2ra-1638/21 — repararea prejudiciului material sub formă de drepturi salariale si încasarea dobînzii de întîrziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material sub formă de drepturi salariale si încasarea dobînzii de întîrziere
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1638/21 — repararea prejudiciului material sub formă de drepturi salariale si încasarea dobînzii de întîrziere (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1638/21
Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) N. Mazur
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca
Î N C H E I E R E
27 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Caraman Mihail,
reprezentat de avocatul Chiseev Dmitri,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Caraman Mihail
împotriva Inspectoratului General al Poliției, Casei Naționale de Asigurări Sociale
cu privire la repararea prejudiciului material și moral și încasarea dobânzii de
întârziere,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021,
c o n s t a t ă :
La 28 decembrie 2018, Caraman Mihail a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției, Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la repararea prejudiciului material și moral și încasarea dobânzii
de întârziere.
În motivarea acțiunii, Caraman Mihail a menționat că prin hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 aprilie 2018, menținută prin decizia
Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018, Casa Națională de Asigurări
Sociale a fost obligată să-i achite compensația pentru incapacitate temporară de
muncă în valoare de 60%, conform salariului funcției deținute.
Astfel, reclamantul a invocat că prin refuzul ilegal al pârâtului de a-i achita
compensația pentru incapacitatea temporară de muncă, i s-a cauzat prejudiciu
material și moral.
Reclamantul Caraman Mihail, a solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare
a pretențiilor (f.d. 78 Vol. I), încasarea sumei de 85 672,6 de lei cu titlu de restanță
la compensația lunară de incapacitate de muncă pe perioada iulie 2016 – octombrie
2018, încasarea sumei de 21 967,36 de lei cu titlu de prejudiciu material sub formă
de drepturi salariale pentru 120 de zile, încasarea sumei de 5 000 lei cu titlu de
1
prejudiciu moral, încasarea sumei de 141 863,3 de lei cu titlu de dobândă de
întârziere și încasarea sumei de 10 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 02 noiembrie 2020, s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de Caraman Mihail.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei
a reținut că Caraman Mihail a activat în cadrul organelor de poliție.
Prin ordinul nr. 349-ef din 29 iunie 2016, a fost eliberat din funcția deținută în
baza art. 47 alin.(1) lit. n) și alin.(3) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu
privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, în legătură cu condamnarea în
baza sentinței judecătorești definitive, fiind dispusă desfacerea contractului
individual de muncă începând cu data de 05 decembrie 2016.
Conform deciziei medicale nr. 292 din 10 iunie 2016, reclamantul a fost
declarat ca fiind inapt pentru serviciul militar în timp de pace, limita de gradul doi
de război, maladiile depistate fiind contractate în timpul îndeplinirii serviciului în
organele afacerilor interne.
Astfel, reclamantul potrivit cotorului certificatului de dezabilitate și
incapacitate de muncă din 05 iulie 2016, a fost încadrat în gradul doi de
dizabilitate.
La 04 noiembrie 2016 Caraman Mihail a depus în adresa Inspectoratului
General al Poliției cerere prealabilă, prin care a solicitat stabilirea și achitarea
compensației lunare pentru incapacitate de muncă în mărime de 60% din salariul
de funcție, însă i s-a comunicat că raporturile de serviciu cu autoritatea publică au
încetat.
Refuzul respectiv a fost contestat în instanța de judecată, astfel prin hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 aprilie 2018, menținută prin decizia
Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2018, acțiunea depusă de Caraman
Mihail a fost admisă.
S-a constatat ilegalitatea refuzului de a stabili și a achita compensația lunară
de incapacitate de muncă, a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să-i
stabilească și să-i achite lui Caraman Mihail compensația pentru incapacitate de
muncă.
Decizia Curții de Apel Chișinău a fost executată, fapt confirmat prin ordinul
de plată nr. 746 din 08 mai 2019 în sumă de 105 476,53 de lei și ordinul de plată
nr. 1306 din 06 august 2019 privind achitarea sumei de 3 050,02 lei.
La caz, instanța de fond a stabilit că după concretizarea acțiunii, reclamantul a
solicitat încasarea dobânzii de întârziere pentru perioada iulie 2016 - martie 2019,
dat fiind faptul că hotărârea judecătorească privind achitarea compensației lunare
de incapacitate de muncă, a fost executată numai în luna aprilie 2019.
De asemenea, instanța de judecată a reținut că normele legale ce au stat la
baza admiterii acțiunii reclamantului și la baza hotărârii judecătorești, nu prevăd
încasarea dobânzii de întârziere în cazul neachitării la timp a compensației lunare
de incapacitate de muncă.
Prin urmare, instanța a concluzionat că speței nu sunt aplicabile prevederile
art. 619 din Codul civil, dar art. 253 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,
care prevede că, la cererea creditorului sau a debitorului, instanța care a soluționat
cauza efectuează, printr-o încheiere în funcție de situația de la momentul executării
2
hotărârii, indexarea sumelor adjudecate prin hotărârea pronunțată. Cererea de
indexare a sumelor adjudecate se examinează în ședință de judecată. Participanților
la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu
împiedică soluționarea indexării.
Reieșind din normele menționate, instanța de fond a conchis că nici aceste
prevederi nu pot fi aplicate, întrucât reclamantul nu a solicitat prin cerere expres
acest lucru.
Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului material sub forma
drepturilor salariale pentru 120 de zile după demisie potrivit art. 67 alin. (7) din
Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în sumă de 21 967,36 de lei, instanța de
fond a stabilit că reclamantul a înaintat cerința în cauză la 28 decembrie 2018, însă
norma legală, la care face trimitere-art. 67 alin. (7) din Legea nr. 288 din
16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, a fost abrogată prin Legea nr. 184 din 26 iulie
2018.
Prin urmare, prin prisma art. 6 din Codul civil, acest capăt de cerere nu poate
fi admis.
În partea ce ține de încasarea prejudiciului moral, prima instanță a
concluzionat că reclamantul nu a prezentat suficiente probe, ce ar confirma faptul
cauzării suferințelor psihice prin acțiunile pârâților.
În consecință, instanța de judecată a specificat că în temeiul art. 96 alin. (1)
din Codul de procedură civilă și ținând cont de faptul că acțiunea reclamantului a
fost respinsă, nu poate fi admis nici capătul de cerere privind încasarea cheltuielilor
de asistență juridică.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, s-a respins apelul
declarat de Caraman Mihail și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru din 02 noiembrie 2020.
La 13 septembrie 2021, Caraman Mihail, reprezentat de avocatul Chiseev
Dmitri, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi
hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.
Recurentul Caraman Mihail, în motivarea recursului a invocat dezacordul cu
decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021 și hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 02 noiembrie 2020, pe care le consideră neîntemeiate,
nemotivate, adoptate cu încălcarea esențială a normelor de drept material și fără a
cerceta cauza sub toate aspectele, multilateral, complet și obiectiv a
circumstanțelor cauzei.
La 28 septembrie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților
copia recursului, fiind recepționat de Casa Națională de Asigurări Sociale și
Inspectoratul General al Poliției la data de 01 octombrie 2021, conform avizelor de
recepție (f.d. 46-47 Vol. II).
La 06 octombrie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus referință
la recursul declarat de Caraman Mihail, prin care a solicitat să fie respins cu
menținerea deciziei instanței de apel.
3
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 02 iunie
2021, iar la 16 iulie 2021, decizia motivată a fost expediată în adresa părților prin
intermediul poștei electronoice (f.d. 27 Vol. II).
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Recursul a fost declarat la 13 septembrie 2021, respectiv se consideră depus
în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a
temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de
judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din
Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
4
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten
v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Caraman Mihail,
reprezentat de avocatul Chiseev Dmitri, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este
inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Caraman Mihail, reprezentat de
avocatul Chiseev Dmitri.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
5