2ra-1394/21 — cu privire la constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei penale si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1394/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Galina

Razmerița

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Razmerița

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și repararea

prejudiciului moral

împotriva deciziei din 22 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Galina Razmerița și menținută hotărârea din

26 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost

respinsă

constată:

La 16 octombrie 2019, Galina Razmerița a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 4 septembrie 2014 a depus la Centrul

Național Anticorupție și procuratură mai multe cereri care vizau pretinse fapte

ilegale comise de executori judecătorești, fiind înregistrate în R2 al Centrului

Național Anticorupție.

Ulterior, materialele au fost trimise Inspectoratului de Poliție Ciocana, unde

au fost înregistrate în R2, sub denumirea de proces penal cu nr. 2182 din

23 septembrie 2014.

În acest sens afirmă reclamanta că în cadrul acestui proces penal au fost emise

mai multe ordonanțe de refuz în pornirea urmăririi penale care au fost contestate la

judecătorul de instrucție și la Curtea de Apel Chișinău.

1

A remarcat că acest litigiu durează pe parcursul a 6 ani, din anul 2014 până în

anul 2019, dosarul a stat nejustificat în diferite instanțe, pe când litigiul nu prezintă

o complexitate.

Paguba morală a apreciat-o în sumă de 144 000 de lei, ce constituie 2 000 de

lei pentru fiecare lună de examinare cu întârziere (6 ani x 12 luni = 72 luni x 2 000

de lei = 14 000 de lei), considerând că este o sumă echitabilă pentru suferințele

suportate.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 166-168, 206, 236, 2761

CPC, Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, art. 2, 4 și 6 din CEDO.

A solicitat constatarea faptului încălcării dreptului ei la examinarea în termen

rezonabil a cauzei la cererea înaintată de ea organului de urmărire penală și

instanțelor de judecată, încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul ei a echivalentului bănesc

pentru compensarea prejudiciului moral în mărime de 144 000 de lei.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 22 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Galina Razmerița și menținută hotărârea primei instanțe.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

constatat că reclamanta/apelantă a depus mai multe cereri prin care a solicitat

atragerea la răspundere penală a unui executor judecătoresc, însă autoritățile au

refuzat de mai multe ori pornirea urmăririi penale.

În astfel de circumstanțele și având în vedere jurisprudența Curții Europene,

prima instanță și instanța de apel au reținut că Galina Razmerița nu este o persoană

„acuzată” în sensul Convenției Europene și nu se bucură de protecția articolului 6

sub aspectul său penal.

Prin urmare, este neîntemeiată cerința din acțiune cu privire la constatarea

faptului încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei penale.

Subsecvent, în lipsa constatării faptului încălcării dreptului la examinare în

termen rezonabil a cauzei penale, cerința Galinei Razmerița privind încasarea

prejudiciului moral este lipsită de vreun drept, ce ar justifica solicitarea de reparare

a prejudiciului moral.

La 26 iulie 2021, Galina Razmerița a declarat recurs împotriva deciziei din

22 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat că prima instanță nu a intrat în esența

circumstanțelor acțiunii și nu a dorit să răspundă și nici să combată argumentele

invocate.

Instanța de apel s-a condus de mențiunile primei instanțe, fără a intra în esența

circumstanțelor, dânsa arătând că este pătimită în procesul dat.

A subliniat că în cererea de apel, conform art. 122 CPC, a cerut ca Curtea de

Apel Chișinău să sesizeze Plenul Curți Supreme de Justișie, dar nici nu a fost măcar

2

obiect de discuție, considerând că Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție urmează să primească un aviz consultativ

de la Plenul Curții Supreme de Justiție.

La 18 august 2021, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova a

fost expediată copia cererii de recurs depusă de Galina Razmerița, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 39 vol. II), fiind recepționată la 2 septembrie

2021, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 41 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 24 iunie 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 33 vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 26 iulie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Galina Razmerița, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Galina Razmerița, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

3

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Pe de altă parte, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că nici susținerea recurentei

precum că în cererea de apel a fost solicitată, conform art. 122 CPC, sesizarea

Plenului Curți Supreme de Justișie, dar instanța de apel nu s-a expus asupra acestui

demers, nu constituie temei de a declara admisibil recursul.

Or, prin respingerea cererii de apel depusă de Galina Razmerița împotriva

hotărârii din 26 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, este evident

că a fost respinsă inclusiv și cerința privind sesizarea Plenului Curți Supreme de

Justișie cu privire la emiterea unui aviz consultativ.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Galina Razmerița urmează a fi considerat ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Galina Razmerița.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5