2ra-1285/21 — Încasarea platilor salariale

Dosarul nr. 2ra-1285/21 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – G. Manoli Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere Î N C H E I E R E 13 octombrie 2021 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Goncear Elena, în cauza civilă la cererea înaintată de Goncear Elena împotriva B.C. ”VICTORIABANK” S.A.

cu privire la achitarea restanței salariale, repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Goncear Elena, fiind menținută hotărârea din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, c o n s t a t ă: La 18 aprilie 2019, Goncear Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva B.C. ”VICTORIABANK” S.A. cu privire la achitarea restanței salariale, repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, Goncear Elena a indicat că prin contractul de management din 03 decembrie 2012, a fost angajată în cadrul B.C.

”VICTORIABANK” S.A. în funcția de vicepreședinte al Comitetului de Direcție pentru un termen de până la 30 octombrie 2016. Ulterior, prin acordurile adiționale nr. 1 din 27 octombrie 2016, nr. 2 din 27 februarie 2017, nr. 3 din 24 mai 2017, nr. 4 din 28 august 2017, nr. 5 din 21 februarie 2018, nr. 6 și nr. 7 din 21 noiembrie 2018, au fost prelungite termenele contractului de management din 03 decembrie 2012, până la 31 ianuarie 2019. Deoarece acordul adițional nr. 4 din 28 august 2017, prevedea prelungirea contractului până la 30 noiembrie 2017, iar următorul acord adițional (nr. 5), a fost semnat abia la 21 februarie 2018, care prevedea prelungirea contractului până la 31 mai 2018, în perioada cuprinsă între 01 decembrie 2017 – 20 februarie 2018, reclamanta a activat în lipsa unui acord adițional de prelungire a contractului de 1 management, respectiv, reclamanta a activat în baza unui acord tacit al angajatorului, iar angajatorul i-a achitat salariul de funcție.

Reclamanta Goncear Elena a indicat că, copia acordului adițional nr. 6, care prevedea prelungirea contractului de management din 03 decembrie 2012 pentru o perioadă de 3 luni, care acoperea perioada 01 iunie 2018 – 21 noiembrie 2018 nu i- a fost returnată. Următorul acord adițional – nr.7, a fost semnat la 21 noiembrie 2018, până la 31 ianuarie 2019, ziua în care a fost concediată. Articolul 4 din contractul de management din 03 decembrie 2012, prevedea un salariu lunar de bază net de 60 000 lei și un bonus de 0,25% din profitul anual înregistrat conform standardelor SIRF, care se plătea anual, după confirmarea de către auditul extern a rezultatelor financiare a anului de gestiune, în baza unei decizii a Consiliului de Administrare, însă, contrar acestor prevederi contractuale, angajatorul nu i-a achitat: a) bonusul anual pentru anul de gestiune 2015 în sumă de 280 977 lei, calculat din profitul înregistrat (112.391 mil.

lei); b) bonusul anual pentru anul de gestiune 2016 în sumă de 552 180 lei, calculat din profitul înregistrat (220.872 mil. lei); c) bonusul anual pentru anul de gestiune 2017 în sumă de 704 815 lei, calculat din profitul înregistrat (281.926 mil. lei). Suplimentar reclamanta a reținut că, potrivit art. 4.4 din contractul de management din 03 decembrie 2012, bonusul anual prestabilit se plătește și în cazurile în care contractul de management a încetat deja. În aceste cazuri bonusul este plătit proporțional perioadei de timp în care managerul și-a exercitat atribuțiile. Astfel, angajatorul urma să-i calculeze și să-i achite: bonusul anual pentru anul de gestiune 2018 și bonusul anual parțial (de 1 lună) pentru anul de gestiune 2019. Potrivit prevederilor art. 4.5 din Contractul menționat supra, reclamanta urma să beneficieze de oricare alte plăți stimulatorii sau compensatorii cu caracter unic, inclusiv de cele stabilite pentru tot personalul.

Potrivit reclamantei, personalul băncii a beneficiat de plăți stimulatorii, cum ar fi: un salariu lunar la zile jubiliare, plăți unice la unele sărbători, tichete de masă, iar reclamanta din motive neclare nu a beneficiat: a) de plata unui salariu la jubileul de 60 ani din 02 decembrie 2016; b) de plata unică de 20% din salariu la sărbătoarea de Crăciun în 2016; c) de plata unică de 20% din salariu la Ziua profesională a lucrătorului bancar în 2017; d) de plata unică de 20% din salariu la sărbătoarea de Crăciun în 2017; e) de plata unică de 3 300 lei la sărbătoarea de Paști în 2018; f) de plata unică de 1 300 lei la sărbătoarea de Crăciun în 2018; g) de eliberarea tichetelor de masă, 45 lei per zi, pentru perioada 01 septembrie 2018 - 31 ianuarie 2019, în valoare de 4 500 lei.

La expirarea termenului contractului de management din 03 decembrie 2012 – 30 octombrie 2016, reclamanta a solicitat calcularea și achitarea tuturor restanțelor salariale, însă angajatorul a insistat la prelungirea termenului contractului pentru mai multe perioade, motivând rugămintea sa prin faptul că în urma modificării structurii acționariatului este strict necesară asigurarea continuității activității Comitetului de Direcție și cvorumul necesar la luarea deciziilor.

Condițiile de remunerare a muncii, stipulate în contractul de management din 03 decembrie 2012, au fost păstrate și 2 pentru perioada de până la încetarea contractului la 31 ianuarie 2019. Solicitarea verbală a reclamantei de achitare a bonusurilor anuale, fie majorate, fie în mărime de 0,25%, conform contractului, nu a fost acceptată de angajator, dar i s-a propus plata compensatorie a douăsprezece salarii lunare, în schimbul renunțării la bonusurile anuale, iar reclamanta a refuzat această propunere. Respectiv, la 18 februarie 2019, reclamanta, în conformitate cu art. 332 din Codul muncii, a depus pe numele angajatorului o cerere prealabilă privind plata restanțelor salariale. Astfel, prin scrisoarea nr. 259-B-19 din 12 martie 2019, B.C.

”VICTORIABANK” S.A. a respins cererea prealabilă, invocând că reclamanta nu a formulat pretenții salariale pe parcursul derulării contractului, iar la încetarea contractului i-a fost achitată plata compensatorie în mărime de 6 salarii lunare. Reieșind din cele expuse, Goncear Elena a solicitat obligarea pârâtului B.C. ”VICTORIABANK” S.A.

la achitarea restanțelor salariale, după cum urmează: - bonusul anual pentru anul de gestiune 2015 în sumă de 280 977 lei; - ajutorul material la ziua jubiliară de 60 ani (02 decembrie 2016) în sumă de 60 000 lei; - plata unică de 20% din salariu la Crăciun în anul 2016 în sumă de 12 000 lei, în total suma neachitată în anul 2016 constituind 352 977 lei; - bonusul anual pentru anul de gestiune 2016 în sumă de 552 180 lei; - plata unică de 20% din salariu la Ziua profesionala a lucrătorului bancar în anul 2017 în sumă de 12 000 lei; - plata unică de 20% din salariu la Crăciun în anul 2017, în sumă de 12 000 lei, în total pentru anul 2017 suma de 576 180 lei; - bonusul anual pentru anul de gestiune 2017 în sumă de 704 815 lei; - plata unică de 3 300 lei de Paști în 2018; - plata unică de 1 300 lei la Crăciun în anul 2018; - contravaloarea Tichetelor de masă 45 lei per zi, pentru perioada 01 ianuarie 2018 – 31 ianuarie 2019, în total 100 zile, în sumă de 4 500 lei; - ajutorul material la concediu pentru anul 2018 în sumă de 60 000 lei, în total 773 915 lei, restanțele salariale constituind în total suma de 1 702 275,00 lei; - obligarea pârâtului B.C.

”VICTORIABANK” S.A. să calculeze și să achite, în timp util, bonusul anual pentru anul de gestiune 2018 și pentru luna ianuarie 2019; - obligarea pârâtului B.C. ”VICTORIABANK” S.A. să repare prejudiciul material cauzat (compensația de întârziere) prin neplata la timp a salariului, după cum urmează: pentru suma neachitată în anul 2016 (perioada 01 iunie 2016 – 01 aprilie 2019) - 682 774 lei (280 977 lei*810 zile*0;3%); pentru suma neachitată în anul 2017 (perioada 01 iunie 2017 – 01 aprilie 2019) - 745 443 lei (552 180 lei*450 zile*0;3%); pentru suma neachitată în anul 2018 (perioada 01 iunie 2018 – 01 aprilie 2019) - 634 333 lei (704 815 lei*300 zile*0;3%), în total 2 062 550 lei; - precum și încasarea din contul pârâtului B.C.

”VICTORIABANK” S.A. în beneficiul reclamantei Goncear Elena a cheltuielilor de judecată suportate. Ulterior, prin cererea din 05 octombrie 2020, reprezentantul reclamantei, avocatul Berlinski Victor, a micșorat cuantumul pretențiilor înaintate în cererea de chemare în judecată, renunțând parțial la suma de 3300 lei (plata unică de Paști pentru anul 2018) insistând la plata sumei de 1300 lei, solicitând menținerea acțiunii în partea ce ține de suma 60 000 lei (ajutor material la concediu pentru anul 2018). 3 Prin hotărârea din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Goncear Elena împotriva B.C. ”VICTORIABANK” S.A.

cu privire la achitarea restanței salariale, repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată. Totodată, s-au încasat din contul Elenei Goncear în beneficiul B.C. ”VICTORIABANK” S.A. cheltuielile de asistență juridică în mărime de 10 000 lei. Prin decizia din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel depusă de Goncear Elena, fiind menținută hotărârea din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Pentru a decide astfel instanța de apel a conchis că, în măsura în care apelanta Goncear Elena cunoștea caracterul facultativ al plăților stimulatorii și faptul că acestea vor fi plătite condiționat, doar dacă Consiliul de Administrație va emite o decizie în acest sens, iar în acest sens nu a fost adoptată nicio decizie a Consiliul de Administrație, instanța de fond întemeiat a respins pretenția reclamantei cu privire la încasarea bonusului.

La 07 iulie 2021, Goncear Elena a înaintat recurs asupra deciziei din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Suplimentar au fost invocate motive și circumstanțe similare celor din cererea de chemare în judecată și cererea de apel, subliniind interpretarea eronată de către instanțele infeiroare a prevederilor contractului de management din 03 decembrie 2012. Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, cu casarea deciziei din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantei să fie admisă integral. La 26 august 2021, B.C. ”VICTORIABANK” S.A., prin intermediul avocatului Martin Daniel, a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Goncear Elena, este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 27 aprilie 2021 și expediată participanților la proces la 02 iunie 2021 (f.d.

43, vol. II), însă la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să probeze momentul recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 07 iulie 2021 (f.d. 46-52, vol. II), în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen. 4 În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de Goncear Elena. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție 5 d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Goncear Elena. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova, Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru 6