2ra-1447/21 — anularea ordinului, restabilirea la locul de munca, incasarea salariului pentru lipsa fortata de la locul de munca

Dosarul nr. 2ra-1447/21

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Vulcănești (jud. I. Botezatu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D.S. Fujenco, L.I. Caraianu, A.S. Mironov)

ÎNCHEIERE

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentului

Piotr Știroi, avocatul Nicolae Jecov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Piotr Știroi

împotriva Primarului satului Cioc-Maidan cu privire la anularea dispoziției nr. 151-1/s

din 02 decembrie 2019, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru

perioada lipsirii forțate de la locul de muncă, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 24 mai 2021 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost respins

apelul declarat de către reprezentantul apelantului Piotr Știroi, avocatul Nicolae Jecov,

a fost menținută hotărârea din 18 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești,

c o n s t a t ă:

La data de 03 iunie 2020, Piotr Știroi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primarului s. Cioc-Maidan cu privire la anularea dispoziției nr. 151-1/s din 02

decembrie 2019, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru perioada

lipsirii forțate de la locul de muncă, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 14 octombrie 2019 a fost

angajat la Primăria s. Cioc-Maidan în calitate de operator de aprovizionare cu apă, cu

încheierea unui contract de muncă de urgență.

A mai menționat reclamantul că, la 02 decembrie 2019, Primarul s. Cioc-Maidan

a emis o dispoziție cu nr. 151-1/s prin care acesta a fost concediat în conformitate cu art.

86 alin. (1) lit. y1) Codul muncii, în legătură cu deținerea de către salariat a statutului de

pensionar pentru limită de vârstă.

A considerat reclamantul că, dispoziția sus-numită este ilegală și nemotivată,

acesta fiind concediat contrar prevederilor legale.

A indicat reclamantul că, în urma concedierii ilegale de la locul de muncă și

lipsirii de posibilitatea de a munci, în perioada 02 decembrie 2019 și până în prezent, a

fost lipsit forțat de salariul stabilit în contractul de muncă (3 300 lei).

Astfel, prin acțiunile ilegale ale angajatorului, reclamantului i-a fost cauzat un

prejudiciu moral, care, consideră acesta, necesită a fi reparat prin achitarea unei

compensații bănești.

1

Așadar, a solicitat reclamantul, anularea dispoziției Primarului s. Cioc-Maidan nr.

151-1/s din 02 decembrie 2019, restabilirea la locul de muncă în funcția precedentă,

achitarea salariului pentru perioada în care a lipsit forțat de la locul de muncă (începând

cu 02 decembrie 2019 până la data adoptării hotărârii judecătorești), reieșind din

mărimea salariului stabilit egală cu 3 300 lei, repararea prejudiciului moral în mărime

de 20 000 lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată din contul Primarului s. Cioc-

Maidan.

Prin hotărârea din 18 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești,

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 24 mai 2021 a Curții de Apel Comrat, a fost respins apelul

declarat de către reprezentantul apelantului Piotr Știroi, avocatul Nicolae Jecov și a fost

menținută hotărârea din 18 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere

completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată,

adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că, la data de 03 iunie 2020, Piotr

Știroi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului s. Cioc-Maidan cu

privire la anularea dispoziției nr. 151-1/s din 02 decembrie 2019, restabilirea la locul de

muncă, încasarea salariului pentru perioada lipsirii forțate de la locul de muncă,

repararea prejudiciului moral.

La caz, instanța de apel a constatat că, la data de 14 octombrie 2019 a fost angajat

la Primăria s. Cioc-Maidan în calitate de operator de aprovizionare cu apă, cu încheierea

unui contract de muncă de urgență.

Ulterior, la 02 decembrie 2019, Primarul s. Cioc-Maidan a emis o dispoziție cu

nr. 151-1/s prin care acesta a fost concediat în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. y1)

Codul muncii, în legătură cu deținerea de către salariat a statutului de pensionar pentru

limită de vârstă.

Astfel, în urma concedierii ilegale de la locul de muncă și lipsirii de posibilitatea

de a munci, în perioada 02 decembrie 2019 și până în prezent, a fost lipsit forțat de

salariul stabilit în contractul de muncă (3 300 lei).

La caz, instanța de apel a constatat din actele cauzei că, la 10 octombrie 2019,

Primarul s. Cioc-Maidan a emis dispoziția nr. 126-1/s cu privire la înlocuirea salariatului

operator Piotr Știroi cu operatorul P.P Barbaroș, reieșind din faptul că, primul, se afla în

concediu medical.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 81 alin. (1) lit. b) din Codul

muncii, contractul individual de muncă poate înceta la inițiativa uneia dintre părți (art.

85 și 86).

Or, instanța de apel just a specificat că, în conformitate cu art. 86 alin. (1), lit. y1

din Codul muncii, concedierea – desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului

individual de muncă pe durată nedeterminată, precum și a celui pe durată determinată –

se admite pentru deținerea de către salariat a statutului de pensionar pentru limită de

vârstă.

Mai mult decât atât, potrivit art. 55 alin. (1) lit. f) din Codul muncii, contractul

individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinată, conform art.54 alin.(2), cu

persoanele pensionate, conform legislației în vigoare, pentru limită de vârstă ori vechime

2

în muncă (sau care au obținut dreptul la pensie pentru limită de vârstă ori vechime în

muncă) și nu sunt încadrate în câmpul muncii – pe o perioadă de până la 2 ani, care, la

expirare, poate fi prelungită de părți.

În atare condiții, instanța de apel a conchis că, acțiunile Primarul s. Cioc-Maidan

în legătură cu reclamantul Piotr Știroi sunt legale și în conformitate cu legislația în

vigoare.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul a statuat că, soluția dată de prima

instanță, urmează a fi menținută, ca fiind legală și corectă, constituind rezultatul

examinării în ansamblu a tuturor probelor anexate prezentei cauze.

Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia de a respinge cererea de apel depusă de către reprezentantul

apelantului Piotr Știroi, avocatul Nicolae Jecov și de a menține hotărârea din 18 august

2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești.

La 04 august 2021, reprezentantul recurentului Piotr Știroi, avocatul Nicolae

Jecov, a depus cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanțe din 18 august 2020 a

Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești și deciziei instanței de apel din 24 mai 2021 a

Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii

primei instanțe și deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele de judecată au interpretat eronat

normele de drept material, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei, precum și

probele prezentate, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Totodată, în susținerea recursului s-au indicat aceleași argumente și circumstanțe

factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic

inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând totodată conținutul prevederilor

normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată

de către instanțele de judecată a normelor legale aplicabile speței.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 24 mai 2021, iar cererea de recurs a fost

depusă la 04 august 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 16 iulie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d. 144), iar potrivit avizelor de

recepție, anexate la materialele dosarului, recurentul Piotr Știroi, precum și

reprezentantul acestuia, avocatul Nicolae Jecov au recepționat copia deciziei integrale

la 20 iulie 2021 (f.d. 145, 146). Astfel, recursul este declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

3

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 02 septembrie 2021

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 167).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă,

până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de către reprezentantul recurentului Piotr

Știroi, avocatul Nicolae Jecov, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către reprezentantul recurentului

Piotr Știroi, avocatul Nicolae Jecov, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către prima instanță și instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

4

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentului Piotr Știroi, avocatul

Nicolae Jecov.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentului Piotr

Știroi, avocatul Nicolae Jecov, împotriva deciziei din 24 mai 2021 a Curții de Apel

Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5