2rac-238/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac–238/21 Prima instanță: Judecătoria Soroca (sediul Florești), (jud. R. Rusu-Parii) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu) Î N C H E I E R E 27 octombrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL ”Sant-Agro”, reprezentată de avocatul Bordeniuc Iurii, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Carton Box” împotriva SRL ”Sant-Agro” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de SRL ”Sant-Agro” și menținută hotărârea din 18 februarie 2021 a Judecătoriei Soroca (sediul Florești), con st ată: La 04 august 2020, SRL ”Carton Box” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Sant-Agro” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a invocat că în perioada februarie-martie 2020, SRL ”Carton Box” în calitate de furnizor a livrat SRL ”Sant- Agro” în calitate de cumpărător, cutii din carton pentru mere în temeiul a 5 facturi fiscale: EAA 001851669 din 18 februarie 2020, EAA 001858414 din 19 februarie 2020, EAA001871708 din 20 februarie 2020, EAA 001877417 din 21 februarie 2020, EAA 001953590 din 03 martie 2020, costul mărfii constituind 125 532 de lei. La 19 martie 2020 în adresa pârâtei a fost expediată o somație cu solicitarea achitării costului mărfii livrate. Prin scrisoarea de răspuns din 31 martie 2020 pârâta a indicat, că în legătură cu starea de urgență decretată în țară, este disponibilă de a soluționa litigiul după expirarea termenului acestuia.

Totuși, până la data înaintării prezentei acțiuni în instanță, societatea pârâtă nu a executat obligația asumată, astfel că începând cu data de 16 mai 2020 acesta este 1 în întârziere. În instanța de judecată SRL ”Carton Box” a solicitat încasarea de la SRL ”Sant- Agro” a datoriei în mărime de 125 532 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 847,80 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea din 18 februarie 2021 a Judecătoriei Soroca (sediul Florești) acțiunea civilă a fost admisă. A fost încasată de la SRL ”Sant-Agro” în beneficiul SRL ”Carton Box” datoria în mărime de 125 532 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 847,80 de lei și suma de 3796,39 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii.

Prin decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de apel declarată de SRL ”Sant-Agro” și menținută hotărârea din 18 februarie 2021 a Judecătoriei Soroca (sediul Florești). Pentru a decide astfel instanțele au reținut în hotărârile sale că între părți a fost născut un raport juridic în baza facturilor semnate electronic, potrivit căruia fiecare parte avea obligații reciproce. Deși, SRL ”Carton Box” și-a executat obligația de livrare a mărfii, SRL ”Sant-Agro” a recepționat-o, însă nu a achitat costul acesteia, motiv pentru care acțiunea a fost admisă integral. La 17 august 2021, SRL ”Sant-Agro”, reprezentată de avocatul Bordeniuc Iurii, a contestat cu recurs decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului au invocat faptul că la emiterea deciziei instanța nu a aplicat legea care trebuie să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuie să fie aplicată, a interpretat eronat legea. Mai mult, cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, iar în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 29 iunie 2021, expediată părților la 16 iulie 2021, recepționată de recurentă la 23 iulie 2021. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SRL ”Sant-Agro”, reprezentată de avocatul Bordeniuc Iurii, inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a 2 normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SRL ”Sant-Agro”, reprezentată de avocatul Bordeniuc Iurii, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia 3 cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de către SRL ”Sant-Agro”, reprezentată de avocatul Bordeniuc Iurii. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL ”Sant-Agro”, reprezentată de avocatul Bordeniuc Iurii. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4