de întreținere.

La 26 august 2021, Ion Gușan, reprezentat de avocatul Ion Pruteanu a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea integrală a deciziei din

23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău și parțială a hotărîrii din 25 ianuarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea încasării pensiei de întreținere a

copiilor minori și în această parte pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

dispusă încasarea lunar de la Ion Gușan, a pensiei de întreținere a copiilor minori

XXXXX și XXXXX în mărime de 1/3 din salariul și/sau din alte venituri ale acestuia

sau într-o sumă bănească fixă a cîte 946,70 de lei plătită lunar pentru fiecare copil,

începînd cu data de 10 septembrie 2020 și pînă la atingerea majoratului de ultimii.

În motivarea recursului s-a indicat că, soluția instanței de apel în sensul adoptat

rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 23 iunie 2021 și a

expediat copia deciziei participanților la proces la 30 iulie 2021 (f.d.89-90). Prin

urmare, cererea de recurs declarată la 26 august 2021 se consideră depusă în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 24 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat intimaților

copia recursului și i-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acesteia.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu au parvenit referințele intimaților

prin care să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

4

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion Gușan,

reprezentat de avocatul Ion Pruteanu, în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 din Codul de procedură civilă

și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a

II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Acest fapt denotă

caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt

al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv

al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate

în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

5

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Ion Gușan, reprezentat de avocatul Ion Pruteanu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Ion Gușan, reprezentat de avocatul Ion Pruteanu, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6