2ra-1455/21 — cu privire la obligarea de a elibera informatia si incasarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-1455/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Enprod”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Alcaz împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Enprod” cu privire la obligarea de a elibera

informația și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Enprod”, apelul

incident declarat de Nicolae Alcaz și menținută hotărârea din 11 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 20 iulie 2018, Nicolae Alcaz a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Enprod” cu privire la obligarea de a elibera informația și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că potrivit extrasului din Registrul de stat al

persoanelor juridice, dânsul deține calitatea de fondator și asociat al SRL „Enprod”.

Astfel, în calitate de asociat al SRL „Enprod”, are dreptul de a fi informat

despre activitatea întreprinderii și în acest sens, la 14 martie 2018, s-a adresat cu o

cerere către SRL „Enprod”, solicitând prezentarea contractelor cu agenții economici

pentru care întreprinderea oferă servicii de lucru în lohn și anume coaserea hainelor,

de la înființare și până la momentul în care a înaintat cererea, prezentarea comenzilor

lucrate începând cu data de 1 ianuarie 2018, prezentarea comenzilor aflate în curs de

executare, precum și a informației cu privire la viitoarele comenzi care urmează a fi

executate.

Tot la 14 martie 2018, a solicitat să fie informat dacă SRL „Enprod” are adresă

de e-mail oficială, care să fie utilizată pentru corespondență cu alți agenți economici

și cu instituțiile de stat, dacă agenții economici au fost informați despre adresa de e-

mail și dacă aceasta există, să îi fie comunicată inclusiv și parola de acces la ea,

pentru a putea accesa poșta electronică de lucru, iar în cazul inexistenței unei adrese

1

de e-mail, să fie creată și comunicată ulterior tuturor agenților economici cu care

colaborează întreprinderea, precum și prezentarea rechizitelor de acces.

A menționat că cererile respective au fost recepționate de către SRL „Enprod”

la 16 martie 2018, însă, nu a primit la ele niciun răspuns.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 43 lit. c), 44 alin. (1) din

Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 privind societățile cu răspundere limitată.

A solicitat admiterea acțiunii, obligarea SRL „Enprod” de a-i prezenta

informația solicitată prin cererile din 14 martie 2018 cu privire la: prezentarea

contractelor cu agenții economici pentru care întreprinderea oferă servicii de lucru

în lohn și anume coaserea hainelor, de la înființare și până la momentul în care a

înaintat cererea, prezentarea comenzilor lucrate începând cu data de 1 ianuarie 2018,

prezentarea comenzilor aflate în curs de executare, prezentarea informației cu privire

la viitoarele comenzi care urmează a fi executate, prezentarea informației dacă

SRL „Enprod” are adresă electronică oficială, care să fie utilizată pentru

corespondență cu alți agenți economici și cu instituțiile de stat, dacă agenții

economici au fost informați despre adresa de e-mail și dacă aceasta există, să îi fie

comunicată inclusiv și parola de acces la ea, precum și încasarea din contul pârâtei

a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 11 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost obligată SRL „Enprod” să prezinte lui Nicolae Alcaz contractele cu

agenții economici pentru care compania oferă servicii de lucru în lohn și anume

coaserea hainelor, de la înființare și până la data de 20 iulie 2018.

A fost obligată SRL „Enprod” să prezinte lui Nicolae Alcaz informația privind

comenzile executate și aflate în curs de executare începând cu data de 1 ianuarie

2018 și până la data de 20 iulie 2018, precum și informația cu privire la viitoarele

comenzi care urmează a fi executate.

A fost obligată SRL „Enprod” să prezinte lui Nicolae Alcaz informarea dacă

SRL „Enprod” are adresă de e-mail oficială, care este utilizată pentru corespondența

cu agenții economici, instituțiile statului și dacă agenții economici parteneri au fost

informați despre existența unei adrese de e-mail de lucru pentru corespondență.

Au fost încasate din contul SRL „Enprod” în beneficiul lui Nicolae Alcaz

cheltuielile de judecată în mărime de 100 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de SRL „Enprod”, apelul incident declarat de Nicolae Alcaz și menținută

hotărârea primei instanțe.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

constatat că Nicolae Alcaz, în calitate de asociat al SRL „Enprod”, este în drept de

a solicita administratorului companiei de a i se furniza informația solicitată, însă

prevederile art. 43 și 44 alin. (1) din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 privind

societățile cu răspundere limitată, au fost ignorate de către administrator.

Astfel, prin acțiunile administratorului SRL „Enprod”, i-a fost încălcat dreptul

lui Nicolae Alcaz la acces la informație.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentele SRL „Enprod” privind

necesitatea remiterii cauzei spre rejudecare în instanța de fond, invocând faptul că

2

prima instanță urma să atragă în proces, în calitate de intervenient accesoriu și

fondatorul Denis Zubenco, acest argument neavând careva suport juridic, or potrivit

extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 349468 din 9 ianuarie

2017, în calitate de asociați figurează Eugeniu Harabara cu cota de participație de

50 % și Alcaz Nicolae, cu cota de participație de 50 %, alte probe întru susținerea

celor invocate nefiind prezentate instanței.

La 6 august 2021, SRL „Enprod” a declarat recurs împotriva deciziei din

21 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei la

rejudecare în prima instanță, precum și încasarea cheltuielilor de judecată, compuse

din taxa de stat în sumă de 75 de lei, achitată la depunerea cererii de apel motivată

și în sumă de 50 de lei, achitată la depunerea cererii de recurs.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

menționând că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și în acest sens a

aplicat eronat normele de drept material, a apreciat arbitrar probele, instanțele de

judecată ierarhic inferioare au soluționat problema drepturilor unor persoane care nu

au fost implicate în proces.

Astfel, a considerat că prezenta cauză urmează a fi remisă în prima instanță

pentru reexaminare, deoarece în proces nu a fost antrenat cel de al doilea asociat

Denis Zubenco, pentru ca acesta să se expună referitor la pretențiile lui Nicolae

Alcaz, or în cazul eliberării informației solicitate de către intimat, sunt afectate

într-o mare măsură drepturile și interesele lui Denis Zubenco.

A precizat că, reieșind din comportamentul neloaial și relațiile ostile ale lui

Nicolae Alcaz cu asociații Denis Zubenco și Eugeniu Harabara, cât și colaborarea

acestuia (activarea în calitate de angajat) cu compania concurentă ÎCS „A3 Import

Export” SRL, care la fel ca și SRL „Enprod” are ca domeniu de activitate fabricarea

îmbrăcămintei, pune la îndoială buna-credință a asociatului Nicolae Alcaz în relațiile

sale cu SRL „Enprod”, or în acest caz există riscul ca informația confidențială ce

ține de relațiile SRL „Enprod” cu partenerii externi să fie divulgată concurentului

sau altor persoane ori să fie folosită în detrimentul intereselor SRL „Enprod”.

Luând în considerație faptul că uneori asociații sunt în minoritate, așa cum

este cazul intimatului care deține cota-parte de 34 % sau că interesul lui în alte

societăți concurente ar putea fi mai mare și având în vedere că există motive

obiective precum că Nicolae Alcaz să divulge astfel de informații către societăți

concurente, organul executiv al SRL „Enprod” a considerat de cuviință să limiteze

accesul la astfel de informații în conformitate cu art. 1026 Cod civil, cât și

prevederile Capitolului XXXIII, secțiunea a 3-a Cod civil, care prevede răspunderea

pentru dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a secretelor comerciale.

A mai notat că instanța de apel a omis să se expună referitor la argumentul din

apelul declarat precum că potrivit hotărârii contestate, s-a indicat că SRL „Enprod”,

în ședința de judecată a susținut poziția din referință, a solicitat respingerea cererii

de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, însă, de facto, potrivit procesului-

verbal al ședinței de judecată, reprezentantul SRL „Enprod” în ședința de judecată

nu s-a prezentat, cauza fiind examinată în lipsa acestuia, situație incompatibilă cu

obligativitatea instanțelor de judecată de a asigura dreptul la un proces echitabil

participanților la proces.

3

La 2 septembrie 2021, în adresa lui Nicolae Alcaz a fost expediată copia

cererii de recurs depusă de SRL „Enprod”, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 207), fiind returnată de către oficiul poștal cu mențiunea

„nereclamat” (f. d. 212).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

14 iunie 2021 la adresa electronică a părților, fapt ce se confirmă prin extrasul din

poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 191).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 6 august 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Enprod”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Enprod”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de SRL „Enprod” urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Enprod”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5