2ra-1322/21 — Declararea nulitătii actelor juridice, încasarea platilor salariale

2ra-1322/21 — Declararea nulitătii actelor juridice, încasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra–1322/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, I. Dutca, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Bunescu Alexandru și de

către Bunescu Alexandru, reprezentat de avocatul Șontea Daniel,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bunescu Alexandru

împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova cu privire la declararea nulității

parțiale a contractului individual de muncă, repararea prejudiciului material,

încasarea penalității,

împotriva deciziei din 07 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins cererea de apel depusă de Bunescu Alexandru și menținută hotărârea din

18 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 22 august 2019, Bunescu Alexandru s-a adresat în instanță cu cerere de

chemare în judecată împotriva Cancelariei de Stat, intervenient accesoriu ÎS

„Medisan” cu privire la declararea nulității parțiale a contractului individual de

muncă, repararea prejudiciului material, încasarea penalității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat faptul că, la 04 ianuarie 2017, în

urma recomandării Consiliului de administrație al întreprinderii de Stat „Medisan”,

a Asociației Curativ-Sanatoriale și de Recuperare a Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova, Secretarul general al Guvernului a emis ordin nr. 2-P cu privire la numirea

lui Alexandru Bunescu în funcția de administrator al întreprinderii de Stat

„Medisan”, stabilindu-i salariul de funcție în mărime de 7800 de lei.

Totodată, la 04 ianuarie 2017, între Cancelaria de Stat, în persoana Secretarului

general al Guvernului Lilia Palii, și Alexandru Bunescu a fost încheiat contractul

individual de muncă nr. 16-24-59. În contractul respectiv sunt stipulate următoarele:

Capitolul VI. Condiții de remunerare a muncii administratorului p.6.1. În temeiul

Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 „Cu privire la salarizarea angajaților

din unitățile cu autonomie financiară”, administratorului i se stabilește un salariu de

funcție în mărime de 7 800 de lei, care se achită din contul mijloacelor

1

întreprinderii”.

Salariu de funcție, în mărime de 7800 de lei, a rămas neschimbat din anul 2014,

pe când era semnat contractul individual de muncă cu fostul administrator, care a

activat până la finele anului 2016.

Până la semnarea contractului individual de muncă, din partea Secretarului

general al Guvernului au fost transmise asigurări că mărimea mică a salariului

stipulat în contract este temporară și urmează a fi adusă în conformitate cu

prevederile Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 „Cu privire la salarizarea

angajaților din unitățile cu autonomie financiară”.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002, Art. 5 prevede

următoarele: „Salariile de bază și alte drepturi salariale pentru administratorii

întreprinderilor de stat, conducătorii întreprinderilor cu capital majoritar de stat și ai

întreprinderilor monopoliste se stabilesc în contractele de management, încheiate

între fondatorul întreprinderii de stat sau consiliul societății pe acțiuni și conducătorii

respectivi. Cuantumul lunar total al salariului administratorilor întreprinderilor de

stat, conducătorilor întreprinderilor cu capital majoritar de stat și ai întreprinderilor

monopoliste, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de

reglementare, certificare, supraveghere și control, indicate la pct. 52 din prezenta

hotărâre, poate varia de la mărimea întreită până la mărimea încincită a salariului

mediu lunar în ansamblu pe unitatea condusă în perioada de la începutul anului până

la luna gestionară, în funcție de rezultatele economico-financiare anuale pozitive”.

ÎS „Medisan” este o unitate cu autonomie financiară, care pe parcursul ultimilor

ani a înregistrat următoarele profituri net. Anul 2016 a fost finalizat cu profitul net

de 860 700 lei. Salariul mediu lunar în ansamblu pe unitate în anul 2016 a fost în

mărime de 6167,06 lei. Anul 2017 a fost finalizat cu o creștere a profitului net și a

constituit 1 036 300 lei. Salariul mediu lunar în ansamblu pe unitate în anul 2017 a

fost în mărime de 6482,87 lei. Anul 2018 a fost finalizat cu o nouă creștere a

profitului net și a constituit 1 358 916 lei. Salariul mediu lunar în ansamblu pe unitate

în anul 2018 a fost în mărime de 7829,82 lei.

Din calcularea salariului mediu anual, se observă că salariul de funcție al

administratorului, în mărime de 7800 de lei, nici pe departe nu coincide cel puțin cu

mărimea întreită a salariului mediu lunar în ansamblu pe unitatea condusă, prevăzută

de Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002. Totodată, potrivit Codului

muncii, articolul 9, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin

prezentul cod. Orice înțelegere prin care se urmărește renunțarea salariatului la

drepturile sale de muncă sau limitarea acestora este nulă. Articolul 12 prevede că

clauzele din contractele individuale de muncă, din contractele colective de muncă și

din convențiile colective sau din actele juridice emise de autoritățile administrației

publice menționate la art. 4, lit. d) și e), care înrăutățesc situația salariaților în

comparație cu legislația muncii, sunt nule și nu produc efecte juridice.

Din aceste motive, a solicitat de mai multe ori o întrevedere cu Secretarul

general al Guvernului, dna Lilia Palii, cu privire la mărimea salariului de funcție și

alte clauze stipulate în contractul individual de muncă, însă de fiecare dată a primit

refuz. Având în vedere blocajul intenționat din partea dnei Lilia Palii, a apelat la

Consiliul de administrație al ÎS „Medisan”, prin scrisoare cu nr. 127 din 29

octombrie 2018, cu privire la mărimea salariului de funcție și rambursarea diferenței.

2

La una din ședințele Consiliului de administrație al ÎS „Medisan” a fost abordat

subiectul cu privire la salariul reclamantului, însă nu a fost luată nici o decizie. În

același timp, dl Mihail Casapu, președintele Consiliului de administrație, a accentuat

că întrebările, pe care le are, le poate înainta Secretarului general al Guvernului. În

cazul în care nu se ajunge la un numitor comun, se poate adresa în instanța de

judecată. Prin urmare, aflându-se într-o situație confuză, având în vedere că dna Lilia

Palii, Secretarul general al Guvernului, refuza să-l primească în audiere, a înaintat

solicitare în scris prin scrisoare recomandată cu nr. 23 din 26 februarie 2019.

Reclamantul a menționat că angajatorul este obligat să examineze sesizările

salariaților și ale reprezentanților lor privind încălcările actelor legislative și ale altor

acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, să ia măsuri pentru înlăturarea

lor, informând despre aceasta persoanele menționate în termenele stabilite de lege,

să repare prejudiciul material și cel moral cauzat salariaților în legătură cu

îndeplinirea obligațiilor de muncă.

În corespundere cu art. 84 alin. (4) Codul muncii, în cazul în care o clauză a

contractului individual de muncă este afectată de nulitate, deoarece stabilește pentru

salariat drepturi sub limitele impuse de legislație, de convențiile colective sau de

contractul colectiv de muncă, ea va fi înlocuită în mod automat de dispozițiile legale,

convenționale sau contractuale minime aplicabile.

Sesizarea nr. 23 din 26 februarie 2019 nu a fost examinată de către angajator,

nu au fost luate măsuri pentru înlăturarea încălcărilor și nu a parvenit nici un răspuns.

Ulterior, ÎS „Medisan” a intrat în proces de lichidare, conform Hotărârii

Guvernului nr. 122 din 27 februarie 2019.

La 25 aprilie 2019, Secretarului general al Guvernului a emis ordinul nr. 46-p,

prin care a fost eliberat din funcția de administrator al întreprinderii de Stat

„Medisan”, din data de 07 mai 2019, în legătură cu lichidarea unității.

Astfel, la 11 iulie 2019, a înaintat o adresare către Prim-ministrul Republicii

Moldova. Abia după adresarea către Prim-ministru, Cancelaria de Stat a binevoit să

răspundă prin scrisoarea nr. 15-03-4789 din 31 iulie 2019, practic după 5 luni de la

adresarea directă către Secretarul general al Guvernului.

În răspunsul respectiv sunt citate articole din Codul muncii cu privire la

definițiile contractului individual de muncă și respectiv salariul. Răspunsul a fost

scris în manieră evazivă, fără specificarea poziției clare și argumentate din punct de

vedere juridic și/sau economic. De facto, prin răspunsul nr. 15-03-4789, Cancelaria

de Stat nu neagă corectitudinea cerințelor, însă încearcă evaziv să explice că

pretențiile din partea reclamantului nu au fost înaintate la data semnării contractului,

prin ce deviază de la un răspuns clar. În răspuns, autorul expune unele articole ale

Codului muncii. Astfel, Cancelaria de Stat face referire la art. 128 alin. (1) Codului

muncii, însă omite să specifice și alin. (2), care prevede că, la stabilirea și achitarea

salariului nu se admite nici o discriminare pe criterii de sex, vârstă, dizabilitate,

origine socială, situație familială, apartenență la o etnie, rasă sau naționalitate,

opțiuni politice sau convingeri religioase, apartenență sau activitate sindicală. La fel,

omite art. 47 alin. (2) al legii menționate, care prevede că se interzice orice limitare,

directă sau indirectă, în drepturi ori stabilirea unor avantaje, directe sau indirecte, la

încheierea contractului individual de muncă în dependență de sex, rasă, etnie, religie,

domiciliu, opțiune politică sau origine socială. Totodată, Cancelaria de Stat face

3

referire la art. 49 al legii menționate, fără să descrie la care anume aliniat face

referire, prin ce intră în contradictoriu cu sine însuși, pentru că art. 49 alin. (3)

prevede că este interzisă stabilirea pentru salariat, prin contractul individual de

muncă, a unor condiții sub nivelul celor prevăzute de actele normative în vigoare,

de convențiile colective și de contractul colectiv de muncă.

Potrivit art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reținere, din vina

angajatorului, a salariului, a indemnizației de concediu, a plăților în caz de eliberare

sau a altor plăți cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare

zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

Astfel, reclamantul a afirmat că prejudiciul material și moral ce i-au fost

cauzate se estimează la suma de 712 058,08 lei, inclusiv diferența între salariul de

funcție în mărimea întreită a salariului mediu lunar în ansamblu pe unitatea condusă,

conform art. 5 al Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002, și salariu achitat,

precum urmează: anul 2017 - 138 256 lei; anul 2018 - 123 089 lei; 4 luni ale anului

2019 - 78 448 lei. Iar penalitatea în cuantum de 0,3%, calculată până la ziua eliberării

din funcție, conform art. 150 din Codul muncii constituie: 260 213 lei pentru anul

2017; 106 695,30 lei pentru anul 2018; 5353,78 lei pentru 4 luni ale anului 2019.

În fine, în fața instanței de judecată Bunescu Alexandru a solicitat:

- constatarea nulității prevederilor pct. 6.1 în privința retribuirii muncii stabilite

în mărime de 7 800 de lei, din contractul individual de muncă nr. 16-24-59 din 4

ianuarie 2017, încheiat între Cancelaria de Stat și Alexandru Bunescu;

- încasarea prejudiciului material, care reprezintă diferența între salariul de

funcție în mărimea întreită a salariului mediu lunar în ansamblu pe unitatea condusă

conform pct. 5 al Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 și salariul achitat

pentru anul 2017 - 128 400 lei, anul 2018 - 139 800 lei, 4 luni anul 2019 - 62 760

lei, în total suma de 330 960 lei;

- încasarea prejudiciului moral care reprezintă penalitate de 0,3 % pentru

fiecare zi de întârziere calculată până la data de 5 noiembrie 2020, pentru anul 2017

- 462 015,30 lei, anul 2018 - 350 059,20 lei, anul 2019 - 111 273,48 lei, în total suma

de 923 347,98 lei.

Prin hotărârea din 11 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) a

fost admisă parțial acțiunea.

A fost încasat din contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în beneficiul

lui Bunescu Alexandru cu titlu de plata salariului pentru anul 2017 suma de 111 529

lei, pentru anul 2018 suma de 134 180 lei iar pentru anul 2019 suma de 54 960 lei,

în total suma de 300 669 de lei.

A fost încasat din contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 9020,07 lei.

Prin decizia din 04 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise

apelurile declarate de către Cancelaria de Stat al Republicii Moldova și de către

Bunescu Alexandru, casată hotărârea din 11 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru) cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 07 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins cererea

de apel depusă de Bunescu Alexandru și menținută hotărârea din 18 decembrie 2020

4

a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a respinge acțiunea instanțele ierarhic inferioare au reținut în hotărârile

sale că, Hotărârea Guvernului nr. 743 nu obligă, ci oferă dreptul angajatorului să

stabilească salariul conducătorului întreprinderii de stat de la mărimea întreită până

la mărimea încincită a salariului mediu lunar în ansamblu pe unitatea condusă,

norma respectivă neavând caracter imperativ. Or, această Hotărâre nu stabilește un

plafon minim și maxim obligatoriu, ci indică expres că salariul conducătorului

întreprinderii de stat se stabilește în contractul încheiat între fondatorul întreprinderii

și conducător, fiind rezultatul negocierilor purtate de părțile contractante.

Ținând cont că la încheierea contractului individual de muncă, părțile au

negociat clauzele acestuia și au stabilit salariul conducătorului în cuantum de 7800

lei, clauza contractuală ce stabilește cuantumul salariului este valabilă și produce

efecte juridice, fiind rezultatul consimțământului liber exprimat al părților.

La 22 iulie 2021, Bunescu Alexandru, reprezentat de avocatul Șontea Daniel, a

contestat cu recurs decizia din 07 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului au invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea,

precum și a săvârșit alte încălcări care au dus la soluționarea greșită a cauzei.

La 27 iulie 2021, Bunescu Alexandru a contestat cu recurs decizia din 07 aprilie

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului au invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat legea care nu trebuia să fie

aplicată, a interpretat în mod eronat legea, precum și a săvârșit alte încălcări care au

dus la soluționarea greșită a cauzei.

La 25 august 2021, Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a depus o referință

la recursul declarat de către Bunescu Alexandru, solicitând considerarea acestuia ca

fiind inadmisibil.

La 08 septembrie 2021, ÎS ”Medisan”, reprezentată de avocatul Bobuțac Călin,

a depus referințe la recursurile declarate de către Bunescu Alexandru și de către

Bunescu Alexandru, reprezentat de avocatul Șontea Daniel, prin care a solicitat

considerarea acestora ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 07

aprilie 2021, expediată părților la 28 mai 2021, fără a se cunoaște cu certitudine data

recepționării acesteia de către părți. Astfel, se constată că recurenții s-au conformat

prevederilor legale și au declarat recursurile împotriva deciziei instanței de apel în

termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referințe, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate

de către Bunescu Alexandru și de către Bunescu Alexandru, reprezentat de avocatul

Șontea Daniel, inadmisibile, din considerentele ce urmează.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Bunescu Alexandru și de către Bunescu

Alexandru, reprezentat de avocatul Șontea Daniel, nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

6

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Bunescu Alexandru și de către Bunescu

Alexandru, reprezentat de avocatul Șontea Daniel.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Bunescu Alexandru și

de către Bunescu Alexandru, reprezentat de avocatul Șontea Daniel.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7