2rac-243/21 — Încasarea datoriei, declararea nulitătii actelor juridice

Dosarul nr. 2rac–243/21 Prima instanță: Judecătoria Bălți (sediul central), (jud. V. Pădurari) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă) Î N C H E I E R E 03 noiembrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL ”Povivailo și Compania”, reprezentată de avocatul Pleșca Iulian, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC ”Izoterma-Prim” SRL împotriva SRL ”Povivailo și Compania” cu privire la încasarea datoriei și cererea reconvențională înaintată de SRL ”Povivailo și Compania” împotriva SC ”Izoterma-Prim” SRL cu privire la declararea nulității actului juridic, împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de SRL ”Povivailo și Compania” și menținută hotărârea din 24 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți (sediul central), con st ată: La 10 iulie 2018, SC ”Izoterma-Prim” SRL s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Povivailo și Compania” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că potrivit Contractului de locațiune nr. 12/2015 din 02 ianuarie 2015, SC ”Izoterma-Prim” SRL, în calitate de Locator a transmis în adresa SRL ”Povivailo și Compania” în calitate de Locatar următoarele bunuri: oficiul - 13 m2 și depozitul - 40 m2 situate pe adresa or.Biruința, r-nul Sîngerei. Potrivit punctului 2.3 al respectivului contract plata pentru locațiune se achită de către Locatar pentru fiecare luna prin virament până la data de 20 a lunii premergătoare a lunii pentru care se efectuează plata. În baza facturilor fiscale FB 7725306 din 31 iulie 2015, FB 7725307 din 31 februarie 2015, FB 7725326 din 30 septembrie 2015, FB 7725342 din 31 octombrie 1 2015, SC ”Izoterma-Prim” SRL a livrat, iar SRL ”Povivailo și Compania” a recepționat, servicii de locațiune a oficiului și depozitului.

Contrar obligațiunilor asumate, prin neachitarea în termen a chiriei SRL ”Povivailo și Compania” a creat față de SC ”Izoterma-Prim” SRL o datorie în sumă de 70 421,30 lei. Întru soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară, prin reclamația din 02 mai 2018 adresată SRL ”Povivailo și Compania” și recepționată de ultima la 08 iunie 2018, acesta a fost somat să achite datoria existentă la acea dată. Însă, SRL ”Povivailo și Compania” așa și nu a întreprins careva acțiuni în vederea stingerii datoriei. În instanță a solicitat încasarea din contul SRL ”Povivailo și Compania” în beneficiul SC ”Izoterma-Prim” SRL datoria în sumă de 70421,03 lei și a cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stata în sumă de 2113 lei și cheltuieli pentru asistența juridică.

La 30 ianuarie 2020, SRL ”Povivailo și Compania” a fost depusă cerere de chemare în judecată reconvențională, prin care a solicitat declararea nulității contractului de locațiune nr. 12/2015 din 02 ianuarie 2015 încheiat între SC ”Izoterma-Prim” SRL și SRL ”Povivailo și Compania”. În motivarea cererii reconvenționale a declarat că, la 02 ianuarie 2015, nu a fost încheiată și semnată nici o tranzacție cu SRL ”Izoterma-Prim” nici actul juridic/tranzacția: Contractul de locațiune nr.12/2015 din 02 ianuarie 2015, nu a fost semnat și/sau încheiat.

Valabilitatea acestui act juridic este afectată din cauza existenței cumulative a mai multor circumstanțe, și anume: lipsa necesității de a fi închiriat un careva spațiu comercial pe parcursul anului 2015; lipsa unei simple întâlniri la 02 ianuarie 2015 dintre administratorii întreprinderilor; lipsa negocierilor și a angajamentelor din partea SRL ”Povivailo și Compania” de a închiria careva spații comerciale; lipsa deciziei fondatorului SRL ”Povivailo și Compania” privind arenda acestor spații comerciale; SRL ”Povivailo și Compania” era asistată de serviciile de contabilitate prestate de Gheorghiță Ghenadie care deținea a facsimilul cu semnătura administratorului SRL ”Povivailo și Compania”, și aplicarea acesteia pe diferite acte juridice, contabile; accesul nelimitat al lui Gheorghiță Ghenadie (bazat pe încrederea avută în el) la activitatea companiei; inducerea în eroare de către Gheorghiță Ghenadie a noului fondator și administrator al SRL ”Povivailo și Compania”, la semnarea mai multor acte juridice ca reprezentant al acestei companii (la preluarea administrării acesteia) sub pretextul predării-primirii actelor de contabilitate ale societății comerciale, în legătură cu concedierea lui Gheorghiță Ghenadie;

în perioada lunilor decembrie 2015 - ianuarie 2016 au loc modificări în lista fondatorului și a directorului SRL ”Povivailo și Compania” și anume: Vasile Povivailo vinde cota-parte de 100% în capitalul social al companiei, tatălui său Vasile Povivailo; lipsa semnăturii directorului SRL ”Povivailo și Compania” pe 2 acest act juridic viciat; absența unei procuri din partea directorului Vasile Povivailo, privind acordarea împuternicirilor tatălui său Vasile Povivailo, la semnarea actului juridic viciat și faptul că până la 13 ianuarie 2016 Vasile Povivailo (tatăl), nu a activat sub nici o formă în cadrul SRL ”Povivailo și Compania”. Prin hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Bălți (sediul central), cererea de chemare în judecată depusă de către SC ”Izoterma-Prim” SRL împotriva SRL ”Povivailo și Compania” cu privire la încasarea datoriei a fost admisă integral.

A fost încasată de la SRL ”Povivailo și Compania” în beneficiul SC ”Izoterma- Prim” SRL suma datoriei în mărime de 70 421,03 lei, și cheltuielile de judecată în mărime de 2113 lei. A fost respinsă acțiunea la cererea reconvențională depusă de SRL ”Povivailo și Compania” împotriva SC ”Izoterma-Prim” SRL cu privire la declararea nulității actului juridic. Prin decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de apel declarată de SRL ”Povivailo și Compania” și menținută hotărârea din 24 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți (sediul central).

Pentru a decide astfel instanțele au reținut în hotărârile sale că potrivit răspunsului nr. 5 din 19 iunie 2018 SRL ”Povivailo și Compania” a recunoscut datoria în mărime de 70 421,03 lei, anexând la răspuns și act de verificare a decontărilor reciproce, cu semnătura și ștampila umedă al SRL ”Povivailo și Compania”, actul respectiv nu a fost contestat și reprezintă în sensul Codului civil o declarație scrisă de recunoaștere a obligației. Cu referire la acțiunea reconvențională au reținut că la materialele cauzei lipsesc în original actele care se solicită de a fi declarate nule și anume: Contractul de locațiune nr. 12/2015 din 02 ianuarie 2015, fiind prezentată doar copia acestuia, iar încercările instanței de judecată de a obține acest act juridic de la Procuratura or.

Sîngerei, nu s-au soldat cu succes. La 23 august 2021 (prin oficiul poștal), SRL ”Povivailo și Compania”, reprezentată de avocatul Pleșca Iulian, a contestat cu recurs decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie respinsă, iar acțiunea reconvențională să fie admisă. În motivarea recursului au invocat faptul că la emiterea deciziei instanța nu a aplicat legea care trebuie să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuie să fie aplicată, a interpretat eronat legea, iar aprecierea probelor a fost una arbitrară. La 29 octombrie 2021 (prin poștă electronică), SC ”Izoterma-Prim” SRL, reprezentată de avocatul Cornieț Nicolae, a depus o referință la recursul declarat de către SRL ”Povivailo și Compania”, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se 3 declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 17 iunie 2021, expediată părților la 27 iulie 2021, recepționată de recurentă la 17 august 2021. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SRL ”Povivailo și Compania”, reprezentată de avocatul Pleșca Iulian, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SRL ”Povivailo și Compania”, reprezentată de avocatul Pleșca Iulian, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de 4 legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de către SRL ”Povivailo și Compania”, reprezentată de avocatul Pleșca Iulian. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL ”Povivailo și Compania”, reprezentată de avocatul Pleșca Iulian. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5